16 Aprilie

Geneza 12:4: ,,Avram a plecat, cum îi spusese Domnul.”

Ce legătură există între binecuvântările lui Dumnezeu şi ascultarea noastră?

Te-a fascinat vreodată o imagine care prezintă oameni adunaţi să se închine la nişte moaşte (oasele unor morţi)? Ai văzut vreodată mulţimi greu de numărat (aşteptând sau călătorind ore şi zile, indiferent de vreme sau condiţii), care vor cu disperare să sărute o icoană sau un mort dintr-un sicriu? Te înspăimântă religia unor oameni care nu cunosc adevărul Scripturilor? Ce pot face oasele unor morţi? Simţi uşurare în inima ta pentru că ai înţeles salvarea prin credinţa în ceea ce a făcut Domnul Isus Hristos? Câtă durere şi tristeţe simţi faţă de cei dragi ai tăi care nu merg pe calea mântuirii?

Creştinii nu trebuie să călătorească spre anumite locuri, ci să trăiască în fiecare zi credinţa cea adevărată. Viaţa noastră este o călătorie. Să călătorim alături de Dumnezeu în fiecare zi. Cerul este destinaţia finală şi cerul este casa veşnică spre care se îndreaptă cei credincioşi.   Călătoria credinţei este închinare, încredere şi ascultare!

Scopul principal al lui Dumnezeu este ca să ne facă mai sfinţi, nu să ne ajute să fim mai fericiţi, mai înţelepţi, mai bogaţi şi mai sănătoşi. Ce cauţi mai mult: fericire, înţelepciune, bogăţie, sănătate sau sfinţenie? Dumnezeu ne dă înţelepciunea de sus, ne dă adevărata bucurie şi tot ce primim de la El este mai important decât bunurile şi bogăţiile lumeşti. Ce lucruri lumeşti, ce bogăţii pământeşti te ţin pe loc în aşa fel încât nu înaintezi pe calea credinţei? Uneori, Dumnezeu ne cere să ne separăm de unii oameni dragi, ca să nu ne îndepărtăm de El. Uneori, viaţa de credinţă nu este foarte confortabilă. Noi nu putem trăi în păcat, căci pierdem binecuvântarea Domnului. Binecuvântarea primită în prezenţa Domnului este mai importantă decât orice alt lucru sau persoană. Cum te bucuri de binecuvântările Domnului? I-ai mulţumit săptămâna aceasta  pentru prezenţa Lui în viaţa ta?

Dumnezeu i-a promis lui Avraam că îl va face faimos. Ce îi înveţi pe copiii tăi despre ceea ce înseamnă să ai un nume mare? Îi înveţi să intre în competiţii cu alţii? Îi înveţi să aştepte ca Domnul să le facă un nume? Ce vei face săptămâna aceasta ca să-i înveţi pe copiii tăi că Domnul ne ajută să avem un nume bun şi mare dacă Îl credem şi Îl ascultăm?

Doamne, vreau să călătoresc alături de Tine în fiecare zi!

14 Aprilie

Geneza 12:4-9: ,,Avram a plecat, cum îi spusese Domnul şi a plecat şi Lot împreună cu el. Avram avea şaptezeci şi cinci de ani când a ieşit din Haran. Avram a luat pe Sarai, nevastă-sa şi pe Lot, fiul fratelui său, împreună cu toate averile pe care le strânseseră şi cu toate slugile pe care le câştigaseră în Haran. Au plecat în ţara Canaan şi au ajuns în ţara Canaan. Avram a străbătut ţara până la locul numit Sihem, până la stejarul lui More. Canaaniţii erau atunci în ţară. Domnul S-a arătat lui Avram şi i-a zis: „Toată ţara aceasta o voi da seminţei tale.” Şi Avram a zidit acolo un altar Domnului, care i Se arătase. De acolo, a pornit spre munte, la răsărit de Betel şi şi-a întins cortul, având Betelul la apus şi Ai la răsărit. A zidit şi acolo un altar Domnului şi a chemat Numele Domnului. Avram şi-a urmat drumul, înaintând mereu spre miazăzi.”

De ce L-a ascultat Avraam pe Dumnezeu? Pentru că L-a crezut? Pentru că a umblat prin credinţă?

În Evrei 11:1; 8-10, găsim explicaţia: ,,Şi credinţa este o încredere neclintită în lucrurile nădăjduite, o puternică încredinţare despre lucrurile care nu se văd.  Prin credinţă, Avraam, când a fost chemat să plece într-un loc pe care avea să-L ia ca moştenire, a ascultat şi a plecat fără să ştie unde se duce. Prin credinţă a venit şi s-a aşezat el în ţara făgăduinţei, ca într-o ţară care nu era a lui şi a locuit în corturi, ca şi Isaac şi Iacov, care erau împreună moştenitori cu el ai aceleiaşi făgăduinţe. Căci el aştepta cetatea care are temelii tari, al cărei meşter şi ziditor este Dumnezeu.” Ai experimentat şi tu acest adevăr? Poţi să împărtăşeşti cu cineva experienţa ta?

Ce promisiune avem dacă ascultăm de Dumnezeu şi umblăm pe calea Lui? Cu siguranţă, nu vom fi dezamăgiţi. Iată ce spune Biblia despre acest lucru în Romani 10:11: ,,După cum zice Scriptura: „Oricine crede în el, nu va fi dat de ruşine.”

Dumnezeu l-a binecuvântat pe Avraam pe măsură ce acesta din urmă asculta. Dumnezeu l-a chemat pe Avraam să continue să umble prin credinţă. Cum continui tu să umbli prin credinţă? Dumnezeu are promisiuni pentru cei care Îl urmează. Care promisiune o vei avea în minte atunci când vei trece printr-o încercare?

Doamne, Îţi mulţumesc pentru exemplul lui Avraam. El înainta mereu. Deşi avea şaptezeci şi cinci de ani, a plecat spre miazăzi, aşa cum Tu i-ai spus. Vreau şi eu să înaintez mereu, să mă apropii de Tine în rugăciune, în Cuvânt, în părtăşie frăţească, în cântare, în post, în meditaţie la Cuvântul Tău etc. Avraam a iubit închinarea pentru că a zidit un altar la Betel şi s-a închinat. Şi eu iubesc închinarea. Chem Numele Domnului peste mine şi peste familia mea. Tu eşti credincios şi îmi asculţi rugăciunile. Îţi mulţumesc pentru toate promisiunile Tale, pentru toate binecuvântările Tale – pe care le reverşi din belşug peste mine. Sunt recunoscătoare şi foarte mulţumitoare. Creşte-mi credinţa prin furtunile vieţii şi ajută-mă să umblu zilnic prin credinţă, nu prin vedere. Tu nu mă vei dezamăgi niciodată. Eu nu voi fi dată de ruşine, căci îmi pun nădejdea în Tine.

Înaintează prin credinţă!