Inima ta – Comoara ta

Matei 19:16-22

Matei 19:21: „Dacă vrei să fii desăvârşit” i-a zis Isus, „du-te de vinde ce ai, dă la săraci şi vei avea o comoară în cer! Apoi vino şi urmează-Mă.”

Într-o zi, a venit la Domnul Isus un tânăr sincer, un om important, un conducător în Sinagogă. A căzut la picioarele Lui în semn de respect şi I-a zis: „Învăţătorule, ce bine să fac, ca să am viaţa veşnică?” Gândul acesta cu privire la eternitate descoperă că acest tânăr era fariseu. Poate L-a auzit pe Domnul Isus discutând despre viaţa veşnică. Din prezentarea lui se vede că a trăit o viaţă curată, respectabilă. Nu vedea nici o greşeală în viaţa lui, căci a zis că a împlinit Legea. Totuşi, nu avea pace în suflet.  Dorinţa lui pentru securitate şi siguranţă l-a mânat către Domnul Isus. Atitudinea lui spunea: Vreau să ştiu ce am de făcut şi voi face. Deşi a împlinit Legea, sufletul lui nu era satisfăcut. A recunoscut că ceva foarte important îi lipseşte.

Domnul Isus i-a răspuns: „De ce mă întrebi: „Ce bine?” Binele este Unul singur. Dar dacă vrei să intri în viaţă, păzeşte poruncile.” Acest om a dorit să fie bun în ochii Domnului Isus şi Domnul nu a negat că el a împlinit Legea. Domnul Isus i-a citit inima acestui tânăr. Toate cuvintele pe care le-a spus Domnul Isus au condus la recunoaşterea adevărului care este în inima omului. Care este adevărata nevoie a omului? Bunătatea este o calitate a lui Dumnezeu. Noi nu putem să ne lăudăm că suntem buni pentru că am făcut câteva lucruri bune. Iubirea faţă de Domnul şi faţă de oameni tot timpul şi cu toată inima, este imposibilă. Nimeni nu poate trăi prin Lege. Numai Domnul Isus a fost Om fără păcat. Împlinirea Legii fără inimă poate duce la orbire spirituală. Acest tânăr nu a văzut lipsa lui de dragoste faţă de Domnul şi faţă de alţii. Mai târziu vedem un alt tânăr fariseu, Pavel, care nu a văzut păcatul lui până nu s-a întâlnit cu Domnul. Inima tânărului din textul nostru era legată de bogăţie şi de poziţia lui în societate. Domnul l-a ajutat să-şi vadă păcatul. Nimeni nu poate să intre în Împărăţia Domnului prin eforturi proprii, prin fapte bune. Acest tânăr ca şi noi toţi oamenii, nu putem plăti pentru păcatul nostru, ci trebuie să recunoaştem că faptele noastre bune sunt ca o haină mânjită înaintea Tatălui ceresc. Numai Hristos ne poate salva din robia păcatului. „Dacă vrei să fii desăvârşit”, i-a zis Isus, „du-te de vinde ce ai, dă la săraci şi vei avea o comoară în cer! Apoi vino şi urmează-Mă.” Când a auzit tânărul vorba aceasta, a plecat foarte întristat, pentru că avea multe avuţii. Nu se aştepta la acest răspuns din partea Domnului. Poate a crezut că bogăţia este darul lui Dumnezeu faţă de el pentru că a împlinit un set de reguli. Bogăţia nu l-a ajutat pe acest om şi nici poziţia lui în societate. Viaţa veşnică se găseşte numai în relaţie cu Domnul Isus Hristos. Încrederea acestui tânăr în bunuri materiale şi în fapte bune a descoperit nevoia lui adevărată, dar nu a fost gata să renunţe la nimic.

