Proverbe 2

proverbe 2*

Proverbe 2

*

Tată ceresc, primesc cuvintele Tale, păstrez cu mine învăţăturile Tale, iau aminte la înţelepciune şi îmi plec inima la pricepere. Cer înţelepciune şi mă rog pentru pricepere. O caut ca argintul şi umblu după ea ca după o comoară, ca să înţeleg frica de Domnul şi să găsesc cunoştinţa lui Dumnezeu.

Doamne, Tu dai înţelepciune; din gura Ta iese cunoştinţă şi pricepere. Tu dai izbândă celor fără prihană, dai un scut celor ce umblă în nevinovăţie. Tu ocroteşti cărările neprihănirii şi păzeşti calea credincioşilor Tăi.

Ajută-mă să înţeleg dreptatea, judecata, nepărtinirea şi toate căile care duc la bine.

Fă dar, ca înţelepciunea Ta să vină în inima mea, cunoştinţa Ta să fie desfătarea sufletului meu, chibzuinţa să vegheze asupra mea, priceperea să mă păzească ca să mă scape de calea cea rea, de omul care ţine cuvântări stricate;  de cei ce părăsesc cărările adevărate, ca să umble pe drumuri întunecoase; care se bucură să facă răul şi îşi pun plăcerea în răutate, care umblă pe cărări strâmbe şi apucă pe drumuri sucite.

Scapă-mă Doamne, de pofta rea, de persoana care întrebuinţează vorbe ademenitoare, care este necredincioasă legământului căsătoriei şi uită legământul Dumnezeului ei; căci casa ei pogoară la moarte şi drumul ei duce la cei morţi şi nici unul care se duce la ea nu se mai întoarce şi nu mai găseşte cărările vieţii.

Tată ceresc, ajută-mă  să umblu pe calea oamenilor de bine şi să ţin cărările celor neprihăniţi! Caut neprihănirea, căci oamenii fără prihană vor locui ţara şi oamenii neîntinaţi vor rămâne în ea; dar cei răi vor fi nimiciţi din ţară şi cei necredincioşi vor fi smulşi din ea. Păzeşte-mă de răutate şi necredincioşie şi ajută-mă să păstrez legământul cu Tine până la capătul vieţii mele.

Doamne, învaţă-ne care sunt beneficiile înţelepciunii!

Doamne, mă rog pentru familia mea şi biserica mea

ca să ne ajuţi să umblăm pe calea oamenilor de bine!

Caută apă

1 nextIsaia 41:17

„Cei nenorociţi şi cei lipsiţi

caută apă şi nu este;

li se usucă limba de sete.

Eu, Domnul, îi voi asculta;

Eu, Dumnezeul lui Israel, nu-i voi părăsi.”

*

Cum cauţi apa cea vie? Recunoşti nenorocirea şi lipsa din sufletul tău? Recunoşti uscăciunea spirituală din viaţa ta şi din jurul tău? După ce tânjeşte sufletul tău?

Este nădejde! Dumnezeu ascultă! El nu părăseşte pe nimeni!

Psalmul 42 ne spune: „Cum doreşte un cerb izvoarele de apă, aşa Te doreşte sufletul meu pe Tine, Dumnezeule! Sufletul meu însetează după Dumnezeu, după Dumnezeul cel viu; când mă voi duce şi mă voi arăta înaintea lui Dumnezeu?

Mi-aduc aminte şi-mi vărs tot focul inimii în mine când mă gândesc cum mergeam înconjurat de mulţime şi cum înaintam în fruntea ei spre Casa lui Dumnezeu, în mijlocul strigătelor de bucurie şi mulţumire ale unei mulţimi în sărbătoare. Pentru ce te mâhneşti suflete şi gemi înlăuntrul meu? Nădăjduieşte în Dumnezeu, căci iarăşi Îl voi lăuda; El este mântuirea mea şi Dumnezeul meu. Îmi este mâhnit sufletul în mine, Dumnezeule, de aceea, la Tine mă gândesc, din ţara Iordanului, din Hermon şi din Muntele Miţear.

