Mila

Matei 18:15-35

Matei 18:33: ,,Oare nu se cădea să ai şi tu milă de tovarăşul tău, cum am avut eu milă de tine?”

Cineva a avut milă faţă de tine recent. Cineva te-a iertat recent din toată inima. Cineva are nevoie de iertarea ta. Faţă de cineva ai avut milă recent. Pe cineva ai iertat recent din toată inima ta. Așa ar trebui să fie. Noi credem de multe ori că soţii noştri, copiii noştri sau cei din jur ne sunt datori cu anumite lucruri, vorbe sau atitudini. De multe ori, ne purtăm urât unii cu alţii şi păcătuim unul împotriva altuia. Nu vrem să ne facem datoria. Nu vrem să avem milă, ci judecată şi nemulţumire (păcat). Cum iertăm? Datoria noastră faţă de Dumnezeu este foarte mare şi nici nu putem plăti, dar a plătit Cineva pentru noi, cu sânge sfânt. Suntem iertaţi prin harul lui Dumnezeu, Cel care a avut milă de noi. În textul nostru, un om care avea o datorie foarte mare a fost iertat, dar la rândul lui nu a vrut să ierte o datorie foarte mică. Ne mirăm, dar de câte ori facem şi noi acelaşi lucru?! De multe ori spunem că nu putem ierta, nu putem uita, nu putem vedea pe cineva. Şi dacă am iertat o dată, de două ori, de trei ori, ne-am săturat să mai iertăm. Cât de recunoscători suntem faţă de harul Domnului care ne iartă în fiecare zi, de multe ori pe zi, an după an?

Copiii lui Dumnezeu trebuie să extindă tuturor harul abundent al lui Dumnezeu pentru că ei au primit harul extravagant al lui Dumnezeu. Noi putem ierta numai prin puterea Duhului Sfânt, fiindcă iertarea omului nu este întreagă. Până nu există o transformare interioară a omului pe care numai Duhul Sfânt o poate face, nu putem ierta tot și din toată inima. Poate este amărăciune în inima ta faţă de cineva și te chinuie resentimentele faţă de cel ce ţi-a greşit. Nu poţi să ierţi? Cere Domnului să-ţi vindece inima, ca să poţi extinde harul Lui către cei vinovaţi. Ce faci când un creştin te nedreptăţeşte sau păcătuieşte împotriva ta? Spui altora despre păcatul săvârşit sau te duci să vorbeşti cu persoana vinovată? Biblia este clară. Poţi să alegi să acoperi păcatul cu dragoste, sau să te duci la persoana respectivă cu intenţia de a restaura relaţia lui cu Domnul şi cu tine. Dumnezeu poate restaura orice relaţie din biserică dacă depindem de puterea Lui şi cerem harul Lui spre reconciliere. Ce faci când o persoană îţi cere iertare? Poate eşti superficială şi spui că nu-i nimic. Sau poate alegi să ierţi din toată inima. Pe cine nu ai reuşit să ierţi? Când Crucea lui Hristos nu înseamnă nimic pentru noi, suntem indiferenţi faţă de păcatele noastre şi ale altora care lovesc în Dumnezeu şi în poporul Lui. Când suntem egoişti, vedem păcatele altora mult mai grave decât ale noastre.