Domnul Isus nu porunceşte nimănui să renunţe la poziţie, putere şi posesiuni materiale, dar ne porunceşte să renunţăm la idolii noştri. De cine te temi mai mult decât te temi de Domnul? La cine alergi prima dată când ai necazuri? Noi nu putem să-L urmăm pe Domnul Isus şi în acelaşi timp să avem idoli. Dacă acest tânăr ar fi cerut ajutor Domnului, cum ar fi fost transformată viaţa lui?! Ce trist că tânărul a plecat amărât şi întristat. A pierdut toate oportunităţile de a primi binecuvântările cereşti. Poate a crezut că nu poate să fie fericit fără bogăţiile lui. Mulţi oameni ştiu că Domnul Isus îi iubeşte, dar aleg să plece departe de El. Îi întorc spatele pentru că iubesc mai mult lumea cu valorile, poftele și plăcerile ei. Cineva din jurul tău iubeşte mai mult banii decât viaţa veşnică. Nu fi tentată să te uiţi la alţii, ci caută să îţi vezi inima ta. Fă tot ce poți ca să-ţi legi inima de Domnul şi nu de bogăţiile lumii.

Doamne, Te rog, ajută-mă să îmi leg inima de Tine!

*

Isuse, Tu ești comoara mea!

Matei 6:19-34

Matei 6:19-21: ,,Nu vă strângeţi comori pe pământ, unde le mănâncă moliile şi rugina şi unde le sapă şi le fură hoţii; ci strângeţi-vă comori în cer, unde nu le mănâncă moliile şi rugina şi unde hoţii nu le sapă, nici nu le fură. Pentru că unde este comoara voastră, acolo va fi şi inima voastră.”

Cum defineşti cuvântul ,,comoară”? Pentru unii oameni, comorile sunt acestea: banii, casa, copiii, sănătatea, educaţia, succesele etc. Ce preţuieşti cel mai mult? Fără ce anume spui că nu ai putea trăi? Totul pe pământ este trecător. Orice lucru se învecheşte, se poate fura şi deteriora. Domnul ne spune să ne strângem comori în cer. Mântuirea rămâne veşnică şi atenţia  trebuie să fie la mântuirea noastră. Mântuirea să fie comoara ta cea de preț.

Nu știu ce amintire va rămâne despre tine peste o sută de ani sau peste cinci sute de ani. Nu știu ce comoară laşi urmaşilor tăi. Cercetează-te să vezi ce faci cu energia ta, cu timpul tău, cu banii tăi, cu gândurile tale. Scrie viziunea pe care o ai cu privire la comoara ta. Uită-te cu băgare de seamă ce calitate are viaţa ta. Calitatea vieţii tale depinde de viziunea pe care o ai cu privire la viitor. Să nu ai o imagine de sine distorsionată. Privește cu ochii tăi numai la Hristos. Nu poţi sluji la doi stăpâni. Ori eşti sclavul celui rău, ori ești robul Domnului. Pe cine slujeşti? Cerul sau pământul?

Poate te îngrijorezi pentru multe lucruri. Îngrijorarea este subiectul favorit al multora. Ne îngrijorăm pentru familie, pentru bani, pentru viitorul nostru şi al copiiilor noştri. Îngrijorarea ne arată lipsa încrederii noastre în Dumnezeu, Cel ce a spus că ne va purta de grijă dacă noi Îl căutăm şi-L slujim. Energia pe care o punem în îngrijorare, ar putea fi pusă în rugăciune. Înlocuieşte îngrijorarea cu rugăciune! Îngrijorarea este pierdere de timp; duce nicăieri; este o atenţie în direcţie greşită. Când ne întoarcem privirea spre Domnul, ne luminăm, căci ne amintim promisiunile Lui; ne amintim că El poartă de grijă copiiilor Lui. Să nu ne îngrijorăm, ci să căutăm Împărăţia şi neprihănirea lui Dumnezeu. Poți să îți foloseşti energia ca să Îl cauţi pe Domnul. Căutarea lui Dumnezeu este sfârşitul îngrijorării. Alege să te rogi, în loc să te îngrijorezi. Mai bine să petreci timp cu Domnul, decât cu lumea şi lucrurile ei. Atenţia credinciosului este la Dumnezeu, la comorile Lui, nu la lucrurile lumii!  Nu știu dacă ți-ai strâns comori pe pământ sau ţi-ai strâns comori în cer în săptămâna aceasta. Vezi ce schimbare trebuie să faci în privinţa comorilor. Inima ta va fi acolo unde este comoara ta. Bate inima ta mai mult pentru cer sau pentru pământ? A-L alege pe Hristos ca şi comoară a vieţii, înseamnă a-L avea în inimă!

