Isus este Fiul lui Dumnezeu

1 Ioan 4:11-21

,,Preaiubiţilor, dacă astfel ne-a iubit Dumnezeu pe noi, trebuie să ne iubim şi noi unii pe alţii. Nimeni n-a văzut vreodată pe Dumnezeu. Dacă ne iubim unii pe alţii, Dumnezeu rămâne în noi; şi dragostea Lui a ajuns desăvârşită în noi. Cunoaştem că rămânem în El şi că El rămâne în noi prin faptul că ne-a dat din Duhul Său. Şi noi am văzut şi mărturisim că Tatăl a trimis pe Fiul ca să fie Mântuitorul lumii. Cine va mărturisi că Isus este Fiul lui Dumnezeu, Dumnezeu rămâne în el, şi el în Dumnezeu. Şi noi am cunoscut şi am crezut dragostea pe care o are Dumnezeu faţă de noi. Dumnezeu este dragoste; şi cine rămâne în dragoste, rămâne în Dumnezeu, şi Dumnezeu rămâne în el. Cum este El, aşa suntem şi noi în lumea aceasta: astfel se face că dragostea este desăvârşită în noi, ca să avem deplină încredere în ziua judecăţii. În dragoste nu este frică; ci dragostea desăvârşită izgoneşte frica; pentru că frica are cu ea pedeapsa; şi cine se teme, n-a ajuns desăvârşit în dragoste. Noi Îl iubim pentru că El ne-a iubit întâi. Dacă zice cineva: ,,Eu iubesc pe Dumnezeu“ şi urăşte pe fratele său, este un mincinos; căci cine nu iubeşte pe fratele său, pe care-l vede, cum poate să iubească pe Dumnezeu, pe care nu-L vede? Şi aceasta este porunca pe care o avem de la El: cine iubeşte pe Dumnezeu, iubeşte şi pe fratele său.“

Dumnezeu ne-a dat din Duhul Său să mărturisim pe Fiul trimis de El ca să fie Mântuitorul lumii. Mărturisirea noastră dovedeşte că noi rămânem în Dumnezeu şi El rămâne în noi.

Mărturiseşti tu pe Fiul?

Ai tu încredere deplină în ziua judecăţii?

Îţi este frică de ziua Judecăţii? Dragostea lui Dumnezeu alungă frica.

Isus Cristos, Fiul lui Dumnezeu este Mântuitorul tău!

Cercetează!

1 Ioan 4

1 Ioan 4:1

,,Preaiubiţilor, să nu daţi crezare oricărui duh; ci să cercetaţi duhurile, dacă sunt de la Dumnezeu; căci în lume au ieşit mulţi prooroci mincinoşi.“

Doamne,

mulţumesc că mă atenţionezi că nu toate duhurile sunt bune. Tu poţi să-mi dai discernământ spiritual. Tu mă poţi ajuta să recunosc proorocii mincinoşi.

Mulţumesc că mă înveţi să mărturisesc că Isus Cristos a venit în trup. El este trimisul lui Dumnezeu.

Vreau să mă despart de duhul lui antichrist; şi prin vorbirea mea să fie o deosebire faţă de vorbirea lumii care este condusă de anticrişti.

Mulţumesc pentru cei ce mă ascultă, deoarece văd că şi ei Te cunosc pe Tine. Tu ne păzeşti de duhul rătăcirii pentru că stăm lângă Tine şi cunoaştem adevărul.

Doamne, Tu eşti dragoste şi ne bucurăm că Ţi-ai arătat dragostea faţă de noi trimiţând pe Fiul Tău ca jertfă de ispăşire pentru păcatele noastre. Tu, Doamne, ai plătit cu sânge pentru păcatele noastre.

Domnul, pentru că te iubeşte, a plătit pentru toate păcatele tale!

Cercetează toate duhurile ca să vezi dacă sunt de la Dumnezeu!

Siguranţa vieţii veşnice

1 Ioan 1

*

1Ioan 1:2 

,,Vă

vestim

viaţa

veşnică.“

*

 

Ce se întâmplă cu omul după moarte?

