După ce L-au răstignit

Matei 27:32-44

Matei 27:35: ,,După ce L-au răstignit, I-au împărţit hainele între ei, trăgând la sorţi, ca să se împlinească ce fusese vestit prin prorocul care zice: „Şi-au împărţit hainele Mele între ei şi pentru cămaşa Mea au tras la sorţi.”

Cum ai explica suferinţa în trup şi în duh a Domnului Isus? Când păcatul a intrat în lume, Dumnezeu a promis un Eliberator din păcat (Geneza 3:15). La răstignire, Satana a lovit, dar Eliberatorul a zdrobit capul şarpelui (Satana) prin învierea Lui măreaţă. Fiul lui Dumnezeu a devenit om, pentru ca prin Crucea Lui să distrugă puterea Satanaei pe care o are asupra oamenilor. Inspirat de Duhul Sfânt, David scrie despre intensitatea suferinţei Domnului (Psalm 22). Poziţia trupului cauza sufocarea. Oasele I s-au dislocat. Ligamentele şi muşchii erau întinşi la maxim. Fiecare mişcare şi respiraţie era greu de suportat. Sângele curgea. Inima şi plămânii nu mai funcţionau normal. Deshidratarea a produs febră şi sete greu de îndurat. Fruntea era înţepată de spinii coroanei pe care i-au pus-o duşmanii pe cap. Mâinile şi picioarele erau rănite de cuie. Mâinile Lui care au binecuvântat copiii, care au vindecat bolnavii, nu mai puteau atinge pe nimeni. Numai capul Lui era liber. Limba Lui mai putea să rostească puţine cuvinte şi acestea au fost: ,,Tată, iartă-i că nu ştiu ce fac”. Tatăl a împlinit această rugăciune a Fiului la Cincizecime, după 50 de zile de la înviere, când Petru a predicat unei mari mulţimi, spunându-le că ei L-au răstignit pe Domnul Isus, dar Dumnezeu L-a înviat din morţi  şi L-a făcut Domn şi Stăpân. Ei au rămas străpunşi în inimă şi au întrebat: Ce să facem?” Iar Petru, le-a zis: ,,Pocăiţi-vă şi veți primi iertarea păcatelor” (Fapte 2:38-39; 3:17-19). Când o persoană se întoarce la Hristos cu pocăinţă şi credinţă, Dumnezeu îi ascultă rugăciunile. Te-ai gândit vreodată că păcatele tale au fost spini pe fruntea Domnului Isus? Ai realizat că păcatele tale L-au ţintuit pe cruce pe Domnul slavei? Alege credinţa şi pocăinţa în fiecare zi şi experimentează iertarea şi bunătatea Domnului în viaţa ta şi în familia ta.

Biblia descrie faptele şi neprihănirea noastră ca haine pe care le purtăm (Isaia 61:10; Matei 22:11-12; Apocalipsa 19:7-8). Aceasta este o veste tristă: păcatul contaminează tot. Până şi cele mai bune fapte ale noastre sunt ca o haină mânjită înaintea Domnului (Isaia 64:6). Putem să ne acoperim cu hainele frumoase ale faptelor bune (participarea la programele bisericeşti, anumite practici spirituale etc.), dar să nu ne înşelăm. Să nu credem că avem o neprihănire a noastră şi să nu ne bazăm pe ceea ce putem face în firea pământească. Faptele bune își au rolul lor, ele putând dovedi relația noastră cu Domnul, dacă într-adevăr au o motivație bună. Totuși, numai Domnul Isus este fără pată, fără păcat, și El a luat asupra Lui ruşinea noastră (păcatul este rușinea popoarelor). A fost dezbrăcat şi umilit în public. Nici o persoană nu poate să-şi permită să dezbrace pe alţii şi să-i expună la batjocură. Orice om are o demnitate pe care trebuie să i-o respectăm, fără să-l dezgolim în public. Cu toate acestea, criminalii sunt trataţi cu asprime, căci nu au nici un drept. Când Adam şi Eva au păcătuit, Dumnezeu le-a făcut haine să acopere goliciunea. Acum, soldaţii au luat hainele Domnului şi aceasta este o imagine a ceea ce a făcut Domnul Isus pentru credincioşi: 2 Corinteni 5:21: ,,Pe Cel ce n-a cunoscut nici un păcat, El L-a făcut păcat pentru noi, ca noi să fim neprihănirea lui Dumnezeu în El.” Credincioşii sunt îmbrăcaţi în neprihănirea lui Dumnezeu, singura îmbrăcăminte recunoscută înaintea lui Dumnezeu. Oare cum ne vede Domnul: îmbrăcaţi în zdrenţe sau în frumuseţea lui Hristos? Domnul Isus a fost respins de oameni, părăsit de prieteni, singur. Tatăl tăcea. A suferit mult și greu pentru mine și pentru tine. Cum Îi mulțumim? Cum ne purtăm? Cum ne îmbrăcăm? Cum îi iubim pe cei pentru care a murit Hristos?

