femeia

by

Bucură-te ! (2)

1Redeemer*

Isaia 54

Isaia 54:1a „Bucură-te!”

Ce legătură este între mânie, îndurare, iertare, dragoste şi bucurie?

Mânia lui Dumnezeu este provocată prin păcatul omului; totuşi, El este plin de îndurare şi răscumpără pe poporul Lui. Fiecare naţiune şi fiecare individ merită mustrare din partea Domnului în fiecare zi, totuşi, El a fost străpuns pentru păcatele noastre (Isaia 53:5) şi iertarea şi dragostea Lui nu pot fi mutate de la noi.

Cu Dumnezeu întotdeauna mai avem o şansă. Fiecare zi este o nouă ocazie ca să descoperim îndurarea lui Dumnezeu faţă de noi. Ce mare bucurie!

Femeia fără copii va ajunge roditoare.

Femeia părăsită va fi restaurată în căsătoria ei.

Cetatea distrusă va fi reconstruită.

Mai este har? Pentru cine?

Pentru mine şi pentru tine. Nu contează ce s-a întâmplat în viaţa noastră, mai este har. Mai este binecuvântare cât trăim.

Doamne, Tu eşti înălţat şi sfânt, dar eşti şi aproape şi foarte personal.

Tu vrei ca eu să fiu roditoare.

Tu vrei să binecuvântezi căsătoria mea.

Tu vrei să restaurezi viaţa mea.

Vreau să nu mă tem, ci să mă bucur. Îmi întorc ochii spre Tine. Chiar dacă acum sunt în suferinţă ştiu că suferinţa nu este veşnică, dar dragostea Ta este veşnică. Tu poţi să aduci lucruri noi în viaţa mea. Tu poţi să faci o mare schimbare.

Ştiu că Răscumpărătorul meu este viu şi ochii mei Îl vor vedea! Iov 19:25-27

 

Inima mea se bucură pentru că Tu eşti Răscumpărătorul meu!

Advertisement
by

Bucură-te ! (1)

love*

Isaia 54

Isaia 54:1a „Bucură-te!”

Este aceasta o poruncă? Este o încurajare? Cum reactionezi la această încurajare?

De ce să ne bucurăm? Sunt multe lucruri de care se bucură oamenii.

Eu mă bucur de harul Domnului faţă de mine; mă bucur de relaţia mea cu Domnul şi de poruncile Lui care mă învaţă cum să trăiesc. Mă bucur pentru familia mea şi pentru biserica mea. Mă bucur pentru toate binecuvântările cereşti şi pământeşti pe care mi le-a dat Domnul.

Care sunt cele trei imagini folosite pentru descrierea harului şi relaţiei lui Dumnezeu cu poporul Lui din acest capitol?

Prima imagine este imaginea unei femei: femeia fără copii (v. 1), femeia părăsită, izgonită şi întristată de bărbatul ei (v.6) şi cetatea nenorocită, bătută de furtună şi nemângâiată (v.11).

În vremurile vechi, femeia lipsită de copii şi părăsită de bărbat, era în nesiguranţă şi neiubită, în ruşine, fără protecţie şi fără viitor. Mesajul profetului pare neobişnuit, Isaia spune că această femeie o să se bucure şi o să cânte. Fără copii, femeia era considerată nesemnificativă, dar ea va avea copii şi nu puţini. Dumnezeu spune acestei femei: Nu te teme! Ridică-ţi ochii! Eu te voi restaura!

În suferinţa Mântuitorului, pedeapsa a fost purtată, de aceea există bucurie şi cântare.

Care este promisiunea lui Dumnezeu?

Ea va avea mulţi copii. Dumnezeu poate face ceva din nimic. Nu există limite în creşterea poporului.

Ea va fi iubită cu o dragoste veşnică. Ruşinea, mânia, mustrarea vor fi înlocuite cu îndurarea şi compasiunea. Un legământ veşnic de pace va fi stabilit.