Doamne, Tu eşti comoara mea cea mai de preţ!

Proverbe 2

proverbe 2*

Proverbe 2

*

Tată ceresc, primesc cuvintele Tale, păstrez cu mine învăţăturile Tale, iau aminte la înţelepciune şi îmi plec inima la pricepere. Cer înţelepciune şi mă rog pentru pricepere. O caut ca argintul şi umblu după ea ca după o comoară, ca să înţeleg frica de Domnul şi să găsesc cunoştinţa lui Dumnezeu.

Doamne, Tu dai înţelepciune; din gura Ta iese cunoştinţă şi pricepere. Tu dai izbândă celor fără prihană, dai un scut celor ce umblă în nevinovăţie. Tu ocroteşti cărările neprihănirii şi păzeşti calea credincioşilor Tăi.

Ajută-mă să înţeleg dreptatea, judecata, nepărtinirea şi toate căile care duc la bine.

Fă dar, ca înţelepciunea Ta să vină în inima mea, cunoştinţa Ta să fie desfătarea sufletului meu, chibzuinţa să vegheze asupra mea, priceperea să mă păzească ca să mă scape de calea cea rea, de omul care ţine cuvântări stricate;  de cei ce părăsesc cărările adevărate, ca să umble pe drumuri întunecoase; care se bucură să facă răul şi îşi pun plăcerea în răutate, care umblă pe cărări strâmbe şi apucă pe drumuri sucite.

Scapă-mă Doamne, de pofta rea, de persoana care întrebuinţează vorbe ademenitoare, care este necredincioasă legământului căsătoriei şi uită legământul Dumnezeului ei; căci casa ei pogoară la moarte şi drumul ei duce la cei morţi şi nici unul care se duce la ea nu se mai întoarce şi nu mai găseşte cărările vieţii.

Tată ceresc, ajută-mă  să umblu pe calea oamenilor de bine şi să ţin cărările celor neprihăniţi! Caut neprihănirea, căci oamenii fără prihană vor locui ţara şi oamenii neîntinaţi vor rămâne în ea; dar cei răi vor fi nimiciţi din ţară şi cei necredincioşi vor fi smulşi din ea. Păzeşte-mă de răutate şi necredincioşie şi ajută-mă să păstrez legământul cu Tine până la capătul vieţii mele.

Doamne, învaţă-ne care sunt beneficiile înţelepciunii!

Doamne, mă rog pentru familia mea şi biserica mea

ca să ne ajuţi să umblăm pe calea oamenilor de bine!

Dar Cuvântul …

11111Isaia 40:6-8

„Un glas zice:

„Strigă!”

Şi eu am răspuns: „Ce să strig?”

,,Orice făptură este ca iarba,

şi toată strălucirea ei ca floarea de pe câmp.

Iarba se usucă, floarea cade, când suflă vântul Domnului peste ea.”

În adevăr, poporul este ca iarba: iarba se usucă, floarea cade;

dar

Cuvântul Dumnezeului nostru rămâne în veac.”

Care este strigarea ta?

Orice putere are un sfârşit. Orice om se clatină şi cade. Orice om este schimbător în deciziile şi atitudinile lui.

Oamenii ne dezamăgesc, politica se schimbă, programele se învechesc, dar Cuvântul Domnului rămâne în veac.

De multe ori nu răspundem la vestea cea bună a Evangheliei, chiar dacă ştim că este superioară tuturor veştilor de pe pământ.

Iarba este un simbol, o emblemă a schimbării. Schimbarea ei este de scurtă durată. La fel şi noi înflorim pentru o vreme scurtă, şi, dacă ne bazăm pe ea, urmează o serie de dezamăgiri. Psalmul 103:15-16 ne spune: „Omul! Zilele lui sunt ca iarba şi înfloreşte ca floarea de pe câmp. Când trece un vânt peste ea nu mai este şi locul pe care-l cuprindea, n-o mai cunoaşte”.

