Geneza 12:10-20

Geneza 12:10: ,,A venit însă o foamete în ţară; şi Avram a coborât în Egipt, ca să locuiască pentru o vreme acolo; căci era mare foamete în ţară.” 

Oare de ce, odată ce am început călătoria spre binecuvântări, Dumnezeu ne lasă să trecem prin greutăţi (foamete, în cazul nostru). Cum înţelegem greutăţile vieţii? Primul lucru care ne ajută să înţelegem greutăţile vieţii este natura şi definiţia credinţei. În Evrei 11:1, citim: ,,Şi credinţa este o încredere neclintită în lucrurile nădăjduite, o puternică încredinţare despre lucrurile care nu se văd.” Credinţa se ţine de promisiunile lui Dumnezeu, chiar dacă realităţile promise nu sunt încă experimentate.

Dacă de fiecare dată când ne rugăm ne-ar fi ascultate rugăciunile aşa cum vrem noi, în inimile noastre ar fi o credinţă mică. Dar dacă devenim oamenii care se roagă, şi se roagă, şi iar se roagă, încrezându-se în credincioşia lui Dumnezeu, chiar şi în timpul foametei – aceasta este credinţa. Domnul Isus a spus: ,,Ferice de cei care nu văd, dar cred.” În capitolul 11 din Evrei, îi vedem pe mulţi patriarhi care au avut credinţă şi au rămas puternici prin toate greutăţile vieţii. Un om al credinţei se încrede în Dumnezeu, chiar dacă promisiunile Lui nu sunt încă împlinite.

De ce trecem prin pustiu şi noi, credincioşii de azi? Dumnezeu ne duce prin pustiu ca să testeze credinţa noastră, care trebuie să crească. Te-ai rugat vreodată: ,,Doamne, măreşte-mi credinţa!”? Tăria se dezvoltă prin exerciţiu sau teste. Noi nu învăţăm până nu suntem forţaţi, împinşi la limită. Noi nu vom deveni atleţi, până când nu vom experimenta o anumită agonie. Când pornim în călătoria credinţei, credinţa ne va fi testată în pustiu. Testul lui Avraam a început în pustiu. Poporul Israel a fost testat în pustiu. Domnul Isus a fost testat în pustiu. Noi nu ne putem aştepta la altceva. Vei crede în Dumnezeu chiar dacă nu vezi promisiunile Lui? Îţi vei păstra speranţa pentru un viitor mai bun?

Este normal ca în călătoria credinţei să întâmpinăm teste care ne încearcă credinţa. Uneori, aceste teste sunt dureroase şi viaţa este aşa de grea, încât ni se pare că ne pierdem credinţa pe care ne-a dat-o Dumnezeu. Unii oameni trec prin greutăţi foarte mari. În suveranitatea Lui, Dumnezeu foloseşte aceste situaţii ca să crească credinţa în noi. Călătoria prin pustiu poate fi lungă şi grea.

Credinţa lui Avraam a fost tânără. Încă nu ştia să-şi pună încrederea în promisiunile lui Dumnezeu, fără să vadă imediat împlinirea lor. El a ales să meargă unde era belşug: în Egipt. Alergi tu la locul unde este mai uşor, unde nu ai nevoie de o puternică rezistenţă? Ne uşurăm viaţa? Permitem compromisul? Consecinţele sunt grele. Avraam se îmbogăţeşte, dar cu ce preţ? Această călătorie în Egipt nu a dus nicăieri în ceea ce priveşte credinţa lui Avraam. Şi ce consecinţe a avut neascultarea lui! Poporul Israel nu a crescut în credinţă în călătoria lui prin pustiu; numai doi oameni – Iosua şi Caleb – au avut credinţă. Ceilalţi s-au pierdut prin pustiu. Cum ai răspuns când Domnul te-a testat?

Nădăjduieşte în promisiunile lui Dumnezeu în orice situaţie!