Un val cheamă un alt val la vuietul căderii apelor Tale; toate talazurile şi valurile Tale trec peste mine. Ziua, Domnul îmi dădea îndurarea Lui, iar noaptea cântam laudele Lui şi înălţam o rugăciune Dumnezeului vieţii mele. De aceeea zic lui Dumnezeu, Stînca mea: „Pentru ce mă uiţi? Pentru ce trebuie să umblu prin de întristare sub apăsarea vrăjmaşului?” Parcă mi se sfărâmă oase cu sabia când mă batjocoresc vrăjmaşii mei şi-mi zic neîncetat: „Unde este Dumnezeul tău?” Pentru ce te mâhneşti suflete şi gemi înăuntrul meu? Nădăjduieşte în Dumnezeu, căci iarăşi Îl voi lăuda; El este mânturea mea şi Dumnezeul meu.”

Este acest psalm rugăciunea ta?

Este Domnul nădejdea ta?

Doamne, Tu ai promis că asculţi rugăciunea şi nu părăseşti pe cei nevoiaşi. Mă încred în Tine pentru toate nevoile mele.

Inima mea spune: El este mântuirea mea şi Dumnezeul meu!

EU îţi vin în ajutor

1 iulieIsaia 41:11-20

Isaia 41:13

„Căci Eu sunt Domnul, Dumnezeul tău,

care te iau de mâna dreaptă

şi-ţi zic:

Nu te teme de nimic,

Eu îţi vin în ajutor!”

*

Dumnezeu mă încurajează să nu mă tem de duşmani, căci ei vor fi înfruntaţi şi acoperiţi de ruşine, vor fi nimiciţi şi vor fi pierduţi.

Cum va purta de grijă Dumnezeu celor săraci şi nevoiaşi, celor nenorociţi şi lipsiţi?

Dumnezeu va da apă celor însetaţi, va face pământul să rodească, vor creşte copaci, şi poporul se va odihni la umbra lor. Dumnezeu va face ca pustia să înflorească.

Domnul are grijă de nevoile noastre: apă, mâncare şi loc de odihnă.

Ţi-aminteşti o situaţie când Domnul a împlinit o nevoie a ta, chiar dacă tu nu ai fost conştientă de ea? Ai tu astăzi nevoie de o amintire a bunătăţii lui Dumnezeu? Este uscăciune în viaţa ta? Este pustiu în relaţiile tale? În trupul tău? Ai tu nevoie de prezenţa Domnului ca să aducă primăvară în sufletul tău? Unde ai nevoie de viaţă? Unde ai nevoie de înviorare?

Doamne, mulţumesc că Tu mă încurajezi să nu mă tem că Tu eşti cu mine ca să mă întăreşti şi să mă sprijineşti.

Mulţumesc că Tu mă aperi de duşmani; Tu Te lupţi pentru mine şi ai grijă de nevoile mele.

Mulţumesc că mă ajuţi să văd, să ştiu, să pricep şi să înţeleg că Tu eşti Sfântul lui Israel care zideşte toate lucrurile, şi mâna Ta lucrează şi este biruitoare.

Mulţumesc că Tu mă ajuţi să văd, să ştiu, să pricep şi să înţeleg planul Tău de răscumpărare. Tu eşti Răscumpărătorul meu! Tu nu eşti departe de mine; eşti cu mine în toate lucrurile pe care le experimentez (bune sau rele). Tu Însuţi ai grijă de mine, nu un înger, nu alţi oameni.

Unde ai nevoie tu de grija Tatălui? Poţi identifica problema ta? Roagă-te specific.

Poate ai nevoie de o sută de lei ca să plăteşti curentul. Spune-i Domnului.

Poate ai nevoie de o măsură dublă de răbdare când soţul tău vine acasă. Cere Domnului.

Poate ai nevoie de înţelepciune în relaţia ta cu copilul rebel. Roagă-te Domnului.

Domnul poartă de grijă!

 

Doamne, Tu înviorezi inima mea prin purtarea Ta de grijă!

Apa Vieţii

Ioan 4:1-14

Ioan 4:14 „Dar oricui va bea din apa pe care i-o voi da Eu, în veac nu-i va fi sete. Ba încă apa pe care i-o voi da Eu, se va preface în el într-un izvor de apă, care va ţâşni în viaţa veşnică.“

 

Femeia vorbea despre apa de băut, iar Domnul vorbea despre apa vieţii.