Ce este siguranţa mântuirii?

Ce este siguranţa vieţii veşnice?

 

Adevăraţii credincioşi au siguranţa mântuirii şi siguranţa vieţii veşnice.

Aceasta începe cu o gândire şi cunoaştere corectă, după Cuvântul lui Dumnezeu.

 

Ce spune Cuvântul lui Dumnezeu? Ce spune învăţătura falsă?

 

Siguranţa mântuirii începe cu o gândire corectă despre Dumnezeu şi păcat. Dumnezeu este lumină şi în El nu este întuneric. Păcatul este întuneric.

 

Învăţătura falsă spune că omul, prin sine, este bun.

 

Învăţătura corectă spune că omul s-a născut în păcat şi are o natură păcătoasă. Omul păcătos nemântuit, nu poate avea părtăşie sau relaţie de comuniune cu Dumnezeu. Păcatul nemărturisit şi neiertat ne leagă şi pune un zid de despărţire între noi şi Dumnezeu.

Credinciosul este într-o continuă schimbare după cum lucrează harul lui Dumnezeu în viaţa lui.

 

Ai tu siguranţa mântuirii?

Ai tu siguranţa vieţii veşnice?

Ce se va întâmpla cu tine după moarte?

 

Bucură-te de siguranţa mântuirii şi de siguranţa vieţii veşnice!

 

Radu Mureşan a umblat cu Dumnezeu

Faptele Apostolilor 12

*

Faptele Apostolilor 12:5

,,Deci Petru era păzit în temniţă

şi

Biserica nu înceta să înalţe

rugăciuni către Dumnezeu pentru el.”

*

Petru bătea la poartă dar slujnica Roda când i-a auzit vocea a alergat la grupul credincioşilor care se rugau, ca să le dea vestea cea bună. Dar ucenicii nu au crezut că Petru este la poartă. Nu se rugau ei pentru Petru? Oare se rugau ucenicii pentru Irod ca Domnul să-i schimbe inima faţă de Petru?

Cât de adevărat este că atunci când noi ne concentrăm împreună la rugăciune pentru o situaţie sau o persoană, Dumnezeu răspunde mult mai mult decât ne gândim sau ne imaginăm. Efeseni 3:20 ne spune: ,,Iar a Celui ce, prin puterea care lucrează în noi, poate să facă nespus mai mult decât cerem sau gândim noi, a Lui să fie slava în Biserică şi în Cristos Isus din neam în neam, în vecii vecilor! Amin.”

Petru a început să trăiască pe ascuns de frica iudeilor. Mai târziu în scrisorile lui vedem ce om matur în credinţă a ajuns. Scrierile lui sunt adânci, pline de har şi putere.

Iacov a murit ca un martir. Psalmul 116:15 ne spune: ,,Scumpă este înaintea Domnului moartea celor iubiţi de El.”

În contrast cu Iacov, împăratul Irod a murit sub judecata aspră a lui Dumnezeu.

Te-ai gândit vreodată cum ai vrea să mori? Cum te pregăteşti pentru moarte? Crezi că ai timp? Ştii când va fi ultima ta zi pe pământ? Ce ai vrea să rămână scris despre tine? Ce ai vrea să laşi în urma ta? Ce ţi-ar place ca alţii să-şi amintească despre tine?

Mi-aş dori ca alţii să-şi amintească despre mine că L-am iubit mult, mult pe Domnul, că am iubit rugăciunea, Cuvântul, cântarea, biserica şi părtăşia credincioşilor. Mi-aş dori ca oamenii să spună că Duhul Sfânt a rodit în viaţa mea, că am slujit cu umilinţă şi bucurie. Mi-aş dori să spună alţii că au căutat înţelepciunea care vine de sus împreună cu mine. Mi-aş dori ca alţii să spună că s-au apropiat de Cristos prin scrierile mele.

Mi-aş dori ca alţii să spună despre mine că am umblat cu Dumnezeu.

Eu aş vrea să mor ca un copil al Domnului nu sub judecata Lui.