Cea mai mare comoară pe care cineva poate să o aibă este veridicitatea şi stabilitatea Cuvântului lui Dumnezeu.

Omul este instabil. Dumnezeu este credincios şi va împlini promisiunile Lui faţă de copiii Lui. Viaţa celor ce se încred în El, va fi restaurată.

Crezi tu Cuvântul Domnului? Ştiind că este adevărat şi veşnic, cum te străduieşti să-l faci parte a vieţii tale printr-o trăire după voia lui Dumnezeu?

Cum îi influenţezi pe copiii tăi în ce priveşte relaţia lor cu Cuvântul?

Cum îi influenţezi pe prietenii tăi prin trăirea Cuvântului pe care îl ştii?

Cum „strigă” viaţa ta despre Cuvântul lui Dumnezeu?

 

Inima mea se bucură de Cuvântul Domnului!

 

Promisiunea împlinită

24 fIsaia 7:14b

„Fecioara

va rămânea

însărcinată,

va naşte un Fiu

şi-I va pune numele

Emanuel

(Dumnezeu este cu noi).”

 *

Învaţă pe copilul tău sau al altora, că Dumnezeu întotdeauna Îşi ţine promisiunile.

Pentru toată lumea, dar în special pentru copii, promisiunile sunt foarte speciale. Bucuria că ceva bun urmează sau o să se întâmple, este un simţământ special în viaţă. Promisiunile făcute şi împlinite sunt o comoară. Promisiunile făcute şi apoi călcate, pot să devină o tragedie. Ce îl înveţi tu pe copilul tău prin vorbele tale? Când faci ceea ce vorbeşti îl înveţi despre încrederea în promisiunea făcută. Faci tu ceea ce spui? Când promiţi ceva şi uiţi, să ştii că, copilul tău nu uită. O singură promisiune călcată, rămâne în amintirea copilului.

Un copil care creşte într-o casă unde părinţii îşi ţin promisiunile, este mai bine pregătit să se încreadă în promisiunile Tatălui ceresc. Nu putem nega că relaţia noastră cu Dumnezeu a fost influienţată de caracterul părinţilor noştri. Dacă tatăl nu-şi ţine promisiunea, iar mama este plină de lăcomie şi egoism, lupta pentru a rămâne în promisiunea lui Dumnezeu este mai grea. Poate copilul tău să se încreadă în vorbele tale?

Copilul ai cărui părinţi împlinesc promisiunile făcute, se simte în siguranţă, are libertatea să-şi dezvolte încrederea şi devine o persoană de încredere.

Dacă o mamă îşi lasă copilui pentru îngrijire la alţii, este nevoie de o singură întârziere ca în copil să se instaleze frica (că o să fie părăsit). Nu-i promite o oră dacă nu te poţi ţine de program. Este mai bine să-i spui adevărul. Dacă întârzii, nu uita să explici copilului că îl iubeşti. Nu presupune că el înţelege. Când părinţii îşi calcă promisiunile, copilul lor se îndoieşte de importanţa lui în familie. Nu uita lucrurile importante. Lucrurile importante trebuie făcute primele, apoi celelalte. Părinţii care nu sunt consecvenţi în păstrarea promisiunilor, îşi supun copiii riscului de a deveni lipsiţi de respect şi încredere. Copiii se simt ruşinaţi dacă părinţii nu pot să participe la activităţile lor, întârzie sau nu se ţin de promisiuni.

Situaţii neprevăzute, vizite neanunţate, boală, probleme financiare, tot felul de schimbări sunt motive care cauzează neîmplinirea promisiunilor. Părinţii nu trebuie să se simtă vinovaţi când se întâmplă astfel de lucruri.

Veghează asupra promisiunilor din inima ta!

Nu aşa, nu-i bine, Tată…

,,Nu așa, nu-i bine, Tată …”

„Iosif i-a zis tatălui său: «Nu aşa, tată, căci acela este cel întâi-născut; pune-ţi mâna dreaptă pe capul lui.»“ (Geneza 48.18)

„În vremea aceea, Isus a luat cuvântul şi a zis: «Te laud, Tată, Doamne al cerului şi al pământului, pentru că ai ascuns aceste lucruri de cei înţelepţi şi pricepuţi, şi le-ai descoperit pruncilor. Da, Tată, Te laud, pentru că aşa ai găsit Tu cu cale!»“ –  (Matei 11.25-26)

„Nu aşa, nu-i bine, tată!
Zise Iosif sus şi tare
Căci i se părea ciudată
A lui Iacov comportare.