Vorbirea noastră trebuie să fie despre lucrurile veşnice în defavoarea lucrurilor trecătoare. Lucrurile trecătoare satisfac pe moment, apoi urmează o dependenţă de lucruri care aduc o fericire oarecare. Sunt şi astăzi oameni dependenţi de radio, sau televizor, sau computer, care nu pot sta în linişte dacă sunt singuri. După ce au obţinut lucrurile dorite, vor altceva ca să-şi satisfacă setea. Setea după lucruri trecătoare este ca un sac fără fund.

Împlinirea noastră se realizează atunci când în adâncul fiinţei noastre este un izvor etern din care ţâşneşte viaţa adevărată. Acolo se găseşte o adâncă mulţumire cu Dumnezeu, cu tot ce El trimite în viaţă, cu încrederea totală în înţelepciunea şi scopurile Lui pentru omul credincios. Cu cât credinciosul bea mai multă „Apă Vie“ (care este Cristos), cu atât are mai multe binecuvântări.

Cum ţi-e vorba? Aleasă? Despre ce vorbeşti? Despre lucrurile cereşti sau numai despre lucruri trecătoare?

Bei tu „apă vie“? Tânjeşte sufletul tău după ea?

Domnul să binecuvânteze vorbirea ta! Cuvintele tale să aducă viaţă! Fie în inima ta un izvor de apă vie care curge şi dă viaţă oriunde ajunge!

 

Bucură-te de Apa Vieţii!

 

Fântâna vieţii

Ioan 4:1-14

„Domnul a aflat că Fariseii au auzit că El face şi botează mai mulţi ucenici decât Ioan. Însă Isus nu boteza El Însuşi, ci ucenicii Lui. Atunci a părăsit Iudea şi S-a întors în Galilea.  Fiindcă trebuia să treacă prin Samaria, a ajuns lângă o cetate din ţinutul Samariei, numită Sihar, aproape de ogorul pe care-l dăduse Iacov fiului său Iosif. Acolo se afla fântâna lui Iacov. Isus, ostenit de călătorie, şedea lângă fântână. Era cam pe la ceasul al şaselea. A venit o femeie din Samaria să scoată apă. „Dă-mi să beau“, i-a zis Isus. Căci ucenicii Lui se duseseră în cetate să cumpere de ale mâncării. Femeia Samariteană I-a zis: „Cum Tu, Iudeu, ceri să bei de la mine, femeie Samariteancă?“– Iudeii, în adevăr nu au legături cu Samaritenii. Drept răspuns, Isus i-a zis: „Dacă ai fi cunoscut tu darul lui Dumnezeu şi cine este Cel ce îţi zice: „Dă-mi să beau,“ tu singură ai fi cerut să bei, şi El ţi-ar fi dat apă vie.“ „Doamne“, I-a zis femeia: „nu ai cu ce să scoţi apă şi fântâna este adâncă, de unde ai putea să ai, deci, aceasta apă vie? Eşti tu oare mai mare decât părintele nostru Iacov, care ne-a dat fântâna aceasta şi a băut din ea el însuşi şi feciorii lui şi vitele lui?“ Isus i-a răspuns: „Oricui bea din apa aceasta , îi va fi iarăşi sete. Dar oricui va bea din apa pe care i-o voi da Eu, în veac nu îi va fi sete, ba încă apa pe care i-o voi da Eu, se va preface în el într-un izvor de apă, care va ţâşni în viaţa veşnică.“

 

Viaţa este o călătorie cu multe opriri. Când eşti ostenită, opreşte-te la fântână să te odihneşti şi să-ţi potoleşti setea sufletului tău. Fântâna este adâncă şi ai nevoie de timp ca să scoţi apă. Efortul tău va fi răsplătit căci apa pe care o vei bea îţi va potoli setea. Apa aceasta se va preface într-un izvor de apă care te va susţine în toate călătoriile tale.

 

Domnul să-ţi potolească setea sufletului tău!