Ea va fi împodobită, întărită, va fi la adăpost, va trăi în linişte, va avea putere asupra împotrivitorilor, va propăşi, va avea protecţie, moştenire şi mântuire.

Care este imaginea care te reprezintă şi care crezi că este promisiunea Domnului pentru tine?

Ce anume din ceea ce învăţăm despre Dumnezeu în acest capitol  este un motiv de bucurie şi cântare? Ce anume dă bucurie şi cântare în viaţa ta?

Este cântarea ta însoţită de bucurie?

Darul fără de plată al lui Dumnezeu este un motiv de bucurie şi cântare!

Doamne, inima mea este plină de bucurie şi cântare!

by

What if…?

from my heart1 Samuel 16:7b

,,Domnul

nu se uită

la ce se uită omul;

omul

se uită

la ceea ce

izbeşte ochii,

dar

Domnul

se uită

la inimă.”

*

Săptămâna trecută a venit cineva la noi în vizită pentru câteva zile. L-am slujt cum am ştiut eu mai bine, pregătind totul cu dragoste, ca să se simtă ca acasă.

Înainte de a pleca mi-a pus câteva întrebări la care nu încetez să meditez: ,,What will you do, if your husband would not provide for you anymore? How will you pay the mortgage and your bills?”

Ce ai face, dacă soţul tău nu ar mai avea grijă de tine, nu ar mai aduce bani în casă? Cum ai plăti rata la casă şi cheltuielile tale? Cu alte cuvinte, eşti tu înstare să ai grijă de tine?

Oare de ce mă deranjează aceste întrebări? Oare de ce mă dor aceste întrebări? La cine trebuie să dovedesc eu cât sunt de capabilă să mă descurc în viaţă? Oare nu Dumnezeu mă ajută pe mine să am grijă de mine şi de alţii? Cine ce pretenţii are de la mine? Ce ar trebui să fac şi nu fac? Iau lucrurile de apucat? Cred că mi se cuvine ca soţul meu să aibă grijă de mine fără condiţii? Este corect să aştept şi să mă bazez pe grija lui? Sunt eu o povară pentru soţul meu? Oare bărbaţii nu vor să aibă grijă de nevestele lor?

Oare ce poate să fie în mintea unui bărbat credincios, ca să pună asemenea întrebări?

Uneori mă simt pusă în colţ fără să înţeleg de ce.

Mi-am luat puţin curaj ca să mă apăr ca şi cum aş fi încolţită din toate părţile.

Eu am încercat să-i răspund că m-aş descurca singură cu ajutorul lui Dumnezeu, trăind mai simplu şi m-aş ruga să am inima mulţumită cu tot ceea ce El mi-ar da sau nu mi-ar da (loc de muncă, casă, bani, sănătate, lipsuri etc.). Şi m-aş ruga lui Dumnezeu să mă ajute să fiu bună cu soţul meu chiar dacă el este rău cu mine.

Prima mea observaţie este că unii bărbaţi nu mai vor să aibă grijă de nevestele lor, dar au pretenţia ca ele să aibă grijă de ei. Unii ştiu foarte bine care este datoria femeilor, dar niciodată nu sunt preocupaţi de datoriile bărbaţilor.

Aş avea şi eu câteva întrebări pentru astfel de bărbaţi:

Ce ar face el, dacă ea nu ar mai avea grijă de el?

Ce ar face el, dacă El nu ar mai avea grijă de el?

Sunt mult întrebări în vieţile noastre. Unele încurajează, altele descurajează. Eu m-am simţit foarte descurajată, şi m-am gândit că purtarea mea de grijă, munca mea nu este băgată în seamă, nu este apreciată. Oare de ce nu a văzut acest bărbat că şi eu am grijă de soţul meu, şi eu lucrez, nu numai el? De ce nu l-a întrebat şi pe soţul meu ce ar face el dacă eu nu aş mai avea grijă de el? Oare de ce unii bărbaţi nu văd munca femeii? Evită ei să citească în Biblie pasajele care îi învaţă cum să se poarte cu soţiile lor?

