Flămând și însetat

Matei 5:1-12

Matei 5:6: ,,Ferice de cei flămânzi şi însetaţi după neprihănire, căci ei vor fi săturaţi!”

Ce însemnă să fii flămând şi însetat după neprihănire? Să nu te mai saturi de Dumnezeu. Să nu-L pierzi din privirea ta. Să stai conectat cu El în Cuvânt şi în rugăciune. Lumea spune să nu petrecem timp cu Dumnezeu, să nu-L căutăm, ci să alergăm după securitate financiară, după plăcerile de o clipă ale păcatului, după lucruri materiale şi relaţii personale. Ce mare diferenţă între valorile lumii şi valorile Împărăţiei Domnului!

Nutriţioniştii spun că suntem ceea ce mâncăm. Nu știu care este foamea ta, nici dacă este diferită de foamea lumii în care trăieşti. Tu știi cum îţi stâmperi foamea şi setea sufletească. Cred că nu îţi ajunge să mănânci doar duminica, nici nu îți este suficient doar două ore pe săptămână la biserică. Cred că te uiți cum îşi satisfac foamea spirituală cei din jurul tău și cauți să ai în jurul tău modele de oameni flămânzi şi însetaţi după neprihănire. Cum îţi este apetitul pentru lucrurile lui Dumnezeu? Poate iubeşti legile, poruncile, orânduirile, sfaturile, judecăţile Domnului și ești flămândă şi însetată după Cuvântul Domnului. Atunci, multă bucurie primeşti din citirea Cuvântului. Psalmi 19:7-11 exprimă adevărata bucurie şi binecuvântare: ,,Legea Domnului este desăvârşită şi înviorează sufletul; mărturia Domnului este adevărată şi dă înţelepciune celui neştiutor.  Orânduirile Domnului sunt fără prihană şi veselesc inima; poruncile Domnului sunt curate şi luminează ochii. Frica de Domnul este curată şi ţine pe vecie; judecăţile Domnului sunt adevărate, toate sunt drepte. Ele sunt mai de preţ decât aurul, decât mult aur curat; sunt mai dulci decât mierea, decât picurul din faguri. Robul Tău primeşte şi el învăţătura de la ele; pentru cine le păzeşte, răsplata este mare.”

Cei săraci în duh îşi plâng păcatele şi cei blânzi Îl ascultă pe Dumnezeul care le descoperă voia Lui. O relaţie bună cu Domnul este un dar pentru cei săraci în duh. O asemenea persoană va fi flămândă şi însetată după Domnul. Cred că vrei să trăieşti drept într-o lume strâmbă, cred că vrei să-i ajuţi pe alţii să aibă un standard de viaţă plăcut Domnului. Cei flămânzi şi însetaţi după neprihănire vor fi săturaţi. Dumnezeu îi va hrăni. Gândeşte-te dacă poţi să spui ca şi psalmistul în Psalmi 42:1, 2, 11: ,,Cum doreşte un cerb izvoarele de apă, aşa Te doreşte sufletul meu pe Tine, Dumnezeule! Sufletul meu însetează după Dumnezeu, după Dumnezeul cel viu; când mă voi duce şi mă voi arăta înaintea lui Dumnezeu?  Pentru ce te mâhneşti, suflete şi gemi înăuntrul meu? Nădăjduieşte în Dumnezeu, căci iarăşi Îl voi lăuda; El este mântuirea mea şi Dumnezeul meu.”

Doamne, satură-mi sufletul cu bucatele Tale alese!

Apa Vieţii

Ioan 4:1-14

Ioan 4:14 „Dar oricui va bea din apa pe care i-o voi da Eu, în veac nu-i va fi sete. Ba încă apa pe care i-o voi da Eu, se va preface în el într-un izvor de apă, care va ţâşni în viaţa veşnică.“

 

Femeia vorbea despre apa de băut, iar Domnul vorbea despre apa vieţii.

Vorbirea noastră trebuie să fie despre lucrurile veşnice în defavoarea lucrurilor trecătoare. Lucrurile trecătoare satisfac pe moment, apoi urmează o dependenţă de lucruri care aduc o fericire oarecare. Sunt şi astăzi oameni dependenţi de radio, sau televizor, sau computer, care nu pot sta în linişte dacă sunt singuri. După ce au obţinut lucrurile dorite, vor altceva ca să-şi satisfacă setea. Setea după lucruri trecătoare este ca un sac fără fund.

Împlinirea noastră se realizează atunci când în adâncul fiinţei noastre este un izvor etern din care ţâşneşte viaţa adevărată. Acolo se găseşte o adâncă mulţumire cu Dumnezeu, cu tot ce El trimite în viaţă, cu încrederea totală în înţelepciunea şi scopurile Lui pentru omul credincios. Cu cât credinciosul bea mai multă „Apă Vie“ (care este Cristos), cu atât are mai multe binecuvântări.

Cum ţi-e vorba? Aleasă? Despre ce vorbeşti? Despre lucrurile cereşti sau numai despre lucruri trecătoare?

Bei tu „apă vie“? Tânjeşte sufletul tău după ea?

Domnul să binecuvânteze vorbirea ta! Cuvintele tale să aducă viaţă! Fie în inima ta un izvor de apă vie care curge şi dă viaţă oriunde ajunge!

 

Bucură-te de Apa Vieţii!

