Contează Credința

,,Şi credinţa este o încredere neclintită în lucrurile nădăjduite, o puternică încredinţare despre lucrurile care nu se văd.” Evrei 11:1

Ce frumoasă definiție a credinței ne dă Biblia! Evrei 11: 3 ne spune că ,,Prin credinţă pricepem că lumea a fost făcută prin Cuvântul lui Dumnezeu, aşa că tot ce se vede n-a fost făcut din lucruri care se văd.” Ceea ce cred este important pentru că doar credința îmi dă pace în inimă și Dătătorul credinței și al păcii este Dumnezeu Însuși. Romani 5:1-2: ,,Deci, fiindcă suntem socotiţi neprihăniţi, prin credinţă, avem (Sau: Să avem.) pace cu Dumnezeu, prin Domnul nostru Isus Hristos. Lui Îi datorăm faptul că, prin credinţă, am intrat în această stare de har, în care suntem; şi ne bucurăm în nădejdea slavei lui Dumnezeu.

Credința este un lucru important în viața mea, deoarece fără credință, viața mea nu are sens. Credința este darul lui Dumnezeu care vine prin auzirea Cuvântului Lui și mă ajută la înțelegerea vieții, îmi dă un scop divin, mă ajută să văd ceea ce ochii nu văd, îmi dă tărie prin greutățile vieții, îmi dă putere să parcurg mai ușor prin circumstanțele grele ale vieții. Vreau să stau lângă oameni ai credinței care mă ajută să am o perspectivă clară asupra vieții. Pavel este un om al credinței și el spune în Romani 1:16-17:  ,,Căci mie nu mi-e ruşine de Evanghelia lui Hristos; fiindcă ea este puterea lui Dumnezeu pentru mântuirea fiecăruia care crede: întâi a Iudeului, apoi a Grecului; deoarece în ea este descoperită o neprihănire pe care o dă Dumnezeu, prin credinţă şi care duce la credinţă, după cum este scris: „Cel neprihănit va trăi prin credinţă.”

Părintele Avraam este considerat părintele tuturor celor ce cred. În Romani 4:3-25 citim: ,,Căci ce zice Scriptura? „Avraam a crezut pe Dumnezeu, şi aceasta i s-a socotit ca neprihănire.” Însă, celui ce lucrează, plata cuvenită lui i se socoteşte nu ca un har, ci ca ceva datorat; pe când, celui ce nu lucrează, ci crede în Cel ce socoteşte pe păcătos neprihănit, credinţa pe care o are el, îi este socotită ca neprihănire. Tot astfel, şi David numeşte fericit pe omul acela pe care Dumnezeu, fără fapte, îl socoteşte neprihănit. „Ferice” zice el „de aceia ale căror fără de legi sunt iertate, şi ale căror păcate sunt acoperite! Ferice de omul, căruia nu-i ţine Domnul în seamă păcatul!” Fericirea aceasta este numai pentru cei tăiaţi împrejur sau şi pentru cei netăiaţi împrejur? Căci zicem că lui Avraam credinţa „i-a fost socotită ca neprihănire.” Dar cum i-a fost socotită? După sau înainte de tăierea lui împrejur? Nu când era tăiat împrejur, ci când era netăiat împrejur. Apoi a primit ca semn tăierea împrejur, ca o pecete a acelei neprihăniri pe care o căpătase prin credinţă, când era netăiat împrejur. Şi aceasta, ca să fie tatăl tuturor celor care cred, cu toate că nu sunt tăiaţi împrejur; ca, adică, să li se socotească şi lor neprihănirea aceasta; şi ca să fie şi tatăl celor tăiaţi împrejur, adică al acelora cari, nu numai că sunt tăiaţi împrejur, dar şi calcă pe urmele credinţei aceleia pe care o avea tatăl nostru Avraam, când nu era tăiat împrejur. În adevăr, făgăduinţa făcută lui Avraam sau seminţei lui, că va moşteni lumea, n-a fost făcută pe temeiul Legii, ci pe temeiul acelei neprihăniri, care se capătă prin credinţă. Căci, dacă moştenitori sunt cei ce se ţin de Lege, credinţa este zădarnică, şi făgăduinţa este nimicită;  pentru că Legea aduce mânie; şi unde nu este o lege, acolo nu este nici călcare de lege. De aceea moştenitori sunt cei ce se fac prin credinţă, ca să fie prin har, şi pentru ca făgăduinţa să fie chezăşuită pentru toată sămânţa lui Avraam: nu numai pentru sămânţa aceea care este sub Lege, ci şi pentru sămânţa aceea care are credinţa lui Avraam, tatăl nostru al tuturor, dupăcum este scris: „Te-am rânduit să fii tatăl multor neamuri.” El, adică, este tatăl nostru înaintea lui Dumnezeu, în care a crezut, care înviază morţii, şi care cheamă lucrurile care nu sunt, ca şi cum ar fi. Nădăjduind împotriva oricărei nădejdi, el a crezut, şi astfel a ajuns tatăl multor neamuri, dupăcum i se spusese: „Aşa va fi sămânţa ta.” Şi, fiindcă n-a fost slab în credinţă, el nu s-a uitat la trupul său, care era îmbătrânit, avea aproape o sută de ani, nici la faptul că Sara nu mai putea să aibă copii. El nu s-a îndoit de făgăduinţa lui Dumnezeu, prin necredinţă, ci, întărit prin credinţa lui, a dat slavă lui Dumnezeu, deplin încredinţat că El ce făgăduieşte, poate să şi împlinească. De aceea credinţa aceasta „i-a fost socotită ca neprihănire.” Dar nu numai pentru el este scris că „i-a fost socotită ca neprihănire”; ci este scris şi pentru noi, cărora, de asemenea, ne va fi socotită, nouă celor ce credem în Cel ce a înviat din morţi pe Isus Hristos, Domnul nostru, care a fost dat din pricina fărădelegilor noastre, şi a înviat din pricină că am fost socotiţi neprihăniţi. Este important să știu cine este Hristos. Credința mea se bazează pe adevărul care este Hristos, Fiul lui Dumnezeu.