Mă gândesc la femeile care au asemenea soţi care nu dau doi bani pe munca lor. Poate sunt descurajate şi obosite. Poate sunt bolnave de durere.

Dragele mele soţii şi mame: Cineva vede tot, Cineva ştie tot şi va răsplăti. Să nu fiţi descurajate, ci transformaţi durerea voastră în rugăciune pentru cei care vă rănesc. Numai prin iubire, bunătate şi iertare veţi birui. Cereţi înţelepciune şi rugaţi-vă.

Numai Dumnezeu poate transforma o inimă! Nu încetaţi să vă rugaţi pentru soţii voştri, chiar în ciuda tuturor neascultărilor lor de Domnul şi a căderilor lor. Numai Dumnezeu vă poate ajuta. Prin toate greutăţile, Dumnezeu va transforma inima femeii. Doamne, dă-ne o inimă ca inima Ta.

A doua mea observaţie este că soţiile trebuie să se roage mult ca să înţeleagă ce înseamnă să-şi respecte soţii şi să aprecieze purtarea lor de grijă. Femeile care au soţi care au grijă de ele, sunt foarte binecuvântate şi cred că cel mai mare bine pe care ar putea să-l facă pentru cele care nu au această binecuvântare, ar fi să se roage zilnic pentru ele.

În ultimul timp Dumnezeu mi-a pus pe inimă să mă rog pentru soţiile neiubite şi neapreciate de soţii lor, pentru soţiile care au soţi necredincioşi şi răi, pentru mamele cu copii mulţi, mamele cu copii bolnavi sau handicapaţi, pentru mamele bolnave, pentru mamele care plâng pentru copiii lor neascultători, pentru mamele însărcinate şi pentru fetele necăsătorite, pentru femeile singure, femeile divorţate, văduvele şi orfanii, pentru păstori şi familiile lor. Dacă inima voastră bate cu inima mea, haideţi să ne unim în rugăciune, ca Dumnezeu să lucreze. El face minuni şi astăzi. El schimbă oameni şi astăzi. Să nu descurajăm niciodată, căci Domnul se uită la inimă, vede dorinţele şi aude rugăciunile.

Doamne, binecuvântează familia!!! Doamne, dă biruinţă în familie!!!

Doamne, binecuvântează femeia!!! Doamne, dă biruinţă femeii!

Doamne, ascultă rugăciunile! Doamne, dă izbândă! Doamne, dă lumină şi călăuzire! Doamne, dă ajutor în Numele lui Isus Cristos!!!

Doamne, ajută-ne să biruim rău prin bine!

by

Lăcomia

Ioan 12:1-11

*

*

*

Ioan 12:5a  

*

„De ce nu…?“

*

*

*

În contrast cu marea frumuseţe a dragostei Mariei, îl vedem pe Iuda, plin de resentimente şi amărăciune. Este ca un nor negru care pare nepotrivit pe fundalul unui superb răsărit de soare.

Ce urât este răul! Puterea răului, în Iuda, a fost în stare să-şi ridice vocea într-o asemenea atmosferă de devoţiune, o scenă de o splendoare rară.

Iuda a fost dezamăgit că a pierdut aşa mulţi bani pe care i-a poftit în inima lui. “Iubirea de bani este rădăcina tuturor relelor.“ 1 Timotei 6:10

Cuvintele lui aspre, pline de critică ar fi putut să zdrobească sufletul acestei femei plină de recunoştinţă, dacă Domnul nu i-ar fi luat apărarea. Ba mai mult, Domnul i-a făcut o promisiune că numele ei va fi pomenit pentru totdeauna pentru fapta ei.