N-ar fi vrut nicicum să-i lase
Mâinile încrucişate,
Căci nu Efraim, Manase,
El fusese primul frate!

Nu ştia că cel mai mare
Nu-i întâiu-ajuns în lume:
Cerul alte reguli are
Soarta omului s-o-ndrume…

Dar, în timpul vieţii Sale,
Domnul nostru-a spus odată:
„Văd ce Tu-ai găsit cu cale
Şi Te laud, Sfinte Tată!“

*****

„Nu aşa! Ah, nu, Părinte!…“
Mi-a sunat la fel protestul
Când, în vreun cuptor fierbinte,
M-a pus Tata să-mi dau testul.

Am spus: „Nu aşa! Nu-i bine!…“
Când priveam cu jind la semeni
Şi-mi părea, printre suspine,
Bun şi rău c-ar fi fraţi gemeni.

„Tu, cosor lipsit de milă,
Nu aşa! Stai, nu se cade!
Tai mlădiţa cea sterilă?…“
„Da, s-aduci mai multe roade!…“

„Nu aşa! Nu este bine!…“
Am rostit în gând sau şoaptă
Când credeam că se cuvine
Să am soartă mult mai dreaptă.

„Doamne, nu se potriveşte
Să-mi presari cu spini cărarea!…“
Dar, azi ştiu: sub cruce creşte
Pom ce-aduce-ncoronarea.

„E corect? Nu mi se pare!
Să-mi faci ţăndări o comoară?…“
Dar, ce bincuvântare
M-aştepta în prag afară!…

Stau, cu fruntea aplecată,
Lângă tronul Slavei Tale:
Dă-mi Tu har, iubite Tată,
S-accept ce găseşti cu cale

Şi nicicând să nu pot spune:
„Nu aşa! Nu este bine!…“,
Ci să cred că lucruri bune
Vin mereu doar de la Tine…

Ticu Moisa – Bucureşti, 29 iulie 2012

Posted on August 11, 2012 by barzilaiendan

Ce este prietenia?

Ioan 18

Ioan 18:1b 

,,Era

o grădină

în care a intrat

El

şi

ucenicii Lui.“

Domnul Isus a petrecut timp cu ucenicii şi deseori se întâlneau în grădină unde aveau un loc special pentru grupul lor. Domnul Isus i-a numit pe ucenici „prieteni“ (Ioan 15:14-15). Învaţă pe copilul tău sau al altora ce este prietenia şi loialitatea.
Petru a fost loial Domnului, chiar dacă a greşit.

Prietenia este un lucru foarte valoros în viaţă.

În relaţii învăţăm despre noi, despre alţii şi despre viaţă.
Să ai un prieten bun este o comoară, şi vei vrea pentru copilul tău prieteni buni.
Unii copii se împrietenesc uşor, alţii nu. Sunt copii care vor mulţi prieteni, sunt copii care se mulţumesc cu unul singur. Fiecare copil este diferit.
Numărul prietenilor nu este semnificativ ci calitatea relaţiilor contează. Prietenia constructivă este importantă. Tu vrei ca şi copilul tău să ştie să aleagă prietenii care au o influenţă bună asupra lui.
Ajută-l pe copil, şi chiar creează oportunităţi în care copilul să întâlnească şi să dezvolte prietenii sănătoase. În prietenie se vede personalitatea mai bine (punctele tari şi cele slabe). Vei vedea că unii îl ajută să-şi dezvolte defectele (răutatea), iar alţii îl ajută să-şi dezvolte calităţile (bunătatea).

Primii prieteni îţi vor da posibilitatea să-l înveţi pe copil despre caracter, valori şi relaţii în general.

Domnul să pună în viaţa ta prietene bune, credincioase şi evlavioase!