Când iertarea pare imposibilă, să ne amintim de harul lui Dumnezeu faţă de noi, pentru că acest lucru aduce umilinţa în viaţa noastră, apoi mila faţă de cei din jur. Pe când Petru asculta vorbirea Domnului Isus cu privire la rezolvarea conflictelor între credincioşi, conflicte pricinuite de păcat, o întrebare i-a ieşit din gură: „Doamne de câte ori să iert pe fratele meu când va păcătui împotriva mea? Până la şapte ori?” Oare a crezut Petru că el este plin de har pentru că se gândeşte la numărul şapte? Alţii nu iartă decât odată, de două ori sau poate de trei ori (învăţătorii Legii). Numai Crucea lui Hristos îi va descoperi lui Petru cât de mult l-a iertat Domnul şi cât de greu a fost păcatul lui pentru Domnul Isus. Încă nu pricepea că numai Fiul lui Dumnezeu poate plăti pentru păcatul lui. Încă nu vedea cât de mare este datoria lui pe care numai Hristos o poate plăti. Mai târziu, când înţelege cât de mult Domnul a suferit pentru păcatul lui, se lasă transformat ca să primească atitudini corecte faţă de cei vinovaţi pe care trebuie să-i ierte. A fost oare Petru şocat când L-a auzit pe Domnul că spune: „Eu nu-ţi zic până la şapte ori, ci până la şaptezeci de ori câte şapte.”? Un lucru făcut de şaptezeci de ori câte şapte este un obicei şi o atitudine.  Vrei să ierţi? Cum îţi dezvolţi acest obicei şi această atitudine? Iată ce scrie Petru în cartea lui: 1 Petru 4:8: ,,Mai pe sus de toate, să aveţi o dragoste fierbinte unii pentru alţii, căci dragostea acopere o sumedenie de păcate.” Cu siguranţă acest adevăr a ajuns o practică importantă pentru Petru. Se cade să avem și noi milă de alții și să iertăm tot și toate.

Doamne, ajută-mă să iert din toată inima!

Advertisement

Ferice

Matei 5:1-12

Matei 5: 7: ,,Ferice de cei milostivi, căci ei vor avea parte de milă!”

Când suntem flămânzi şi însetaţi după neprihănire, cum să nu fim flămânzi şi însetaţi după relaţii bune cu alţii?! Când înţeleg că Dumnezeu mi-a iertat  păcatele mele cele multe şi grele, cum să nu iert şi eu pe cei ce mi-au greşit puţin? Cât am greşit eu faţă de Domnul? Cât au greşit alţii faţă de mine? Răspunsul celui iertat de Domnul este mila şi îndurarea lui faţă de alţii, chiar dacă este tratat cu răutate.

A avea îndurare înseamnă a arăta compasiune pentru păcătos, din cauza mizeriei în care îl duce păcatul. Cel ce are milă iartă, se roagă, iubeşte şi dă ajutor în nevoie. Pentru că nimeni nu merită îndurare (toţi suntem răi), inima nu ar trebui să se împietrească faţă de cel ce nu merită să fie iertat. Samariteanul cel milostiv a avut milă faţă de un om în nevoie, chiar dacă nu l-a cunoscut. Nu a avut nici o obligaţie faţă de el. Această descriere este prezentată de Domnul Isus ca să ne spună cum trebuie să ne arătăm noi mila faţă de alţii. Cine are milă faţă de alţii va primi şi el milă. Mila, harul, îndurarea, sunt daruri primite de la Domnul şi curg înspre alţii prin noi. Crucea lui Hristos ne arată mila Lui faţă de noi. Căci pe când eram noi încă păcătoşi, Hristos Și-a dat viaţa pentru noi şi oricine crede în El nu piere, ci are viaţă veşnică.

Mica 6:8 ne prezintă datoria omului: „Ţi s-a arătat, omule, ce este bine şi ce alta cere Domnul de la tine, decât să faci dreptate, să iubeşti mila şi să umbli smerit cu Dumnezeul tău?” Matei 23:23 ne atenţionează: ,,Vai de voi, cărturari şi Farisei făţarnici! Pentru că voi daţi zeciuială din izmă, din mărar şi din chimen şi lăsaţi nefăcute cele mai însemnate lucruri din Lege: dreptatea, mila şi credincioşia; pe acestea trebuia să le faceţi şi pe acelea să nu le lăsaţi nefăcute.” Iacov 2:13 ne spune cât este de importantă mila: ,,Căci judecata este fără milă pentru cel ce n-a avut milă; dar mila biruieşte judecata.” Luca 6:36 este o poruncă: ,,Fiţi, deci, milostivi, cum şi Tatăl vostru este milostiv.” Cât impact au aceste versete în inima şi viaţa ta?

Doamne, ajută-mă să fiu milostivă în toate relaţiile mele!

*

Ce se cade să facem?

mMatei 18: 33: ,,Oare nu se cădea să ai şi tu milă de tovarăşul tău, cum am avut eu milă de tine?”