Domnul l-a mustrat pe Iuda. Lăcomia acestui trădător a fost mare. El fura de multă vreme din banii grupului de ucenici şi pretindea că se îngrijeşte de săraci. Niciodată nu a ajuns bogat şi nici înălţat. A hotărât să-L vândă pe Domnul pentru că era un trădător. Lăcomia este un păcat, şi Biblia spune că cei lacomi nu vor intra în împărăţia lui Dumnezeu. Iată câteva versete despre lăcomie:

„Un voievod fără pricepere îşi înmulţeşte faptele de asuprire, dar cel ce urăşte lăcomia îşi lungeşte zilele.“ Prov.28:16

„Ce iese din om aceea spurcă pe om. Căci dinlăuntru, din inima oamenilor ies gândurile rele, preacurviile, curviile, uciderile, furtişagurile, lăcomiile, vicleşugurile, înşelăciunile, faptele de ruşine, ochiul rău, hula, trufia, nebunia…“ Marcu 7:20-22

„Curvia sau orice altfel de necurăţie sau lăcomia de avere nici să nu fie pomenite între voi, aşa cum se cuvine unor sfinţi.“ Efeseni 5:3

„De aceea omorâţi mădularele voastre care sunt pe pământ: curvia, necurăţia, patima, pofta rea şi lăcomia, care este o închinare la idoli.“ Coloseni 3:5

Lăcomia orbeşte. Fugi de lăcomie şi aleargă după bunătate! Învinge lăcomia prin dezvoltarea generozităţii care vine dintr-o inimă curată.

Domnul să te păzească de lăcomie!

by

Ştiu

Ioan 4:1-30

*

Ioan 4:25

„Ştiu,

a zis femeia

că are să vină

Mesia.“

*

*

 

Această femeie păcătoasă a crezut că Mesia va veni şi va învăţa pe alţii adevărul lui Dumnezeu în timp ce evreii credeau că Mesia îi va elibera de romani.

De multe ori Îl căutăm şi noi pe Mesia să ne elibereze din anumite situaţii şi nu-L căutăm pentru adevărul lui Dumnezeu.

Ucenicii care plecaseră după mâncare s-au întors şi se mirau că Domnul stătea de vorbă cu o femeie, dar au învăţat deja un lucru: când nu înţelegi lucrurile Domnului nu pune la îndoială căile Lui.

Când ceea ce face Domnul nu poate fi înţeles cu mintea mea, trebuie să tac.

Un om poate să ascundă păcatul lui, dar odată ce Dumnezeu îl eliberează, este gata să strige şi să spună tuturor ce mare este Dumnezeu.

Nu te uita la păcate cât de mari sunt, ci, uită-te cât de mare-i Dumnezeu, care poate ierta şi elibera pe toţi cei ce primesc oferta Lui.

Dacă treci astăzi prin probleme mari, aminteşte-ţi cât de mare este Dumnezeu, nu cât de mare este problema ta.

Femeia aceasta a alergat şi a spus tuturora, plină de bucurie, despre Domnul. Când Domnul face o minune în viaţa cuiva nu poate fi ascunsă.

Ce minune a făcut Domnul în viaţa ta în săptămâna aceasta? Sau în anul acesta? Cu cine ai împărtăşit-o? Câţi oameni au venit să asculte cuvintele Domnului?

În mărturisirea noastră nu trebuie să ne gândim ce vor spune alţii despre noi, ci, să ne gândim ce vor spune oamenii despre Isus.

 

Domnul să-ţi descopere adevărul Lui în problemele din viaţa ta.

 

by

Doamne, dă-mi…

Ioan 4:15-24 

*

Ioan 4:15

„Doamne,

dă-mi

această

apă…“

*

Femeia a cerut apă de la Domnul chiar dacă nu a înţeles bine despre ce fel de apă este vorba.

Ce ceri tu de la Domnul? Sau aştepţi până înţelegi totul ca să ceri ceva?

Când femeia şi-a deschis inima pentru oferta Domnului, abia atunci Domnul a început să-i reveleze marea ei nevoie.

