1 Martie

1 Martie

Geneza 6:1-7

Geneza 6:5: ,,Domnul a văzut că răutatea omului era mare pe pământ şi că toate întocmirile gândurilor din inima lui erau îndreptate în fiecare zi numai spre rău.”

Cataclismele de pe pământ au cauze naturale şi ele distrug tot ce apare în calea lor. Cutremurele, incendiile, uraganele şi furtunile ne copleşesc cu puterea lor. Le foloseşte Dumnezeu ca să ne arate autoritatea Lui sau să-Şi descopere mânia împotriva păcatului omenirii? Crezi că dezastrele naturale sunt judecăţile lui Dumnezeu asupra pământului? Potopul din cartea Geneza a fost cea mai mare catastrofă pe care a experimentat-o omenirea. Scriptura foloseşte mai multe pagini pentru a descrie potopul, decât foloseşte pentru a descrie creaţia şi căderea omului. Este marcat sfârşitul unei lumi vechi şi începutul unei lumi noi. Totul începe pe un pământ nou şi, probabil că acesta este doar o umbră a frumuseţii care a fost la început. Potopul reprezintă judecata lui Dumnezeu în lumea veche. Toate civilizaţiile L-au respins pe Dumnezeu, s-au umplut de corupţie; aşa că Dumnezeu le-a distrus. Acest eveniment are o relevanţă solemnă pentru oamenii din ziua de azi care refuză să se pocăiască, care nu vor să creadă în judecata lui Dumnezeu, pe care El o va arăta faţă de toţi cei care umblă pe căi rele. Potopul nu este o istorioară pentru copii, în care sunt prezentate animale salvate într-o barcă. Potopul descrie judecata lui Dumnezeu şi consecinţele ignorării lui Dumnezeu.

Dumnezeu nu ne dă o dată specifică în ceea ce priveşte timpul potopului. În mijlocul judecăţii, Dumnezeu salvează opt persoane: Noe, soţia lui, trei fii şi soţiile lor.

Noe a crezut în Dumnezeu când toţi cei din jur L-au ignorat. Te încrezi tu în Dumnezeu chiar şi atunci când cei din jurul tău Îl ignoră? Experimentezi tu harul lui Dumnezeu?

Cum este societatea noastră? Cum sunt copiii noştri? Practicarea răului în societatea noastră seamănă cu practicarea răului din vremea lui Noe: se înmulţesc cultele satanice, se practică vrăjitoria şi astrologia, se distruge moralitatea, sunt la modă relaţiile sexuale anormale, internetul este plin de pornografie, vedem declinul standardului etic, suntem martori la prăbuşirea familiei şi a valorilor ei, există rebeliune împotriva Cuvântului, observăm respingerea autorităţii lui Dumnezeu în vieţile personale ale oamenilor, ne sperie folosirea drogurilor etc. Oare judecata lui Dumnezeu este mai aproape decât ne imaginăm?

Dumnezeu nu va tolera păcatul pentru totdeauna, El va aduce judecata.

Harul lui Dumnezeu ne îndeamnă astăzi la pocăinţă!

De sub zăpezile troiene

De sub zăpezile troiene
apare iată mititel,
prin liziere, prin poiene
Întâiul fir de ghiocel!
*
El e plăpând, abia se vede,
ca firul ierbi, subţirel,
cu tulpiniţa lui cea verde
micuţul fir de ghiocel.
*
Pământul reavăn se trezeşte
mustind încă după dezgheţ.
întâiul mugur se zăreşte
Şi-un ghiocel micuţ răzleţ.
*
E vestitorul ce ne spune
că a trecut iarna cea grea,
Că vremea ei acum apune
Că primăvara va apărea!
*
Micuţul ghiocel străbate
prin stratul alb şi gros de nea
petalele o să-şi arate
când soarele va apărea.
*
Ca el la fel şi tu creştine,
poţi birui prin tot ce-i greu,
Că e o forţă ce te ţine
E bunul nostru Dumnezeu!
*
Te du-nainte cu credinţă
oricât de grea e calea ta
şi-o să ajungi prin biruinţă
acolo sus în ţara Sa.
*
Zalau, 01 Martie 2012
*
Greta Andreica

Dacă din vreascul îngheţat

 

 

 

 

Dacă…

*

Dacă din vreascul îngheţat în glob de-nmormântare,
Au ieşit muguri diafani, şi-a înviat o floare…
Cum să nu iasă din mormânt Cel ce-a creat pământul?
Cum să nu fie-nvingător, Isus Hristos, Cuvântul?
*
Dacă de sub troiene reci, din gerul ce omoară,
Pădurile-nfloresc din nou în strai de primăvară…
Cum să nu iasă din mormânt, în haina frumuseţii,
Chiar de sub lespedea cea grea, Stăpânitorul vieţii?
*
Dacă prin sloi şi pietre reci, îşi scoate firicelul,
Înlăcrimat într-un potir, prin bulgări – ghiocelul…
Cum să nu iasă din mormânt, din peştera sihastră,
Isus Hristos, Cel ce-a creat frumoasă lumea noastră?
*
Dacă în fiecare zi la orizont răsare
Din întunericul cel gros în zare mândrul soare…
Cum să nu iasă din mormânt, Cel ce ne-a dat lumina?
Să nu ne-arate slava Lui Cel ce-a creat retina?
*
Dacă din stinse galaxii, închise în zăbrele,
Se-aprind pulsarii izbucnind în mii şi mii de stele…
Cum să nu iasă din mormânt, din ale morţii ghiare,
Cel Ce-i al lumii Creator, cu slava-I orbitoare?
*
Dacă din larve fără chip, din gropi întunecoase,
Pot să se nască fluturaşi cu aripi mlădioase…
Cum să nu-i scoată din mormânt, Isus cu-a Sa putere,
Pe toţi ai Săi, biruitori, în ziua de-nviere!

Valentin Popovici