Ce se cade să facem faţă de cei ce greşesc sau păcătuiesc? Ce însemnă să avem milă față de alții?

Deşi ucenicii Îl iubeau pe Domnul Isus, căutau înălţarea lor deasupra altora. Domnul Isus i-a învăţat că cei ce sunt mari înaintea lui Dumnezeu ştiu cum să se poarte cu alţii, cum să rezolve problemele dintre credincioşi, cum să ridice pe cei căzuţi, cum să aducă lumina în inimile celor rătăciţi şi în confuzie, cum să-i caute pe cei pierduţi etc.

Doamne, Îți mulțumesc că ai avut milă față de mine și Te rog ajută-mă să înțeleg ce însemnă să am milă față de tovarășul meu. Vreau să știu cum să mă port cu alții, să ridic pe cei căzuți, să aduc Lumina în inimile celor rătăciți și în confuzie, să-i caut pe cei pierduți și să mă rog cu ei. Te rog, învață-mă cum să rezolv conflictele din mine sau din relțiile cu alții în așa fel ca Tu să fii glorificat și omul să fie vindecat.

Ziua Mea

4a*

Isaia 58:13

„Dacă îţi vei opri piciorul în ziua Sabatului, ca să nu-ţi faci gusturile tale în Ziua Mea cea sfântă; dacă Sabatul va fi desfătarea ta, ca să sfinţeşti pe Domnul slăvindu-L şi dacă-l vei cinsti neurmând căile tale, neîndeletnicindu-te cu treburile tale şi nededându-te la flecării.”

Ce ne învaţă Matei 12:1-12 despre Sabat?

„În vremea aceea, Isus trecea prin lanurile de grâu într-o zi de Sabat. Ucenicii Lui, care erau flămânzi, au început să smulgă spice de grâu şi să le mănânce. Fariseii, când au văzut lucrul acesta, I-au zis: „Uite că ucenicii Tău fac ce nu este îngăduit să facă în ziua Sabatului.” Dar Isus le-a răspuns: „Oare n-aţi citit ce a făcut David când a flămânzit, el şi cei ce erau împreună cu el? Cum a intrat în Casa lui Dumnezeu şi a mâncat pâinile pentru punerea înaintea Domnului, pe care nu-i era îngăduit să le mănânce nici lui, nici celor ce erau cu el, ci numai preoţilor? Sau n-aţi citit în Lege că, în zilele de Sabat, preoţii calcă Sabatul în Templu şi totuşi sunt nevinovaţi? Dar Eu vă spun că aici este Unul mai mare decât Templul. Dacă aţi fi ştiut ce înseamnă: „Milă voiesc, iar nu jertfe”, n-aţi fi osândit nişte nevinovaţi. Căci Fiul omului este Domn şi al Sabatului.” Isus a plecat de acolo şi a  intrat în sinagogă. Şi iată că în singogă era un om care avea o mână uscată. Ei, ca să-L poată învinui pe Isus, L-au întrebat: „Este îngăduit a vindeca în zilele de Sabat?” El le-a răspuns: „Cine este omul acela dintre voi, care, dacă are o oaie şi-i cade într-o groapă în ziua Sabatului, să n-o apuce şi s-o scoată afară? Cu cât mai de preţ este, deci, un om decât o oaie? De aceea este îngăduit a face bine în zilele de Sabat.”

Oare de ce i-a apărat Domnul pe ucenici? Ce trebuiau fariseii să ştie? Ce zicea Legea?

Care este binele îngăduit în ziua Sabatului?

Este Domnul Isus Hristos, Domnul Sabatului tău?

Adevărata devoţiune faţă de Domnul produce bucurie în viaţa credinciosului.

 

Inima mea iubeşte ziua Domnului!

Ridică-ţi ochii şi priveşte!

1 Jesus*

Isaia 49:14-18

Isaia 49:18a „Ridică-ţi ochii de jur împrejur şi priveşte.”

*

Ai zis vreodată: M-a părăsit Domnul şi m-a uitat? Ai obosit să aştepţi ajutorul Lui? Ai uitat promisiunile Lui? Îţi este uşor să-ţi plângi de milă?

