Apocalipsa 6:12-17
Apocalipsa 6: 16-17: ,,Şi ziceau munţilor şi stâncilor: „Cădeţi peste noi, şi ascundeţi-ne de Faţa Celui ce şade pe scaunul de domnie şi de mânia Mielului; căci a venit ziua cea mare a mâniei Lui, şi cine poate sta în picioare?”
Doamne, nu mă ascund de Fața Ta, căci Tu ești Dumnezeul meu. Vin cu îndrăzneală înaintea Ta, căci Tu m-ai mântuit. Cred că Tu șezi pe scaunul de domnie. Stau și eu în picioare înaintea Ta pentru că am primit har după har prin credința în Domnul Isus, Mielul lui Dumnezeu care a murit pentru păcatele mele. Sunt recunoscătoare pentru tot ce mi-ai dăruit și pentru faptul că m-ai scăpat de judecata finală, care va avea loc în ziua cea mare a mâniei Tale.
Doamne, Tu ești locul meu de scăpare în ziua necazului. Tu ești refugiul meu în încercare. Tu m-ai răscumpărat prin sângele Tău. Tu ești adăpostul şi sprijinul meu, un ajutor, care nu lipseşte niciodată în nevoi. De aceea nu mă tem, chiar dacă s-ar zgudui pământul, şi s-ar clătina munţii în inima mărilor. Chiar dacă ar urla şi ar spumega valurile mării, şi s-ar ridica până acolo de să se cutremure munţii. Este un râu, ale cărui izvoare înveselesc cetatea lui Dumnezeu, Sfântul locaş al locuinţelor Celui Prea Înalt. Tu, Doamne, ești lângă mine, de aceea nu mă clatin. Chiar dacă Neamurile se frământă, împărăţiile se clatină, glasul Tău, Doamne, răsună, şi pământul se topeşte de groază. Doamne al oştirilor, Tu ești cu noi, credincioșii Tăi. Doamne, Dumnezeul lui Iacov, Tu ești un turn de scăpare pentru noi. Vom privi lucrările Domnului, pustiirile pe care le-ai făcut pe pământ. Tu pui capăt războaielor până la marginea pământului. Ne oprim să recunoaștem că Tu stăpânești peste neamuri, Tu stăpânești pe pământ (Psalmi 46).
În Tine, Doamne, îmi caut scăparea ca să nu rămân de ruşine niciodată! Scapă-mă, în dreptatea Ta, şi izbăveşte-mă! Pleacă-Ţi urechea spre mine, şi ajută-mi. Fii o stâncă de adăpost pentru mine, unde să pot fugi totdeauna! Tu ai hotărât să mă scapi, căci Tu eşti stânca şi cetăţuia mea. Izbăveşte-mă, Dumnezeule, din mâna celui rău, din mâna omului nelegiuit şi asupritor! Căci Tu eşti nădejdea mea, Doamne, Dumnezeule! În Tine mă încred din tinereţea mea. Pe Tine mă sprijinesc, din pântecele mamei mele. Tu eşti Binefăcătorul meu încă din pântecele mamei; pe Tine Te laud fără-ncetare. Pentru mulţi am ajuns ca o minune, dar Tu eşti scăparea mea cea tare. Să mi se umple gura de laudele Tale, şi-n fiecare zi să Te slăvească! Nu mă lepăda la vremea bătrâneţei; când mi se duc puterile, nu mă părăsi! Dumnezeule, nu Te depărta de mine! Dumnezeule, vino degrabă în ajutorul meu! În Tine voi nădăjdui pururea, Te voi lăuda tot mai mult. Gura mea va vesti, zi de zi, dreptatea şi mântuirea Ta, căci nu-i cunosc marginile. Voi spune lucrările Tale cele puternice, Doamne, Dumnezeule! Voi pomeni dreptatea Ta şi numai pe a Ta. Dumnezeule, Tu m-ai învăţat din tinereţe, şi până acum eu vestesc minunile Tale. Nu mă părăsi, Dumnezeule, chiar la bătrâneţe cărunte, ca să vestesc tăria Ta neamului de acum, şi puterea Ta neamului de oameni care va veni! Dreptatea Ta, Dumnezeule, ajunge până la cer; Tu ai săvârşit lucruri mari: Dumnezeule, cine este ca Tine? Te voi lăuda, Îţi voi cânta credincioşia. Voi fi cu bucuria pe buze, cu bucuria în sufletul pe care mi l-ai izbăvit; şi limba mea va vesti zi de zi dreptatea Ta (Psalmi 71).
Doamne, Tu ești Binefăcătorul meu!
ANA TATAR ANDRAS 