Ioan 4:1-14

Ioan 4:14 „Dar oricui va bea din apa pe care i-o voi da Eu, în veac nu-i va fi sete. Ba încă apa pe care i-o voi da Eu, se va preface în el într-un izvor de apă, care va ţâşni în viaţa veşnică.“

Femeia vorbea despre apa de băut, iar Domnul vorbea despre apa vieţii.

Vorbirea noastră trebuie să fie despre lucrurile veşnice în defavoarea lucrurilor trecătoare. Lucrurile trecătoare satisfac pe moment, apoi urmează o dependenţă de lucruri care aduc o fericire oarecare. Sunt şi astăzi oameni dependenţi de radio, sau televizor, sau computer, care nu pot sta în linişte dacă sunt singuri. După ce au obţinut lucrurile dorite, vor altceva ca să-şi satisfacă setea. Setea după lucruri trecătoare este ca un sac fără fund.

Împlinirea noastră se realizează atunci când în adâncul fiinţei noastre este un izvor etern din care ţâşneşte viaţa adevărată. Acolo se găseşte o adâncă mulţumire cu Dumnezeu, cu tot ce El trimite în viaţă, cu încrederea totală în înţelepciunea şi scopurile Lui pentru omul credincios. Cu cât credinciosul bea mai multă „Apă Vie“ (care este Cristos), cu atât are mai multe binecuvântări.

Cum ţi-e vorba? Aleasă? Despre ce vorbeşti? Despre lucrurile cereşti sau numai despre lucruri trecătoare?

Bei tu „apă vie“? Tânjeşte sufletul tău după ea?

Domnul să binecuvânteze vorbirea ta! Cuvintele tale să aducă viaţă! Fie în inima ta un izvor de apă vie care curge şi dă viaţă oriunde ajunge!

Bucură-te de Apa Vieţii!