Doamne Isuse, cât de mult ai suferit pentru mine. Îţi mulţumesc mult. Tată, Te rog, îmbracă-mă în neprihănirea lui Hristos. Ajută-mă să-i iubesc pe frații mei de credință, Familia Domnului Isus! Vreau să am o purtare vrednică de numele pe care îl port și să nu Te fac de rușine, ci să Te onorez cu vorba și fapta.

Doamne Isuse, Tu eşti Eliberatorul meu!

Advertisements

Lumină printre stropi de ploaie

*

Lumină printre stropi de ploaie

          Era o seară ploioasă de octombrie (2013) când am ieşit să ducem unei familii pe care o ştiam foarte săracă ceva haine, o pâine şi o lumânare. Prin băltoace şi noroaie roşiatice, africane care ni se lipeau de păpuci făcându-i grei şi alunecoşi am ajuns la casa pe care o căutam. Era toată din lut şi după ce am intrat am fost cuprinşi de un întuneric cumplit. Într-o clipă oblonul de la fereastră a fost dat la o parte şi o rază slabă de lumină a pătruns înăuntru şi aşa am putut vedea că fusesem înconjuraţi de copilaşi care ne priveau curioşi cu ochii lor negri şi mari. După câteva minute a venit şi mama lor, o femeie cu trăsături frumoase, slabă şi cu degetele tocite de la munca câmpului în urma căreia îşi hrănea cei 5 copilaşi. Nu am stat mult pe gânduri şi am desfăcut hainele, pâinea şi lumânarea în mijlocul strigătelor de bucurie ale femeii şi ale copiilor. Cu faţa plină de zâmbet ne-a spus că fusese pregătită să trimită un copil să ceară bani împrumut să poată cumpăra o lumânare cu care să îşi lumineze casa, dar că acum nu mai era nevoie că primise lumânarea de care aveau nevoie.

Am plecat de acolo cu o mare uimire în inimă gândidu-mă la acest fel de bucurie pe care noi cei care avem de toate am pierdut-o. Cine se mai bucură azi pentru o lumânare sau pentru o pâine? Mai degrabă ne enervăm când nu le avem ca şi cum toate lucrurile ni s-ar cuveni. Am rămas tăcută în mijlocul lor în momente în care am fost copleşită de bucuria şi de umilinţa acestor oameni, atunci când am împărţit cele 1 750 de aparate de radio pe care le-am avut cu noi pentru ca oamenii să poată auzi Cuvântul lui Dumnezeu. Am tăcut pentru că descoperisem cu uimire cât e de adevărat că bucuria nu are nimic a face cu ceea ce ai sau nu ai, ci ţine de inimă. E aşa de frumos să dăruieşti şi să primeşti ca răspuns bucuria. Nu ştiu cât de mult au ocazia aceşti oameni să primească ceva, dar de foarte multe ori am fost surprinsă să văd cum se înseninau la faţă, cum înflorea pe faţa lor un zâmbet larg şi cum nu le venea să creadă că aparatul de radio era un cadou pentru ei, pentru care nu era nevoie să plătească nimic. O femeie ne-a spus că a crezut că îi dăm aparatul de radio şi apoi o arestăm.