După moartea lui Irod, Cuvântul Domnului se răspândea tot mai mult şi numărul ucenicilor se mărea (12:24). Viaţa merge înainte.

 

L-am cunoscut pe Radu Mureşan. El a fost un ucenic al Domnului care a fost credincios până la moarte. Domnul să mângâie pe toţi cei ce au pierdut pe cineva drag din familie.

 

Doamne, ajută-mă să rămân credincioasă până la moarte!

 

Cuvântul lui Dumnezeu

Evrei 4:12-13

,,Cuvântul lui Dumnezeu este viu şi lucrător, mai tăietor decât orice sabie cu două tăişuri: pătrunde până acolo că desparte sufletul şi duhul, încheieturile şi măduva, judecă simţirile şi gândurile inimii.  Nici o făptură nu este ascunsă de El, ci totul este gol şi descoperit înaintea ochilor Aceluia, cu care avem a face.”

Care este atitudinea inimii tale faţă de Cuvântul Domnului?

Cuvântul Domnului întotdeauna îşi împlineşte scopul.

Cuvântul Domnului este viu şi lucrător.

Cuvântul Domnului schimbă vieţi.

Cuvântul Domnului taie şi pătrunde inima.

Cuvântul Domnului penetrează şi străpunge inima.

Cuvântul Domnului taie şi aduce convingeri personale.

Cuvântul Domnului judecă simţămintele şi atitudinile.

Cuvântul Domnului nu face discriminare.

Cât de important este Cuvântul Domnului în viaţa ta? Noi nu putem să-L păcălim pe Dumnezeu. El ştie tot, El vede tot. Nu avem nici o scuză înaintea Lui. Dublicitatea nu este acceptată înaintea Lui.

Cuvântul Domnului ne sfinţeşte.

Să nu te temi ci să cauţi să-l aplici ca să ajungi la odihnă. Dumnezeu vrea să ne elibereze de stres şi să ne dea odihna Lui.

Se cere credinţă şi ascultare ca să experimentăm odihna perfectă a Domnului.

Este timpul să evaluăm credinţa şi ascultarea noastră.

Ai credinţă? Te încrezi cu adevărat în Domnul?

Asculţi de El? Urmezi calea Domnului sau calea ta?

Dacă eşti stresată peste măsură trebuie să-ţi verifici credinţa şi ascultarea!

Dumnezeu m-a creat ca să am odihnă. Soluţia pentru odihnă este renunţarea la mine, la calea mea şi să fiu atentă la Domnul.

Ce vei face cu informaţia aceasta? Cum vei acţiona?

Te rogi pentru o examinare de sine ca să ajungi să ai convingeri bazate pe Cuvântul lui Dumnezeu? Te rogi ca să vezi scopul Lui, provocările Lui, direcţiile Lui?

 

Cuvântul Domnului lucrează în viaţa ta!

Îţi doreşti să ai un timp de părtăşie în familie?

 Ioan 20:19-23

 *

Ioan 20:19 

,,Unde erau

adunaţi

ucenicii…

a venit Isus.“

*

 

Unde sunt adunaţi credincioşii, vine şi Domnul!

Învaţă pe copilul tău sau al altora despre închinare şi părtăşie.

Citirea Cuvântului este importantă.

Alege un pasaj din Biblie care prezintă o istorioară. Pune întrebări ca să poată răspunde şi copilul.

Rugăciunea este importantă.

Roagă-te despre lucruri pe care le ştiu şi copii. Roagă-te scurt, simplu; fii clară, nu repeta aceleaşi vorbe. Puteţi rosti ,,Tatăl nostru“ împreună, cu voce tare. Implică pe toată familia. Pregăteşte un caiet pentru notiţe (cu două părţi -una pentru cereri în rugăciune şi una cu răspunsurile lui Dumnezeu). Poţi să împarţi săptămâna pe subiecte. De exemplu: luni-familie, marţi-prieteni, miercuri-biserică, joi-autorităţi, vineri-bolnavi, sâmbătă-ziua Domnului, duminica-relaţia cu Cristos, nevoi speciale.

Cântarea este importantă.