Unde se uită ochii tăi? Unde se uită  ochii mei?

Este atenţia mea la ruinele vieţii mele sau la gloria lui Dumnezeu?

Când atenţia noastră nu e la Domnul, ci la oameni, situaţii şi lucruri, credem că suntem uitaţi chiar şi de Dumnezeu. Atunci încercăm remediile omeneşti. Dumnezeu vrea să ne ajute să înţelegem dragostea şi grija Lui. Domnul ştie prin ce trecem. Dragostea lui Dumnezeu este superioară dragostei mamei. O mamă care alăptează cunoaşte dependenţa copilului de ea. Tutuşi, o mamă îşi poate abandona copilul, dar Dumnezeu nu-Şi abandonează copiii niciodată. Niciodată nu va uita nevoile lor. Noi suntem în permanenţă (săpaţi) în mâna Lui! Nimic nu ne poate despărţi de Dumnezeul nostru.

Romani 8:35-39 ne spune: „Cine ne va despărţi pe noi de dragostea lui Cristos? Necazul sau strâmtorarea sau prigonirea sau foametea sau lipsa de îmbrăcăminte sau primejdia sau sabia? După cum este scris: „Din pricina Ta suntem daţi morţii toată ziua; suntem socotiţi ca nişte oi de tăiat.” Totuşi, în toate aceste lucruri, noi suntem mai mult decât biruitori prin Acela care ne-a iubit. Căci sunt bine încredinţat că nici moartea, nici viaţa, nici îngerii, nici stăpânirile, nici puterile, nici lucrurile de acum, nici cele viitoare, nici înălţimea, nci adâncimea, nici o altă făptură, nu vor fi în stare să ne despartă de dragostea lui Dumnezeu, care este în Isus Cristos, Domnul nostru.”

Cum înţelegi dragostea Tatălui în comparaţie cu dragostea mamei pentru copilul ei?

Doamne, nu vreau să mă îndoiesc niciodată de dragostea Ta şi de purtarea Ta de grijă, căci ceea ce Tu ai spus este adevărat şi vei duce la împlinire toate promisiunile faţă de mine. Mă bucur să fiu sub ocrotirea Ta, căci Tu eşti un Tată bun pentru mine.

 

Inima mea recunoaşte purtarea Ta de grijă!

Tu nu mă uiţi niciodată!

Eu nu te voi uita

1 never*

Isaia 49:14-18

„Sionul zicea: „M-a părăsit Domnul, şi m-a uitat Domnul!” Poate o femeie să uite copilul pe care-l alăptează, şi să n-aibă milă de rodul pântecelui ei? Dar chiar dacă l-ar uita, totuşi Eu nu te voi uita cu nici un chip: Iată că te-am săpat pe mâinile Mele, şi zidurile tale sunt totdeauna înaintea ochilor Mei! Fiii tăi aleargă; dar cei ce te dărîmaseră şi te pustiiseră vor ieşi din mijlocul tău. Ridică-ţi ochii de jur împrejur, şi priveşte: toţi aceştia se strâng, vin la tine.” „Pe viaţa Mea, zice Domnul, că te vei îmbrăca cu toţi aceştia ca şi cu o podoabă, şi te vei încinge cu ei ca o mireasă.”

 *

Oare de ce a crezut Israel că Dumnezeu l-a uitat? Din cauza robiei? Oare pentru că ţara era distrusă? Oare nu au crezut promisiunile Lui? Au obosit să aştepte ajutorul Lui?

Poate o persoană în mijlocul sărbătorii să fie descurajată? Oare de ce cred oamenii că Dumnezeu i-a uitat? Din cauza problemelor? Oare nu credem promisiunile Lui?

Unde ai nevoie de mângâiere şi speranţă în viaţa ta?

În toate domeniile! În toate lucrurile!

Ce mângâiere îţi aduce faptul că ştii că eşti în mâna Domnului?

Ce mângâiere îţi aduce faptul că tu eşti întotdeauna înaintea ochilor Domnului?