Am crezut întotdeauna şi continui să cred că darurile pe care le oferim ne reprezintă. Uneori cumpăram anumite cadouri doar pentru că aşa ceva ne-ar plăcea să primim. Un prieten şi-a aniversat acolo în Africa ziua de naştere şi a primit de la un alt prieten african în dar, o pâine… şi am rămas fără cuvinte…

Trebuie să recunosc că misiunea aceasta în Uganda de unde m-am întors în urmă cu câteva săptămâni nu a fost deloc uşoară. Am fost în permanenţă în pericol şi inima mi s-a strâs de frică de câteva ori între oameni care ne priveau cu suspiciune, pe drumurile lor greu accesibile şi periculoase unde am întâlnit camioane care călătoreau fără lumini când era întuneric, care se înscriau în depăşiri pe contrases şi ne făceau semn să ne retagem undeva din calea lor, sau când ne înconjurau maşina şi îşi lipeau nasurile de geamurile noastre sperând să primească un aparat de radio. Dar acolo pe acel pământ ciudat, diferit de al nostru şi periculos, am descoperit bucuria vieţii. Bucuria pentru lucruri mici care îţi fac inima să tresalte.

By Anca Bordea, RVE- Cluj

Ziua Sabatului

Este ziua Sabatului

Ioan 5:1-15

*

Ioan 5:10a

*

„Este

ziua

Sabatului.“

*

Domnul Isus S-a dus la Ierusalim la Templu în ziua Sabatului.

Trebuie să învăţăm să respectăm ziua Domnului. Domnul a vindecat un bolnav în ziua Sabatului. Evreii au fost supăraţi pe Domnul că a vindecat un om în ziua Sabatului.

Încă de la creaţie o zi din şapte a fost o zi de odihnă. Porunca a patra ne spune: „Adu-ţi aminte de ziua de odihnă, ca s-o sfinţeşti. Să lucrezi şase zile şi să-ţi faci lucrul tău. Dar ziua a şaptea este ziua de odihnă închinată Domnului, Dumnezeului tău. Să nu faci nici o lucrare în ea, nici tu, nici fiul tău, nici fiica ta, nici robul tău, nici roaba ta, nici vita ta, nici străinul care este în casa ta. Căci în şase zile a făcut Domnul cerurile, pământul şi marea şi tot ce este în ele, iar în ziua a şaptea S-a odihnit. De aceea a binecuvântat Domnul ziua de odihnă şi a sfinţit-o.“ Exod 20:8-11

Cum să facem această zi specială pentru noi şi pentru copiii noştri?

Atitudinea inimii şi a minţii este mai importantă decât activităţile.

Care este atitudinea ta faţă de ziua Domnului? Te bucuri când te gândeşti la ziua Domnului? Te pregăteşti tu pentru ziua Domnului? Cum?

Poţi să pregăteşti mâncarea de sâmbătă. Poţi să pregăteşti hainele sâmbăta. Poţi să aranjezi masa de sâmbătă seara. Poţi să pui Biblia şi banii pentru collectă la îndemână. Sâmbătă seara culcarea poate fi cu o oră mai devreme, ca nimeni să nu fie obosit. Rugăciunea de sâmbătă seara pentru ziua Domnului aduce bucurie. Nimeni nu se joacă, nimeni nu se uită la televizor sau la calculator duminica dimineaţa, ci, toată lumea se pregăteşte pentru prezenţa la casa Domnului.

Cum petreci tu ziua Domnului?

Ce importanţă are pentru tine ziua Domnului?

Fie „ziua Domnului“ o bucurie pentru tine, o zi sfântă şi o zi de odihnă!

Nu uita că ziua Domnului trebuie să fie o zi sfântă!

Sfinţeşte ziua Domnului!