Învaţă cântările vechi (ale părinţilor şi bunicilor); învaţă cântările bisericii, şi

cântă-le cu bucurie.

Fă din închinare un obicei. Fă tot ce poţi ca timpul să fie vesel şi plăcut, dar dacă nu este, nu descuraja. Nu te opri. Experienţa emoţională nu va fi aceeaşi, dar nu abandona, şi nu lăsa pe nimeni să se retragă. Ţinta ta este să ajuţi copilul să înveţe să aibă în fiecare zi un timp cu Domnul. Moştenirea cea mai mare a copilului este amintirea timpului de părtăşie sau închinare din casa părintească. Cere Domnului să protejeze acest timp în familie şi să-l facă o prioritate în viaţa voastră.

 

Domnul să binecuvânteze timpul de închinare din casa ta!

 

Ce ştie copilul tău despre închinare şi părtăşie?

Ioan 20

 

Ioan 20:24 

,,Toma

nu

era

cu ei…“

Când credincioşii se adună la închinare, este bine să fim cu ei. Învaţă pe copilul tău sau al altora ce este închinarea şi părtăşia. Când familia se adună împreună să se închine Domnului, se citeşte din Cuvânt, se cântă şi se roagă.

Citirea Cuvântului este vorbirea lui Dumnezeu către noi iar cântarea şi rugăciunea sunt vorbirea noastră către Dumnezeu.

Sunt şi obstacole care opresc închinarea.

Unul este timpul. Plănuieşte timpul cel mai bun pentru familia ta, şi ţine-te de el. Să fie scurt, dar nu în grabă.

Un alt obstacol este programul. Cine citeşte, ce citeşte, cât citeşte, cum citeşte? Multe familii au renunţat la închinare şi părtăşie, crezând că nu pot face un lucru destul de interesant. Nu este important să faceţi ceva interesant, ci este important ca familia să se închine şi să aibă părtăşie  împreună.

Cere Domnului prezenţa Lui. Când Domnul este prezent, nu e plictiseală. Fă-l un timp de informare, nu o predică. Cere copilului să asculte şi să participe. Domnul va răsplăti dorinţa ta de a avea o închinare în familie.

Îţi doreşti să ai un timp de închinare şi părtăşie cu Domnul în familia ta?

Domnul să binecuvânteze familia ta!

Îndoială sau credinţă?

Ioan 20:24-31

*

Ioan 20:29b

,,Ferice de

cei ce

nu au văzut,

şi au crezut.“

*

Ce este viaţa din belşug?

Viaţa din belşug include o mutare de pe tărâmul îndoielii la o credinţă completă.

Care sunt îndoielile tale? Ce faci cu ele?

Opreşte îndoiala şi lasă credinţa să lucreze.

Noi toţi avem îndoieli, dar nu rămânem în îndoială, ci ne mutăm pe tărâmul credinţei.

,,Ferice de cei ce nu văd dar cred.“

Toma, în urma îndoielilor a ajuns să spună: ,,Domnul meu şi Dumnezeul meu“.

Cum spui tu?

Toma a fost loial Domnului; a dorit să meargă cu El chiar la moarte, dar a avut o atitudine de ,,ştie tot“ care nu este bună într-o echipă care trebuie să lucreze împreună. Poate din această cauză a lipsit de la prima întâlnire. Se pare că nu a vrut să-l creadă pe Petru şi pe ceilalţi cari L-au văzut pe Domnul. Mândria nu ne lasa să credem adevărul. Voia dovezi palpabile – să vădă, să atingă.

Domnul vine şi-l provoacă să aleagă între încăpăţânare şi credinţă ,,Nu fi necredincios, ci credincios“. Domnul mustră necredinţa.

Niciunul dintre ucenici nu a rostit, în final, cuvinte aşa de înălţătoare ca şi Toma. O asemenea declaraţie este cea mai înaltă expresie a credinţei: ,,Domnul meu şi Dumnezeul meu“.

Eşti tu convinsă că Isus este Cristosul, Fiul lui Dumnezeu, şi prin credinţă ai viaţa în Numele Lui?