Când noi ne deschidem pentru oferta Domnului, abia atunci Domnul începe marea lucrare de schimbare în noi.

Deşi Domnul a cunoscut trecutul păcătos al acestei femei, nu a condamnat-o ci i-a arătat dragoste, oferindu-i apa vieţii.

Te uiţi tu cu dispreţ la oamenii care trăiesc în păcat sau îi iubeşti şi te rogi pentru ei?

Domnul a vrut să o ajute pe femeia aceasta.

Eşti tu gata să ajuţi pe cineva oferindu-i Evanghelia?

Să nu fii descurajată dacă după ce te-ai întors la Domnul vin diferite circumstanţe în viaţa ta, care îţi arată anumite păcate la care să renunţi. Domnul foloseşte multe căi ca să ne arate cum să îndreptăm ce este strâmb. Să nu te întristezi dacă te vezi astăzi mai păcătoasă decât ieri. Duhul Domnului te ajută să te maturizezi.

După ce Domnul a ajutat-o pe femeie să înţeleagă că este păcătoasă, a mers mai departe să o înveţe ce este închinarea.

Închinarea trebuie să devină centrul vieţii noastre.

Pentru femeia aceasta era o mare confuzie în ce priveşte închinarea. Şi pentru noi astăzi este la fel. Ne întrebăm care este adevărata închinare. Închinarea nu este un ritual. Închinarea în duh înseamnă închinare de la Duhul Sfânt. Închinarea în adevăr implică sinceritatea inimii dar şi cunoaşterea şi ascultarea de Dumnezeu, revelat în persoana Domnului Isus, care este Adevărul din Scriptură.

 

Fie inima ta deschisă mereu pentru oferta Domnului!

by

Închinătorii adevăraţi

Ioan 4:15-30

„Doamne“, I-a zis femeia, „dă-mi această apă, ca să nu-mi mai fie sete şi să nu mai vin până aici să scot?“ „Du-te“, i-a zis Isus, „de cheamă pe bărbatul tău şi vino aici.“ Femeia I-a răspuns: „Nu am bărbat. “ Isus i-a zis: „Bine ai zis că nu ai bărbat. Pentru că cinci bărbaţi ai avut şi acela pe care-l ai acum nu-ţi este bărbat. Aici ai spus adevărul.“ „Doamne“, I-a zis femeia, „văd că eşti prooroc. Părinţii noştri s-au închinat pe muntele acesta, şi voi ziceţi că în Ierusalim este locul unde trebuie să se închine oamenii.“ „Femeie“, i-a zis Isus, „crede-mă că vine ceasul când nu vă veţi închina Tatălui nici pe muntele acesta nici în Ierusalim. Voi vă închinaţi la ce nu cunoaşteţi, noi ne închinăm la ce cunoaştem căci mântuirea vine de la iudei. Dar vine ceasul  şi acum a şi venit, când închinătorii adevăraţi se vor închina Tatălui în duh şi în adevăr, fiindcă astfel de închinători doreşte şi Tatăl. Dumnezeu este Duh, şi cine se închină Lui, trebuie să I se închine în duh şi în adevăr.“ „Ştiu“, I-a zis femeia, „că are să vină Mesia, (căruia I se zice Cristos). Când va veni El, are să ne spună toate lucrurile.“ Isus i-a zis: „Eu, cel care vorbesc cu tine, sunt Acela.“ Atunci au venit ucenicii Lui şi se mirau că vorbea cu o femeie. Totuşi nici unul nu I-a zis: „Ce cauţi?“ sau „Despre ce vorbeşti cu ea?“ Atunci femeia şi-a lăsat găleata, s-a dus în cetate şi le-a zis oamenilor: „Veniţi de vedeţi un om care mi-a spus tot ce am făcut. Nu cumva este acesta Cristosul?“ Ei au ieşit din cetate şi veneau spre El.“

 

Când stai de vorbă cu Domnul spune-i situaţia din familia ta. El ştie cine este soţul tău. El cunoaşte dorinţa ta de a avea un timp de închinare în familie.

