Matei 27:32-44

Matei 27:35: ,,După ce L-au răstignit, I-au împărţit hainele între ei, trăgând la sorţi, ca să se împlinească ce fusese vestit prin prorocul care zice: „Şi-au împărţit hainele Mele între ei şi pentru cămaşa Mea au tras la sorţi.”

Cum ai explica suferinţa în trup şi în duh a Domnului Isus? Când păcatul a intrat în lume, Dumnezeu a promis un Eliberator din păcat (Geneza 3:15). La răstignire, Satana a lovit, dar Eliberatorul a zdrobit capul şarpelui (Satana) prin învierea Lui măreaţă. Fiul lui Dumnezeu a devenit om, pentru ca prin Crucea Lui să distrugă puterea Satanaei pe care o are asupra oamenilor. Inspirat de Duhul Sfânt, David scrie despre intensitatea suferinţei Domnului (Psalm 22). Poziţia trupului cauza sufocarea. Oasele I s-au dislocat. Ligamentele şi muşchii erau întinşi la maxim. Fiecare mişcare şi respiraţie era greu de suportat. Sângele curgea. Inima şi plămânii nu mai funcţionau normal. Deshidratarea a produs febră şi sete greu de îndurat. Fruntea era înţepată de spinii coroanei pe care i-au pus-o duşmanii pe cap. Mâinile şi picioarele erau rănite de cuie. Mâinile Lui care au binecuvântat copiii, care au vindecat bolnavii, nu mai puteau atinge pe nimeni. Numai capul Lui era liber. Limba Lui mai putea să rostească puţine cuvinte şi acestea au fost: ,,Tată, iartă-i că nu ştiu ce fac”. Tatăl a împlinit această rugăciune a Fiului la Cincizecime, după 50 de zile de la înviere, când Petru a predicat unei mari mulţimi, spunându-le că ei L-au răstignit pe Domnul Isus, dar Dumnezeu L-a înviat din morţi  şi L-a făcut Domn şi Stăpân. Ei au rămas străpunşi în inimă şi au întrebat: „Ce să facem?” Iar Petru, le-a zis: ,,Pocăiţi-vă şi veți primi iertarea păcatelor” (Fapte 2:38-39; 3:17-19). Când o persoană se întoarce la Hristos cu pocăinţă şi credinţă, Dumnezeu îi ascultă rugăciunile. Te-ai gândit vreodată că păcatele tale au fost spini pe fruntea Domnului Isus? Ai realizat că păcatele tale L-au ţintuit pe cruce pe Domnul slavei? Alege credinţa şi pocăinţa în fiecare zi şi experimentează iertarea şi bunătatea Domnului în viaţa ta şi în familia ta.

Biblia descrie faptele şi neprihănirea noastră ca haine pe care le purtăm (Isaia 61:10; Matei 22:11-12; Apocalipsa 19:7-8). Aceasta este o veste tristă: păcatul contaminează tot. Până şi cele mai bune fapte ale noastre sunt ca o haină mânjită înaintea Domnului (Isaia 64:6). Putem să ne acoperim cu hainele frumoase ale faptelor bune (participarea la programele bisericeşti, anumite practici spirituale etc.), dar să nu ne înşelăm. Să nu credem că avem o neprihănire a noastră şi să nu ne bazăm pe ceea ce putem face în firea pământească. Faptele bune își au rolul lor, ele putând dovedi relația noastră cu Domnul, dacă într-adevăr au o motivație bună. Totuși, numai Domnul Isus este fără pată, fără păcat, și El a luat asupra Lui ruşinea noastră (păcatul este rușinea popoarelor). A fost dezbrăcat şi umilit în public. Nici o persoană nu poate să-şi permită să dezbrace pe alţii şi să-i expună la batjocură. Orice om are o demnitate pe care trebuie să i-o respectăm, fără să-l dezgolim în public. Cu toate acestea, criminalii sunt trataţi cu asprime, căci nu au nici un drept. Când Adam şi Eva au păcătuit, Dumnezeu le-a făcut haine să acopere goliciunea. Acum, soldaţii au luat hainele Domnului şi aceasta este o imagine a ceea ce a făcut Domnul Isus pentru credincioşi: 2 Corinteni 5:21: ,,Pe Cel ce n-a cunoscut nici un păcat, El L-a făcut păcat pentru noi, ca noi să fim neprihănirea lui Dumnezeu în El.” Credincioşii sunt îmbrăcaţi în neprihănirea lui Dumnezeu, singura îmbrăcăminte recunoscută înaintea lui Dumnezeu. Oare cum ne vede Domnul: îmbrăcaţi în zdrenţe sau în frumuseţea lui Hristos? Domnul Isus a fost respins de oameni, părăsit de prieteni, singur. Tatăl tăcea. A suferit mult și greu pentru mine și pentru tine. Cum Îi mulțumim? Cum ne purtăm? Cum ne îmbrăcăm? Cum îi iubim pe cei pentru care a murit Hristos?

Doamne Isuse, cât de mult ai suferit pentru mine. Îţi mulţumesc mult. Tată, Te rog, îmbracă-mă în neprihănirea lui Hristos. Ajută-mă să-i iubesc pe frații mei de credință, Familia Domnului Isus! Vreau să am o purtare vrednică de numele pe care îl port și să nu Te fac de rușine, ci să Te onorez cu vorba și fapta.

Doamne Isuse, Tu eşti Eliberatorul meu!