Vă rătăciți!

Philippians_3-10*

Matei 22:15-33

Matei 22: 29: ,,Drept răspuns, Isus le-a zis: „Vă rătăciţi! Pentru că nu cunoaşteţi nici Scripturile, nici puterea lui Dumnezeu.”

O, câtă rătăcire există în lume! O, câtă rătăcire există în unele familii! O, câtă rătăcire există în unele biserici! O, ce puţini cunosc Scripturile! O, ce puţini cunosc puterea lui Dumnezeu! Să ne cercetăm zilnic, ca să vedem dacă suntem rătăciți!

În zilele noastre, aparenţa este foarte importantă. Vrem să dăm impresii bune despre noi tuturor celor din jur. Presiunea celor din jur în  ceea ce priveşte felul în care arătăm pe dinafară poate cauza neglijarea realităţii care se ascunde sub ceea ce se vede. Dar pe Dumnezeu nu Îl poate nimeni păcăli. El ne cunoaşte şi ne cere să fim oameni reali. Cerinţele Lui sunt clare şi drepte.

Doamne, Te rog ajută-mă să cunosc Scripturile și puterea Ta, ca să nu mă rătăcesc.

b

Vestea Cea Bună (7)

11 gospel

*

Isaia 52:7

„Ce frumoase sunt pe munţi, picioarele celui ce aduce veşti bune, care vesteşte pacea, picioarele celui ce aduce veşti bune, care vesteşte mântuirea! Picioarele celui ce zice Sionului:

„Dumnezeul tău împărăţeşte!”

*

Cum te gândeşti şi cum te pregăteşti ca să prezinţi Evanghelia? Vrei să o scrii?

Poţi să scrii o prezentare a Evangheliei ca să te ajute să te familiarizezi cu paşii pe care trebuie să îi urmezi, dar să nu memorezi o prezentare. Dacă eşti întreruptă nu mai ştii unde ai rămas. Fii gata să continui dacă este o întrerupere.

Ţine legătura cu cei pierduţi şi roagă-te pentru ei. Trebuie ca ei să vadă că ţie îţi pasă mai întâi de ei, ca apoi să te asculte ce zici.

Inima lui Dumnezeu bate pentru cei pierduţi. Roagă-te să ai inima lui Dumnezeu. Roagă-te pentru discernământ, încrede-te în călăuzirea Duhului Sfânt şi  nu fi descurajată dacă eşti respinsă. Şi Domnul Isus a fost respins.

Planifică-ţi o prezentare biblică!

Practică prezentarea ta!

Roagă-te pentru oportunităţi!

Spune-i lui Dumnezeu şi păstorului tău ce ai pe inimă!

Întotdeauna încheie prezenţarea Evangheliei cu o întrebare: În lumina celor prezentate (cele patru adevăruri) care este răspunsul tău? Te vei gândi la un răspuns?