El vede dacă tu cauţi o închinare în duh şi adevăr.

Te rogi regulat pentru soţul tău? Cum te rogi pentru soţul tău?

Te rogi şi împreună cu el? Cum este închinarea în casa ta?

Domnul se bucură de cei ce Îl aşteaptă pe Mesia! Îl aştepţi tu pe Mesia?

Fie închinarea ta în Duh şi Adevăr primită înaintea Domnului!

by

Apa Vieţii

Ioan 4:1-14

Ioan 4:14 „Dar oricui va bea din apa pe care i-o voi da Eu, în veac nu-i va fi sete. Ba încă apa pe care i-o voi da Eu, se va preface în el într-un izvor de apă, care va ţâşni în viaţa veşnică.“

 

Femeia vorbea despre apa de băut, iar Domnul vorbea despre apa vieţii.

Vorbirea noastră trebuie să fie despre lucrurile veşnice în defavoarea lucrurilor trecătoare. Lucrurile trecătoare satisfac pe moment, apoi urmează o dependenţă de lucruri care aduc o fericire oarecare. Sunt şi astăzi oameni dependenţi de radio, sau televizor, sau computer, care nu pot sta în linişte dacă sunt singuri. După ce au obţinut lucrurile dorite, vor altceva ca să-şi satisfacă setea. Setea după lucruri trecătoare este ca un sac fără fund.

Împlinirea noastră se realizează atunci când în adâncul fiinţei noastre este un izvor etern din care ţâşneşte viaţa adevărată. Acolo se găseşte o adâncă mulţumire cu Dumnezeu, cu tot ce El trimite în viaţă, cu încrederea totală în înţelepciunea şi scopurile Lui pentru omul credincios. Cu cât credinciosul bea mai multă „Apă Vie“ (care este Cristos), cu atât are mai multe binecuvântări.

Cum ţi-e vorba? Aleasă? Despre ce vorbeşti? Despre lucrurile cereşti sau numai despre lucruri trecătoare?

Bei tu „apă vie“? Tânjeşte sufletul tău după ea?

Domnul să binecuvânteze vorbirea ta! Cuvintele tale să aducă viaţă! Fie în inima ta un izvor de apă vie care curge şi dă viaţă oriunde ajunge!

 

Bucură-te de Apa Vieţii!

 

by

Dragostea este Apă Vie

Ioan 4:1-14 

Domnul Isus şi Samariteanca

Ioan 4:14

„Dar oricui va bea din apa pe care i-o voi da Eu, în veac nu-i va fi sete. Ba încă apa pe care i-o voi da Eu, se va preface în el într-un

izvor de apă,

care va ţâşni în viaţa veşnică.”

*

Domnul a iubit-o pe samariteanca de la fântână aşa cum era, păcătoasă.

Spune copilului tău că îl iubeşti.

Dragostea este cea mai mare nevoie a omului. Casa în care dragostea este condiţionată sau este puţină, sau lipseşte complet, nu este fericită, nici sănătoasă. Copilul învaţă dragostea prin observaţie şi experienţă. Nu-i de ajuns să ştie, ci vrea să audă şi să vadă. Femeia de la fântână nu a fost iubită în cetatea ei (s-a dus singură după apă). Viaţa ei s-a schimbat când L-a întâlnit pe Isus. Domnul a ştiut păcătele ei, dar a iubit-o aşa cum era.

Numai când iubeşti pe cineva aşa cum este, poţi să-l ajuţi.

Domnul Isus ne iubeşte aşa cum suntem. Un copil trebuie să ştie că îl iubeşti chiar dacă este neascultător şi rău. Trebuie să-i spui că nu-i bine ce a făcut rău, dar niciodată să nu-i spui că nu îl iubeşti.