Dumnezeu întotdeauna este credincios, El nu este uituc.

Eşti tu uitucă sau credincioasă? Ţi-ai numărat astăzi binecuvântările sau le-ai uitat?

Vei căuta tu astăzi ca atenţia ta să fie la Cel credincios?

Vei alege tu să-ţi ridici ochii şi să priveşti la ceea ce face Domnul în viaţa ta?

Vei alege tu să te încrezi în Domnul, să citeşti Cuvântul, să te rogi?

Doamne, mulţumesc pentru toate promisiunile Tale. Cred că Tu nu mă uiţi niciodată. Tu nu mă părăseşti niciodată. Ochiul Tău mă vede tot timpul. Tu mă iubeşti mai mult decât poate o mamă să-şi iubească copilul ei. Îmi voi ridica ochii şi voi privi la Tine, mă voi încrede în Tine şi voi aştepta în tăcere ajutorul Tău. Când mă simt abandonată, mă uit la Tine, căci Tu eşti ajutorul şi mângâietorul meu.

 

Inima mea se bucură că Tu nu mă uiţi niciodată!

Dumnezeul meu

11111111111111*

Isaia 40-48

Isaia 48:16a „Apropiaţi-vă de Mine şi ascultaţi!”

*

Cine este Dumnezeu pentru tine? Cum te apropii de El şi cum Îl asculţi?

*

Dumnezeul meu este Dumnezeul mângâierilor (40:1-2, 10-11, 41:13).

Cum te mângâie Domnul?

Dumnezeul meu este veşnic (40:28, 41:4, 44:6).

Cum te simţi când te gândeşti la ceea ce este veşnic?

Dumnezeul meu este omniscient (41:22-23, 26-27, 42:9).

Te bucuri la gândul că ai un Dumnezeu care cunoaşte trecutul, prezentul şi viitorul?

Dumnezeul meu este omnipotent

(40:12-17, 22-26, 28-31, 41:8-10, 44:24-28, 45:1-7, 12-13, 18).

Cât de mare este Dumnezeul tău?

Dumnezeul meu este drept (41:2, 45:13, 19, 23-25).

Cum înţelegi dreptatea lui Dumnezeu?

Domnul meu este singurul Dumnezeu (42:8, 43:1-13, 46:1, 3-4, 9-10, 47:8, 10).

Care sunt idolii din viaţa ta la care trebuie să renunţi în favoarea Lui?

Dumnezeul meu este plin de har (43:25, 48:9-11).

Cum mulţumeşti pentru iertarea păcatelor tale?

Dumnezeul meu este plin de milă şi îndurare (46:3-4, 12-13).

Cum mulţumeşti Domnului pentru purtarea de grijă?

Dumnezeul meu este un judecător drept (46:1-2, 47:6-15, 48:14).

Poţi să vezi cum Dumnezeu judecă păcatul în viaţa ta sau a altora?

Dumnezeul meu este suveran (40:10, 48:16).

Recunoşti puterea lui Dumnezeu în istorie şi în viaţa ta?

Dumnezeu meu este Creatorul

(40:26, 28, 42:5, 41:3, 15, 44:21, 24, 45:9, 11, 48:13).

Cum te bucuri de creaţia lui Dumnezeu?

Cum te bucuri de Dumnezeul tău?

Doamne, mă apropiu de Tine ca să Te laud. Tu eşti Creatorul, Tu eşti singurul Dumnezeu, Tu eşti cel suveran, cel ce judecă, cel drept, cel plin de har şi milă, cel veşnic, Dumnezeul mângâierilor şi eu sunt binecuvântată să cred în Tine!

Doamne, Tu eşti nemărginit de mare! Atotputernicia şi măreţia Ta nu pot fi înţelese de o minte limitată, dar Tu ai ales să mi Te descoperi.

Mă închin Tie şi Te slăvesc pentru că m-ai salvat şi mă iubeşti. Sunt foarte mulţumitoare pentru toate binecuvântările şi Te recunosc în toate lucrurile.

Doamne, Dumnezeul meu, inima mea Te glorifică!

