Mângâiere în ceasul greu

1c*

Isaia 50:1-52:12

Isaia 51:12a

„Eu,

Eu

mângâi.”

*

Pentru cei credincioşi, suferinţa este calea către gloria lui Dumnezeu.

Dacă Îl cunoaştem pe Dumnezeu, în necazurile şi în crizele vieţii ştim la cine să apelăm.

Cei ce-L ascultă pe Domnul primesc putere şi tărie de la El când trec prin suferinţă.

Cei ce suferă în prezent vor primi răsplată în eternitate.

Dumnezeu îi înconjoară pe cei ce sunt ai Lui pe dinainte şi pe dinapoi ca să-i protejeze şi să-i conducă la bucuria salvării lor.

Psalmul 139:1-6 ne spune: „Doamne, Tu mă cercetezi de aproape şi mă cunoşti, ştii când stau jos şi când mă scol şi de departe îmi pătruzi gândul. Ştii când umblu şi cînd mă culc şi cunoşti toate căile mele. Căci nu-mi ajunge cuvântul pe limbă şi Tu, Doamne, îl şi cunoşti în totul. Tu mă înconjori pe dinapoi şi pe dinainte şi-Ţi pui mâna peste mine. O ştiinţă atât de minunată este mai presus de puterile mele; este prea înaltă ca s-o pot prinde.”

Te cheamă Dumnezeu să fii trează la o înţelegere mai profundă a adevărului Său care aduce mângâiere în ceasul greu?

Ce vei face ca să asculţi cu grijă la şoapta Domnului?

Dumnezeu poate să schimbe întristarea în bucurie!

Psalmul 30:11-12 ne spune: „Tu mi-ai prefăcut tânguirile în veselie, mi-ai dezlegat sacul de jale şi m-ai încins cu bucurie, pentru ca inima mea să-Ţi cânte şi să nu stea mută. Doamne, Dumnezeule, eu pururea Te voi lăuda!”

Doamne, cred că Tu poţi schimba întristarea din inima mea în bucurie!

Advertisement

Mângâiaţi, mângâiaţi

comfort 1

Isaia 40:1a „Mângâiaţi, mângâiaţi.”

*

Imaginează-ţi cuvintele şoptite de o mamă care ţine în braţe pe pruncul ei nou născut. Imaginează-ţi tăcerea sau atingerea unui prieten la nevoie. Imaginează-ţi prezenţa unui medic la patul tău când eşti bolnavă. Gândeşte-te la experienţele din viaţa ta când ai trăit mângâierea altora. Poate îţi aminteşti de mângâierea pe care ai avut-o când pentru prima dată ai înţeles că Dumnezeu ţi-a iertat păcatele.

Care este prima imagine care vine înaintea ochilor tăi când auzi cuvântul „mângâiere”?

Cuvântul „mângâiere” înseamnă „cu tărie, cu putere”. Mângâierea lui Dumnezeu dă tărie, dă putere poporului Său.

Dumnezeu Şi-a împlinit profeţiile cu privire la Asiria în timpul lui Isaia. Noua putere care a început să se ridice era Babilonul. Totul era aşa cum Domnul a prevestit. Cartea lui Isaia a rămas ca o încurajare pentru popor când va ajunge din nou în robie (babiloniană). Cum se vor întoarce acasă? Ce vor găsi în robie? Domnul le spune mereu „Nu vă temeţi!”. Dumnezeu le spune că va fi cu ei şi vor primi iertarea când se vor întoarce la El. Poporul va găsi mângâiere în scrierea lui Isaia. Îl vor descoperi pe Dumnezeu ca Suveran, Sfântul lui Israel, Cel ce iartă, Cel ce poartă de grijă.

Când viaţa este grea, putem să găsim mângâiere în Cuvântul lui Dumnezeu, în cartea lui Isaia. Putem să descoperim că Dumnezeu este Suveran, este Sfânt, ne iartă, are grijă de noi, ne mângâie în suferinţele noastre.

Vei căuta tu mângâierea lui Dumnezeu pe paginile Scripturilor?

Vei avea tu timp să-L descoperi pe Dumnezeu ca Cel ce are grijă de tine, Cel care te mângâie, Cel care te iartă şi te ajută?

Cum vei mângâia tu pe alţii după ce ai primit mângâierea lui Dumnezeu?

 

Inima mea spune: Doamne, Tu eşti mângâierea mea!

Vrei să fii o persoană blândă?

Roada Duhului este blândeţea

 

Ce este  Blândeţea?

 

 

Ioan 14:26   ,,Dar Mângâitorul, adică Duhul Sfânt, pe care-L va trimite Tatăl în Numele Meu, vă va învăţa toate lucrurile şi vă va aduce aminte de tot ce v-am spus Eu.”

,,Duhul Sfânt vă va învăţa.” Duhul Sfânt rodeşte. Roada Duhului este blândeţea.

Blândeţea poartă tulburările create de alţii, îndură loviturile de la alţii, acceptă neînţelegerile, pentru că poarta în inimă imaginea suferinţelor Domnului Isus, care îi dă putere în toate. Lipsa blândeţei crează tulburare şi reacţii la tulburare.

Blândeţea nu este descurajată, nu este iritată.

Blândeţea nu zice: ,,Ce mi s-a întâmplat mie!” sau ,,Cum, mie?” sau ,,De ce mie?”

Blândeţea nu zice: ,,I-o voi plăti înapoi”.

Blândeţea este un suflet liniştit. Este în odihnă când nu este lăudată.

Blândeţea este în odihnă când este învinovăţită, criticată, dispreţuită.

Blândeţea este cea mai mare putere, tărie, pentru că are de-a face cu relaţia omului cu Dumnezeu, cu supunerea voinţei faţă de El, şi nu este o problemă de temperament.

Blândeţea nu se apară. Ea ştie că Dumnezeu apără şi protejează.

Blândeţea refuză să se războiască, să se enerveze, să se gândească la răzbunare.

Eşti o persoană blândă? Eşti o persoană tulburată? Te rogi pentru blândeţe?

Ce legatură este între credinţă şi blândeţe? Cum se poartă blândeţea?

Strigi la Domnul după ajutor?

Accepţi totul în viaţă ca venind de la Domnul?

Te rogi şi dezvolţi obiceiul de a te umili, de a te supune Domnului?

Îl laşi pe Domnul să resolve conflictele din viaţa ta? Crezi cu tărie Cuvântul Lui?

 

Blândeţea voastră să fie cunoscută de toţi oamenii! Filipeni 5:4a