Matei 19:16-22

Matei 19:21: „Dacă vrei să fii desăvârşit” i-a zis Isus, „du-te de vinde ce ai, dă la săraci şi vei avea o comoară în cer! Apoi vino şi urmează-Mă.”

Într-o zi, a venit la Domnul Isus un tânăr sincer, un om important, un conducător în Sinagogă. A căzut la picioarele Lui în semn de respect şi I-a zis: „Învăţătorule, ce bine să fac, ca să am viaţa veşnică?” Gândul acesta cu privire la eternitate descoperă că acest tânăr era fariseu. Poate L-a auzit pe Domnul Isus discutând despre viaţa veşnică. Din prezentarea lui se vede că a trăit o viaţă curată, respectabilă. Nu vedea nici o greşeală în viaţa lui, căci a zis că a împlinit Legea. Totuşi, nu avea pace în suflet.  Dorinţa lui pentru securitate şi siguranţă l-a mânat către Domnul Isus. Atitudinea lui spunea: Vreau să ştiu ce am de făcut şi voi face. Deşi a împlinit Legea, sufletul lui nu era satisfăcut. A recunoscut că ceva foarte important îi lipseşte.

Domnul Isus i-a răspuns: „De ce mă întrebi: „Ce bine?” Binele este Unul singur. Dar dacă vrei să intri în viaţă, păzeşte poruncile.” Acest om a dorit să fie bun în ochii Domnului Isus şi Domnul nu a negat că el a împlinit Legea. Domnul Isus i-a citit inima acestui tânăr. Toate cuvintele pe care le-a spus Domnul Isus au condus la recunoaşterea adevărului care este în inima omului. Care este adevărata nevoie a omului? Bunătatea este o calitate a lui Dumnezeu. Noi nu putem să ne lăudăm că suntem buni pentru că am făcut câteva lucruri bune. Iubirea faţă de Domnul şi faţă de oameni tot timpul şi cu toată inima, este imposibilă. Nimeni nu poate trăi prin Lege. Numai Domnul Isus a fost Om fără păcat. Împlinirea Legii fără inimă poate duce la orbire spirituală. Acest tânăr nu a văzut lipsa lui de dragoste faţă de Domnul şi faţă de alţii. Mai târziu vedem un alt tânăr fariseu, Pavel, care nu a văzut păcatul lui până nu s-a întâlnit cu Domnul. Inima tânărului din textul nostru era legată de bogăţie şi de poziţia lui în societate. Domnul l-a ajutat să-şi vadă păcatul. Nimeni nu poate să intre în Împărăţia Domnului prin eforturi proprii, prin fapte bune. Acest tânăr ca şi noi toţi oamenii, nu putem plăti pentru păcatul nostru, ci trebuie să recunoaştem că faptele noastre bune sunt ca o haină mânjită înaintea Tatălui ceresc. Numai Hristos ne poate salva din robia păcatului. „Dacă vrei să fii desăvârşit”, i-a zis Isus, „du-te de vinde ce ai, dă la săraci şi vei avea o comoară în cer! Apoi vino şi urmează-Mă.” Când a auzit tânărul vorba aceasta, a plecat foarte întristat, pentru că avea multe avuţii. Nu se aştepta la acest răspuns din partea Domnului. Poate a crezut că bogăţia este darul lui Dumnezeu faţă de el pentru că a împlinit un set de reguli. Bogăţia nu l-a ajutat pe acest om şi nici poziţia lui în societate. Viaţa veşnică se găseşte numai în relaţie cu Domnul Isus Hristos. Încrederea acestui tânăr în bunuri materiale şi în fapte bune a descoperit nevoia lui adevărată, dar nu a fost gata să renunţe la nimic.

Domnul Isus nu porunceşte nimănui să renunţe la poziţie, putere şi posesiuni materiale, dar ne porunceşte să renunţăm la idolii noştri. De cine te temi mai mult decât te temi de Domnul? La cine alergi prima dată când ai necazuri? Noi nu putem să-L urmăm pe Domnul Isus şi în acelaşi timp să avem idoli. Dacă acest tânăr ar fi cerut ajutor Domnului, cum ar fi fost transformată viaţa lui?! Ce trist că tânărul a plecat amărât şi întristat. A pierdut toate oportunităţile de a primi binecuvântările cereşti. Poate a crezut că nu poate să fie fericit fără bogăţiile lui. Mulţi oameni ştiu că Domnul Isus îi iubeşte, dar aleg să plece departe de El. Îi întorc spatele pentru că iubesc mai mult lumea cu valorile, poftele și plăcerile ei. Cineva din jurul tău iubeşte mai mult banii decât viaţa veşnică. Nu fi tentată să te uiţi la alţii, ci caută să îţi vezi inima ta. Fă tot ce poți ca să-ţi legi inima de Domnul şi nu de bogăţiile lumii.

Doamne, Te rog, ajută-mă să îmi leg inima de Tine!

*