Doamne, vreau să Te ascult

1 blessedIsaia 48

*

Isaia 48:16a

„Apropiaţi-vă

de

Mine

şi

ascultaţi!”

*

*

Cum te apropii tu de Dumnezeu? Prin rugăciune?

Doamne, Te laud că m-ai binecuvântat cu multe binecuvântări şi îmi vorbeşti prin Cuvântul Tău.

Doamne, Dumnezeul lui Israel, mulţumesc că mă chemi să Te ascult cu mintea şi cu inima. Tu eşti Domnul oştirilor şi vreau să mă bizuiesc pe Tine. Ce a vestit gura Ta, s-a împlinit.

Doamne, Te rog să mă ajuţi să nu îmi împietresc inima, să nu-mi întăresc grumazul şi să nu am o frunte de aramă, ci să-mi amintesc că Tu ceri ca adevărul Tău să locuiască în adâncul inimii mele şi trebuie să-l mărturisesc fără să-mi fie ruşine. Mulţumesc că lucrezi în prezent în viaţa mea. Mulţumesc că vei aduce lucruri noi în viaţa mea în viitor. Tu îmi deschizi urechea să Te aud. Tu mă încurajezi să fiu credincioasă, nu răzvrătită.

Doamne, Tu eşti îndelung răbdător şi bogat în bunătate. Tu eşti drept în toate faptele Tale. Mulţumesc că nu mă nimiceşti din cauza păcatelor mele, ci ai milă de mine. Tu mă curăţeşti prin suferinţă. Tu Îţi vei împlini promisiunile Tale faţă de mine, aşa încât Numele Tău să fie glorificat.

Doamne, Tu eşti Cel dintâi şi Cel din urmă. Mâna Ta a întemeiat pământul şi dreapta Ta a întins cerurile. Tu conduci istoria. Tu alegi oameni şi-i chemi ca să-Ţi împlinească planurile. Tu vorbeşti, şi lucrarea Ta izbuteşte.

Mulţumesc că mă chemi să mă apropii de Tine şi să Te ascult. Tu ai avut grijă de mine de când m-am născut şi până acum. Te laud că eşti Răscumpărătorul meu! Mulţumesc că mă înveţi ce este de folos şi mă călăuzeşti pe calea pe care trebuie să merg. Vreau să iau aminte la poruncile Tale ca pacea şi fericirea să fie în viaţa mea. Mulţumesc că mă binecuvântezi în familie, binecuvântezi rodul muncii mele. Mă bucur să ştiu că numele meu nu a fost niciodată şters, nici nimicit înaintea Ta.

Doamne, Dumnezeul mântuirii mele, mulţumesc că Tu mă îndemni să fug de orice robie (păcatului, omului, firii pământeşti). Tu mă provoci să vestesc, să trâmbiţez, să dau de ştire, să spun că Domnul este Răscumpărătorul. Atenţia mea va fi la Tine, la voia Ta, la valorile Tale.

Cred că Tu vei avea grijă de nevoile noastre ori pe unde vom trece. Cred că Tu vei fi apa vie care va stâmpăra setea sufletului nostru.

 

Doamne, inima mea caută ascultarea de Tine!

La crucea Lui

19 juneIsaia 36-39

Isaia 37:20

„Acum,

Doamne,

Dumnezeul

nostru,

izbăveşte-ne!”

 *

Care sunt insultele pe care le auzi în societatea noastră împotriva principiilor şi autorităţii lui Dumnezeu?

Cum te mângâie Dumnezeu în suferinţele zilnice?

Cum răspunzi la insultele lumii? Cum te porţi cu cei care te insultă?

Inima noastră trebuie să-L laude pe Domnul pentru credincioşia Lui şi pentru răspunsul la rugăciuni. Lauda trebuie să fie un mod de viaţă, nu doar o alegere sau o opţiune din când în când. Când lumea ne respinge, ne întoarcem la Dumnezeu care are milă şi îndurare, har şi binecuvântare.

Ce presiune ai chiar acum în viaţa ta care te împinge la frică şi îndoială? Nu uita că Dumnezeu este dragoste, şi El a promis că este cu tine. Găseşte în Cuvântul Lui versete pe care să te bazezi.

