Mângâiere în ceasul greu

1c*

Isaia 50:1-52:12

Isaia 51:12a

„Eu,

Eu

mângâi.”

*

Pentru cei credincioşi, suferinţa este calea către gloria lui Dumnezeu.

Dacă Îl cunoaştem pe Dumnezeu, în necazurile şi în crizele vieţii ştim la cine să apelăm.

Cei ce-L ascultă pe Domnul primesc putere şi tărie de la El când trec prin suferinţă.

Cei ce suferă în prezent vor primi răsplată în eternitate.

Dumnezeu îi înconjoară pe cei ce sunt ai Lui pe dinainte şi pe dinapoi ca să-i protejeze şi să-i conducă la bucuria salvării lor.

Psalmul 139:1-6 ne spune: „Doamne, Tu mă cercetezi de aproape şi mă cunoşti, ştii când stau jos şi când mă scol şi de departe îmi pătruzi gândul. Ştii când umblu şi cînd mă culc şi cunoşti toate căile mele. Căci nu-mi ajunge cuvântul pe limbă şi Tu, Doamne, îl şi cunoşti în totul. Tu mă înconjori pe dinapoi şi pe dinainte şi-Ţi pui mâna peste mine. O ştiinţă atât de minunată este mai presus de puterile mele; este prea înaltă ca s-o pot prinde.”

Te cheamă Dumnezeu să fii trează la o înţelegere mai profundă a adevărului Său care aduce mângâiere în ceasul greu?

Ce vei face ca să asculţi cu grijă la şoapta Domnului?

Dumnezeu poate să schimbe întristarea în bucurie!

Psalmul 30:11-12 ne spune: „Tu mi-ai prefăcut tânguirile în veselie, mi-ai dezlegat sacul de jale şi m-ai încins cu bucurie, pentru ca inima mea să-Ţi cânte şi să nu stea mută. Doamne, Dumnezeule, eu pururea Te voi lăuda!”

Doamne, cred că Tu poţi schimba întristarea din inima mea în bucurie!

O, de aş fi luat aminte!

1 beauty*

Isaia 48

Isaia 48:16a „Apropiaţi-vă de Mine şi ascultaţi!”

*

Dumnezeu vorbeşte unui popor care poartă numele Israel, care a ieşit din apele lui Iuda, care a jurat pe Numele Domnului, care cheamă pe Dumnezeu, care îşi trage numele de la Cetatea Sfântă şi se bizuieşte pe Dumnezeu, Domnul oştirilor. Totuşi, acest popor are o problemă mare: inima lor este departe de gura lor. Adevărul şi neprihănirea nu sunt în inimile lor.

Ei sunt oameni buni (de treabă- ca fraţii lui Iosif) numai că se joacă cu Dumnezeu.

Oare cum sunt eu? Seamăn cu poporul Israel? Unde e inima mea? Vorbesc lucruri care nu sunt adevărate? Am o religie de cuvinte frumoase, dar fără inimă? Vorbesc eu cuvintele lui Dumnezeu ca oamenii să creadă că sunt un om bun? Cine se uită la mine, spune că sunt o persoană bună (dar eu ştiu unde este inima mea)? Vreau ca eu să arăt bine înaintea altora sau caut gloria lui Dumnezeu?

Dumnezeu este bun şi nu ne dă ceea ce merităm. El este credincios şi adevărat şi a promis că va aduce lucruri noi în viaţa poporului Israel. Dar El cere mereu un lucru: ascultare de El. Inima lui Dumnezeu parcă plânge când spune: „O, de ai fi luat aminte!”.

De câte ori în viaţă spui: O, dacă nu aş fi făcut aşa!? O, dacă nu aş fi zis aşa!? O, dacă nu m-aş fi dus acolo!? O, dacă aş fi luat aminte!?

Supunerea noastră faţă de Dumnezeu ne ajută să nu avem regrete.

Dumnezeu are har pentru cei ce nu merită, dar pentru cei răi, nu este pace. Fără credinţa în Dumnezeu, nu este pace. Dumnezeu este credincios, chiar şi când oamenii sunt necredincioşi.

În istorie vedem că Dumnezeu a rămas credincios poporului Israel, chiar dacă i-a pedepsit.

Cum ţi-a arătat Dumnezeu credincioşia Lui anul acesta? Cum ţi-a arătat Dumnezeu credincioşia Lui săptămâna aceasta? Cum îi răspunzi? Cu recunoştinţă? Cu răzvrătire?

Deşi noi Îl dezamăgim pe Dumnezeu, El ne-a promis că nu ne va părăsi. Îşi duce la îndeplinire promisiunile pentru că este credincios şi adevărat.

Cum te cercetezi ca să ştii dacă eşti pe drumul cel bun?

Doamne, vreau să trăiesc fără regrete, de aceea Te rog ajută-mă să-mi cercetez inima mea, să mă apropiu de Tine şi să Te ascult. Tu eşti bun cu mine şi eşti credincios promisiunilor Tale. Mulţumesc că îmi dai mai mult decât merit, de aceea Te rog ajută-mă să trăiesc în curăţie şi credincioşie faţă de Tine, ca să ajung să am o inimă curată şi o gură binecuvântată.

 

Doamne, dă-mi harul să armonizez gura mea cu inima mea!