Dacă nu eşti convinsă, de ce nu? El a venit ca tu şi eu să avem viaţă din belşug.

El a venit ca tu şi eu să avem viaţa veşnică.

Domnul Isus este Domnul şi Mântuitorul Tău!

Cristos a inviat!

Ioan 20

Ioan 20:9b 

,,După Scriptură,

Isus

trebuia

să învieze din morţi!“

 

Cum te bucuri de învierea Domnului? Cât de recunoscătoare eşti Domnului pentru iertarea păcatelor şi viaţa veşnică? Cum Îi mulţumeşti că a murit în locul tău?

Deşi este o zi de durere pentru ceea ce s-a întîmplat în ,,vinerea mare”, o zi în care ne amintim cât de mult a suferit Domnul pentru noi, totuşi este şi o zi de bucurie căci Domnul Isus este viu în vecii vecilor.

Învaţă pe copilul tău sau al altora că Domnul Isus a înviat din morţi. Învierea Domnului este foarte importantă. 1 Corinteni 15:14 spune: ,,Dacă nu a înviat Cristos, atunci propovăduirea noastră este zadarnică; şi zadarnică este şi credinţa voastră.“

Credinţa noastră este că Isus Cristos s-a născut (după Scripturi), a trăit fără păcat, a murit pentru păcatele noastre, a fost îngropat (după Scripturi) şi a înviat a treia zi (după Scripturi).

Învaţă pe copil să se bucure de învierea Domnului.

Cea mai mare bucurie pentru mine în copilărie a fost sărbătoarea Naşterii Domnului şi sărbătoarea Invierii Domnului. Nu era aşa mare diferenţă între sărbători, amândouă erau la fel de importante. Astăzi sărbătoarea Învierii Domnului este nesemnificativă în multe familii şi biserici. (Diavolul a furat sărbătorile noastre.)

În fiecare an, de Paşte, aveam rochiţă nouă şi mergeam la adunare. Tot satul era în sărbătoare. Primăvara, cu frumuseţea ei, ne ajuta să ne bucurăm de viaţa care răsărea pretutindeni.

În biserică, textul despre înviere şi cântările aduceau aşa mare bucurie că nu pot uita niciodată aceste amintiri. Ziua întâi a săptămânii este foarte importantă pentru mine, deoarece îmi aminteşte mereu şi mereu de învierea Domnului.

Isus e viu, e viu cu adevărat!

Cristos a înviat! Adevărat c-a înviat!

Sărbătoreşte cu drag Învierea Domnului!

Frică sau încredere

Ioan 19

*

Ioan 19:17a  

*

,,Isus,

*
ducându-Şi

crucea…“

Trebuie să ne ducem crucea!

Învaţă pe copilul tău sau al altora  să aibă curaj şi credinţă în momente grele din viaţă.
Petru, când s-a lepădat de Domnul, a avut o experienţă tristă care l-a apropiat de Domnul.

Învaţă pe copilul tău sau al altora să se aştepte la ceva bun în orice greutate din viaţă. Acest fel de a privi viaţa, face povara mai uşoară. Sunt momente în viaţă când nimic nu pare bun. Atunci avem mare nevoie de încredere în Domnul. Spune copilului: ,,Nu ştim de ce, nu înţelegem de ce se întâmplă aceste lucruri, dar ne încredem în Dumnezeu care are grijă de cei ce suferă.“

Ucenicii Domnului au fost plini de frică şi au uitat înştiinţarea Domnului, atunci când Domnul a fost arestat şi răstignit.
Când crizele vin în viaţa copilului, nu vrei să fie plin de frică, să uite adevărul sau
să-şi piardă credinţa. De aceea începe să-l înveţi de mic să aibă curaj şi credinţă în momentele grele din viaţă.
Evrei 11:1 ne spune: ,,Şi credinţa este o încredere neclintită în lucrurile nădăjduite, o puternică încredinţare despre lucrurile care nu se văd.”

Domnul să te ajute să ai curaj şi credinţă în vremuri grele!

Încrederea ta să fie neclintită şi

încredinţarea ta să fie puternică!