Noi trebuie să punem poverile noastre la crucea Lui prin rugăciune. Orice îngrijorare, orice conflict, adus în prezenţa Domnului prin laudă şi închinare poate fi schimbat.

Recunoaşte caracterul lui Dumnezeu. Nimic nu este imposibil cu Dumnezeu.

Trebuie să scriem răspunsurile lui Dumnezeu la rugăciunile noastre ca o aducere aminte a bunătăţilor Lui, pentru că noi uităm repede lucrurile bune.

Care necazuri îţi aduc durere şi suferinţă? Cine sau ce îţi fură curajul şi bucuria?

Vrei să-i spui Domnului şi să ceri vindecare?

Vei aştepta cu răbdare răspunsul Lui?

Noi suntem într-o continuă dependenţă de Domnul. Avem nevoie de călăuzirea Lui.

Ce anume îţi distrage atenţia de la Domnul?

Ce dorinţe, ce ambiţii te depărtează de înţelepciunea şi căile lui Dumnezeu?

Cum vei aduce corectare prin Cuvântul lui Dumnezeu în viaţa ta?

Cum vei mulţumi pentru harul salvării?

Doamne, Dumnezeul meu, izbăveşte-mă de cel rău prin puterea Numelui Tău şi sfinţeşte-mă prin Adevărul Tău. Mulţumesc pentru harul Tău prin suferinţă, pentru curajul pe care mi-l dai să mă lupt lupta cea bună a credinţei şi pentru bucuria pe care o am în prezenţa Ta. Tu îmi asculţi rugăciunile şi mă vindeci. Tu îmi dai înţelepciune şi mă ajuţi să aştept în tăcere ajutorul Tău.

Doamne, inima mea se roagă şi aşteaptă!

Psalmul 90

2013aPsalms 90:1-17

O rugăciune

*

a lui Moise,

*

omul lui Dumnezeu

*

 Doamne,

Tu,

ai fost locul nostru de adăpost, din neam în neam.

 Înainte ca să se fi născut munţii şi înainte ca să se fi făcut pământul şi lumea, din veşnicie în veşnicie, Tu eşti Dumnezeu!

 Tu întorci pe oameni în ţărână şi zici: „Întoarceţi-vă fiii oamenilor!”

 Căci înaintea Ta, o mie de ani sunt ca ziua de ieri, care a trecut şi ca o strajă din noapte.

 Îi mături, ca un vis: dimineaţa, sunt ca iarba, care încolţeşte iarăşi:

 înfloreşte dimineaţa şi creşte, iar seara este tăiată şi se usucă.

 Noi suntem mistuiţi de mânia Ta şi îngroziţi de urgia Ta.

 Tu pui înaintea Ta nelegiuirile noastre şi scoţi la lumina Feţei Tale păcatele noastre cele ascunse.

 Toate zilele noastre pier de urgia Ta, vedem cum ni se duc anii ca un sunet.

 Anii vieţii noastre se ridică la şaptezeci de ani, iar, pentru cei mai tari, la optzeci de ani; şi lucrul cu care se mândreşte omul în timpul lor nu este decât trudă şi durere, căci trece iute şi noi zburăm.

Dar

cine

ia seama la tăria mâniei Tale şi la urgia Ta, aşa cum se cuvine să se teamă de Tine?

 Învaţă-ne să ne numărăm bine zilele, ca să căpătăm o inimă înţeleaptă!

 Întoarce-te, Doamne! Până când zăboveşti? Ai milă de robii Tăi!

 Satură-ne în fiecare dimineaţă de bunătatea Ta şi toată viaţa noastră ne vom bucura şi ne vom veseli.

 Înveseleşte-ne tot atâtea zile câte ne-ai smerit, tot atâţia ani cât am văzut nenorocirea!

 Să se arate robilor Tăi lucrarea Ta şi slava Ta fiilor lor!

 Fie peste noi bunăvoinţa Domnului Dumnezeului nostru! Şi întăreşte lucrarea mâinilor noastre, da, întăreşte lucrarea mâinilor noastre!

1