Nu orice părinte are o dragoste mare faţă de copilul lui şi lucrul acesta se vede şi se simte. Nu poate fi ascuns pentru multă vreme. Mulţi copii spun că părinţii nu i-au iubit cu adevărat, nu i-au acceptat şi nu au fost mândri de ei.

Eşti tu dezamăgită pentru că ai vrea copilul tău să fie altfel? Să arate altfel? Seamănă cu cineva din familie care nu-ţi place? Ai vrut să fie fetiţă sau băiat? Crezi că nu-i îndeajuns de deştept? Te deranjează temperamentul lui? Ai resentimente pentru că îţi ia timpul şi energia? S-a născut acest copil înainte de căsătorie? S-a născut cu un handicap? Eşti supărată că din cauza lui nu ai terminat şcoala? Este problema financiară o povoară pentru tine? Eşti supărată pe copil pentru că iubeşte mai mult socrii decât pe părinţii tăi? Iubeşti tu copilul numai când te ascultă şi îţi primeşte sfaturile?

Încearcă să fii onestă. Du-te la Domnul în rugăciune şi cere ajutor. Cere Domnului să pună dragoste în inima ta pentru copilul tău. Începe să iubeşti necondiţionat pe copilul tău şi arată aceasta prin vorbe, acţiuni şi atitudini. Schimbarea poate aduce o nouă atmosferă în casa ta aşa cum a adus şi în oraşul femeii samaritence.

Domnul te iubeşte fără nici o condiţie, odihneşte-te în braţele Lui!

by

Fântâna vieţii

Ioan 4:1-14

„Domnul a aflat că Fariseii au auzit că El face şi botează mai mulţi ucenici decât Ioan. Însă Isus nu boteza El Însuşi, ci ucenicii Lui. Atunci a părăsit Iudea şi S-a întors în Galilea.  Fiindcă trebuia să treacă prin Samaria, a ajuns lângă o cetate din ţinutul Samariei, numită Sihar, aproape de ogorul pe care-l dăduse Iacov fiului său Iosif. Acolo se afla fântâna lui Iacov. Isus, ostenit de călătorie, şedea lângă fântână. Era cam pe la ceasul al şaselea. A venit o femeie din Samaria să scoată apă. „Dă-mi să beau“, i-a zis Isus. Căci ucenicii Lui se duseseră în cetate să cumpere de ale mâncării. Femeia Samariteană I-a zis: „Cum Tu, Iudeu, ceri să bei de la mine, femeie Samariteancă?“– Iudeii, în adevăr nu au legături cu Samaritenii. Drept răspuns, Isus i-a zis: „Dacă ai fi cunoscut tu darul lui Dumnezeu şi cine este Cel ce îţi zice: „Dă-mi să beau,“ tu singură ai fi cerut să bei, şi El ţi-ar fi dat apă vie.“ „Doamne“, I-a zis femeia: „nu ai cu ce să scoţi apă şi fântâna este adâncă, de unde ai putea să ai, deci, aceasta apă vie? Eşti tu oare mai mare decât părintele nostru Iacov, care ne-a dat fântâna aceasta şi a băut din ea el însuşi şi feciorii lui şi vitele lui?“ Isus i-a răspuns: „Oricui bea din apa aceasta , îi va fi iarăşi sete. Dar oricui va bea din apa pe care i-o voi da Eu, în veac nu îi va fi sete, ba încă apa pe care i-o voi da Eu, se va preface în el într-un izvor de apă, care va ţâşni în viaţa veşnică.“

 

Viaţa este o călătorie cu multe opriri. Când eşti ostenită, opreşte-te la fântână să te odihneşti şi să-ţi potoleşti setea sufletului tău. Fântâna este adâncă şi ai nevoie de timp ca să scoţi apă. Efortul tău va fi răsplătit căci apa pe care o vei bea îţi va potoli setea. Apa aceasta se va preface într-un izvor de apă care te va susţine în toate călătoriile tale.

 

Domnul să-ţi potolească setea sufletului tău!