Memorează acest verset din Romani 1:16 „Căci mie nu mi-e ruşine de Evanghelia lui Cristos, fiindcă că ea este puterea lui Dumnzeu pentru mântuirea fiecăruia care crede: întâi a iudeului, apoi a grecului, deoarece în ea este descoperită o neprihănire pe care o dă Dumnezeu prin credinţă, şi care duce la credinţă, după cum este scris: „Cel neprihănit va trăi prin credinţă”.”

*

Să nu-ţi fie ruşine de prezentarea Evangheliei! Evanghelia este puterea lui Dumnezeu!

Inima mea este plină de bucurie pentru

 Evanghelia care este puterea lui Dumnezeu!

Nu vă temeţi!

Ioan 6:16-21

*

Ioan 6:20

*  

Isus le-a zis:

„Eu sunt,

nu

temeţi!“

*

Învaţă pe copilul tău sau al altora să nu se teamă. În viaţă sunt multe temeri chiar şi pentru cei mici. Ţine-l de mână, îmbrăţişază-l, sărută-l ca să ştie că cineva este lângă el ca să-l apere. Spune-i că Domnul Isus este tot timpul cu el chiar când tu nu eşti. Vorbeşte cu el, ca să ştie ce aştepţi de la el.

Explicarea cu bucurie a puterii lui Dumnezeu într-un tunet, descrierea unui vis urât, câteva lucruri ce ar putea să se întâmple la doctor sau la dentist, alungă din frică.

Memorarea Scripturii (sau citirea) este foarte puternică şi eficientă în alungarea fricii.

Psalmul 56:3 ne spune: „Ori de câte ori mă tem, mă încred în Tine, Doamne.“

Psalmul 118:6 ne spune: „Domnul este de partea mea, nu mă tem de nimic.“

Psalmul 23 trebuie cunoscut de orice copil. Explică-i acest psalm.

Muzica este o altă metodă de combatere a fricii. Învaţă-l pe copil cântări cu mesaj puternic care să-l ajute să se încreadă în Dumnezeu.

Dacă se teme de întuneric lasă o luminiţă mică aprinsă în timpul nopţii.

Dacă se teme de apă, nu discuta despre teamă ci joacă-te cu el în apă, arată-i poze cu apă, spune-i poveşti cu apă…

Citeşte cărţi cu câini şi păianjeni prietenoşi dacă se teme de animale sau insecte.

Nu-l lăsa să vadă filme de groază. Nu-i lăsa pe alţii să-i spună poveşti înfricoşătoare.

Roagă-te mereu şi mereu cu copilul tău. Cere protecţia Domnului împotriva fricii.

Ce faci sau spui tu când ţi-e frică?

Nu te teme, Domnul Isus este în corabia ta!

Sănătatea şi păcatul

Ioan 5:1-15

Vindecarea slăbănogului

 *

Ioan 5:14 

*

„Isus l-a găsit în Templu

şi i-a zis: iată că te-ai făcut sănătos.

De acum să nu mai păcătuieşti,

ca să nu ţi se întâmple

ceva mai rău.“

*

După ce omul cel bolnav a fost vindecat de Domnul Isus, iudeii s-au ridicat împotriva lui.

Pentru orice creştin activ, opoziţia este inevitabilă. Trebuie să ne aşteptăm la încercări care testează credinţa noastră, pentru a experimenta puterea Domnului şi mângâierea Lui.

Domnul l-a găsit pe acest om vindecat în Templu. Numai în Casa Domnului, în părtăşia cu alţii, putem creşte în cunoaşterea Domnului şi în relaţiile cu alţi credincioşi.

Te găseşte Domnul pe tine în biserică lângă alţi credincioşi, lăudându-L pe El?

Domnul i-a zis să nu mai păcătuiască, pentru că păcatul are consecinţe grave. Noi suntem chemaţi să fugim de păcat şi de obiceiuri păcătoase. Păcatul ucide sufletul nostru. Păcatul are consecinţe şi asupra trupului nostru.

Cei ce au fost vindecaţi de Domnul vor să spună şi altora.

Ai experimentat vreodată puterea lui Dumnezeu care te-a împuternicit să vorbeşti despre El altora? Sau te-a eliberat Domnul de obiceiuri rele?

Ai în inima ta compasiune pentru cei neajutoraţi, singuri, suferinzi?

Domnul să-ţi dea mângâierea Lui şi la rândul tău să mângâi pe alţii!