*

Matei 21:18-19: ,,Dimineaţa, pe când Se întorcea în cetate, I-a fost foame. A văzut un smochin lângă drum şi S-a apropiat de el; dar n-a găsit decât frunze şi i-a zis: „De acum încolo, în veac să nu mai dea rod din tine!” Şi pe dată smochinul s-a uscat.”

Cum te simţi când auzi cuvântul ,,autoritate”? Te cuprinde teama, furia, resentimentul faţă de cineva care a avut autoritate asupra ta? Mulţi au fost răniţi de cei puşi în autoritate, dar nu putem să trăim fără autorităţi în nici un domeniu al vieţii. Trebuie să ştim ce să facem, cum să ne supunem autorităţii acasă, în biserică, în societate, la locul de muncă etc. Sunt anumiţi oameni care au privilegiul, puterea şi permis ca să aibă autoritate într-un domeniu sau altul.

Există însă ,,Cineva” care are autoritate absolută peste toate lucrurile. Domnul Isus Hristos a spus: ,,Toată puterea Mi-a fost dată în cer şi pe pământ” (Matei 28:18). Numai Domnul Isus are puterea să ierte păcatele. Recunoşti această autoritate? Conducătorii religioşi din vremea Domnului Isus nu I-au recunoscut autoritatea. Au refuzat autoritatea Domnului Isus.

Domnul Isus Hristos are putere asupra naturii. Când a văzut smochinul plin de frunze, S-a dus să caute fructe în el, dar nu a găsit nici una. Părea că este plin de roade, dar nu era, doar avea multe frunze. Când te duci la magazin şi vezi un pachet de macaroane, te aştepţi ca să găseşti macaroane în pachet, nu-i aşa?! Smochinul trebuia să aibă fructe, dar nu avea şi atunci Domnul a rostit un cuvânt de judecată pentru acest smochin. De fapt a folosit acest smochin fără roadă ca un pretext ca să exprime realitatea din inima fariseilor şi cărturarilor care aveau cunoştinţă fără roadă (fapte). Smochinul numai cu frunze fără roadă, este o imagine a conducătorilor religioşi care nu cred în Domnul Isus, care vorbesc, dar nu trăiesc Scripturile.

Doamne, nu mă lăsa să par ceea ce nu sunt. Atrage-mi atenţia ori de câte ori sunt neatentă şi trăiesc în aşa fel încât oamenii să aibă o impresie bună despre mine în ciuda necurăţiei inimii mele. Vreau să pun frâu gurii mele ca să nu vorbesc ceea ce nu trăiesc, căci mă tem de judecata Ta faţă de cei neatenţi cu viaţa lor, faţă de cei ce spun una şi fac alta.

Fariseii au folosit cuvinte frumoase, dar fără inimă; au condus pe alţii la Dumnezeu, dar L-au respins pe Domnul Isus; învăţătura lor era o decepţie, o ipocrizie. Trebuie să trăim aşa cum vorbim, altfel suntem ipocriţi. Domnul Isus aşteaptă ca vorbirea noastră, Evanghelia vestită, să fie însoţită de practică, purtare după cum vorbim; altfel ne aşteaptă condamnarea. Trăieşti aşa cum vorbeşti? Cânţi frumos în biserică, dar după ce ai ieşit din biserică începi să bârfeşti pe alţii (predicatori, cântăreţi, fraţi, surori, copii etc.)? Citeşti Biblia, dar nu pui Cuvântul în practică? Noi știm că pe Dumnezeu nu-L putem păcăli.

Dumnezeu ne cere o credinţă autentică şi un devotament activ faţă de Fiul Lui. O relaţie reală cu Dumnezeu produce rezultate reale în viaţă. Vorbirea fără trăire este o decepţie, o înşelăciune. Teoria fără practică este moartă. Credința fără fapte este moarte. Doamne, ajută-mă să trăiesc aşa cum vorbesc, să am o credinţă autentică, un devotament activ, o relaţie reală cu Tine şi Te rog fereşte-mă de ipocrizie.

Doamne, ajută-mă să trăiesc adevărurile pe care le vorbesc!