 

Dragostea este Apă Vie

Ioan 4:1-14 

Domnul Isus şi Samariteanca

Ioan 4:14

„Dar oricui va bea din apa pe care i-o voi da Eu, în veac nu-i va fi sete. Ba încă apa pe care i-o voi da Eu, se va preface în el într-un

izvor de apă,

care va ţâşni în viaţa veşnică.”

*

Domnul a iubit-o pe samariteanca de la fântână aşa cum era, păcătoasă.

Spune copilului tău că îl iubeşti.

Dragostea este cea mai mare nevoie a omului. Casa în care dragostea este condiţionată sau este puţină, sau lipseşte complet, nu este fericită, nici sănătoasă. Copilul învaţă dragostea prin observaţie şi experienţă. Nu-i de ajuns să ştie, ci vrea să audă şi să vadă. Femeia de la fântână nu a fost iubită în cetatea ei (s-a dus singură după apă). Viaţa ei s-a schimbat când L-a întâlnit pe Isus. Domnul a ştiut păcătele ei, dar a iubit-o aşa cum era.

Numai când iubeşti pe cineva aşa cum este, poţi să-l ajuţi.

Domnul Isus ne iubeşte aşa cum suntem. Un copil trebuie să ştie că îl iubeşti chiar dacă este neascultător şi rău. Trebuie să-i spui că nu-i bine ce a făcut rău, dar niciodată să nu-i spui că nu îl iubeşti.

Nu orice părinte are o dragoste mare faţă de copilul lui şi lucrul acesta se vede şi se simte. Nu poate fi ascuns pentru multă vreme. Mulţi copii spun că părinţii nu i-au iubit cu adevărat, nu i-au acceptat şi nu au fost mândri de ei.

Eşti tu dezamăgită pentru că ai vrea copilul tău să fie altfel? Să arate altfel? Seamănă cu cineva din familie care nu-ţi place? Ai vrut să fie fetiţă sau băiat? Crezi că nu-i îndeajuns de deştept? Te deranjează temperamentul lui? Ai resentimente pentru că îţi ia timpul şi energia? S-a născut acest copil înainte de căsătorie? S-a născut cu un handicap? Eşti supărată că din cauza lui nu ai terminat şcoala? Este problema financiară o povoară pentru tine? Eşti supărată pe copil pentru că iubeşte mai mult socrii decât pe părinţii tăi? Iubeşti tu copilul numai când te ascultă şi îţi primeşte sfaturile?

Încearcă să fii onestă. Du-te la Domnul în rugăciune şi cere ajutor. Cere Domnului să pună dragoste în inima ta pentru copilul tău. Începe să iubeşti necondiţionat pe copilul tău şi arată aceasta prin vorbe, acţiuni şi atitudini. Schimbarea poate aduce o nouă atmosferă în casa ta aşa cum a adus şi în oraşul femeii samaritence.

Domnul te iubeşte fără nici o condiţie, odihneşte-te în braţele Lui!

Fântâna vieţii

Ioan 4:1-14

„Domnul a aflat că Fariseii au auzit că El face şi botează mai mulţi ucenici decât Ioan. Însă Isus nu boteza El Însuşi, ci ucenicii Lui. Atunci a părăsit Iudea şi S-a întors în Galilea.  Fiindcă trebuia să treacă prin Samaria, a ajuns lângă o cetate din ţinutul Samariei, numită Sihar, aproape de ogorul pe care-l dăduse Iacov fiului său Iosif. Acolo se afla fântâna lui Iacov. Isus, ostenit de călătorie, şedea lângă fântână. Era cam pe la ceasul al şaselea. A venit o femeie din Samaria să scoată apă. „Dă-mi să beau“, i-a zis Isus. Căci ucenicii Lui se duseseră în cetate să cumpere de ale mâncării. Femeia Samariteană I-a zis: „Cum Tu, Iudeu, ceri să bei de la mine, femeie Samariteancă?“– Iudeii, în adevăr nu au legături cu Samaritenii. Drept răspuns, Isus i-a zis: „Dacă ai fi cunoscut tu darul lui Dumnezeu şi cine este Cel ce îţi zice: „Dă-mi să beau,“ tu singură ai fi cerut să bei, şi El ţi-ar fi dat apă vie.“ „Doamne“, I-a zis femeia: „nu ai cu ce să scoţi apă şi fântâna este adâncă, de unde ai putea să ai, deci, aceasta apă vie? Eşti tu oare mai mare decât părintele nostru Iacov, care ne-a dat fântâna aceasta şi a băut din ea el însuşi şi feciorii lui şi vitele lui?“ Isus i-a răspuns: „Oricui bea din apa aceasta , îi va fi iarăşi sete. Dar oricui va bea din apa pe care i-o voi da Eu, în veac nu îi va fi sete, ba încă apa pe care i-o voi da Eu, se va preface în el într-un izvor de apă, care va ţâşni în viaţa veşnică.“

 

Viaţa este o călătorie cu multe opriri. Când eşti ostenită, opreşte-te la fântână să te odihneşti şi să-ţi potoleşti setea sufletului tău. Fântâna este adâncă şi ai nevoie de timp ca să scoţi apă. Efortul tău va fi răsplătit căci apa pe care o vei bea îţi va potoli setea. Apa aceasta se va preface într-un izvor de apă care te va susţine în toate călătoriile tale.

 

Domnul să-ţi potolească setea sufletului tău!