Binecuvântare sau povară? (1)

 

Sunt eu o binecuvântare sau o povară pentru păstorul meu?

11 pray 

Evrei 13:7, 17 ,,Aduceţi-vă aminte de

mai marii voştri,

care v-au vestit Cuvântul lui Dumnezeu; uitaţi-vă cu băgare de seamă la sfârşitul felului lor de vieţuire şi urmaţi-le credinţa! Ascultaţi de mai marii voştri şi fiţi-le supuşi, căci ei priveghează asupra sufletelor voastre, ca unii care au să dea socoteală de ele; ca să poată face lucrul acesta cu bucurie, nu suspinând, căci aşa ceva nu v-ar fi de nici un folos.”

Sunt eu o binecuvântare sau o povară pentru păstorul meu?

Îmi doresc eu, ca să fiu mai mult decât un membru înscris în registrul bisericii?

Realizez eu că Dumnezeu se uită la fiecare lucrare, cuvânt, gând, atitudine etc., din viaţa mea?

Mă gândesc eu că voi da socoteală înaintea scaunului de judecată al lui Cristos pentru purtarea mea (2 Corinteni 5:10; Romani 14:10; 1 Corinteni 3:11-15)?

Trebuie să îmi pun viaţa în rânduială şi să am relaţii de respect faţă de conducătorii pe care i-a pus Domnul în viaţa mea?

Dacă cineva ar spune: ,,Un copil trebuie să-şi cinstească părinţii şi să-i asculte”, cei mai mulţi creştini ar spune: ,,Amin!”

Dacă cineva ar spune: ,,Un angajat trebuie să-şi cinstească şi să-şi asculte stăpânul”, cei mai mulţi creştini ar spune: ,,Amin!”

Dacă cineva ar spune: ,,Un cetăţean trebuie să respecte legile statului şi să se supună autorităţilor”, cei mai mulţi creştini ar spune: ,,Amin!”

Şi dacă cineva ar spune: ,,Credincioşii bisericii trebuie să-şi onoreze păstorul şi să asculte de el”, cei mai mulţi creştini ar spune că nu-i aşa. Oare de ce? Este Dumnezeu autorul acestui gând? Oare de ce există acest spirit de rebeliune în biserică? De ce credincioşii nu vor să asculte de conducătorul lor? De ce nu este onorat şi ascultat păstorul?

Scriptura este foarte clară în ceea ce priveşte relaţiile din biserică.

Evrei 13:7 ne spune: ,,Aduceţi-vă aminte de mai marii voştri, care v-au vestit Cuvântul lui Dumnezeu; uitaţi-vă cu băgare de seamă la sfârşitul felului lor de vieţuire şi urmaţi-le credinţa!”

Evrei 13:17 ne spune: ,,Ascultaţi de mai marii voştri şi fiţi-le supuşi, căci ei priveghează asupra sufletelor voastre, ca unii care au să dea socoteală de ele; ca să poată face lucrul acesta cu bucurie, nu suspinând, căci aşa ceva nu v-ar fi de nici un folos.” Nu ne este de folos să refuzăm supunerea faţă de păstorul nostru.

1 Tesaloniceni 5:12-13 ne spune: ,,Vă rugăm, fraţilor, să priviţi bine pe cei ce se ostenesc între voi, care vă cârmuiesc în Domnul şi care vă sfătuiesc. Să-i preţuiţi foarte mult, în dragoste, din pricina lucrării lor. Trăiţi în pace între voi.”

Dumnezeu ne-a dat conducători spirituali ca să fie onoraţi, iubiţi şi ascultaţi. Asta nu înseamnă că păstorul are întotdeauna dreptate. El este om ca şi mine, ca şi tine, şi va face greşeli. Totuşi păstorul meu este un dar al lui Dumnezeu pentru mine (Efeseni 4:11), pentru binele meu. Domnul aşteaptă ca eu să-i arăt aprecierea mea şi să fiu o binecuvântare pentru el, nu o povară, căci aşa voi fi plăcută Domnului.

Dacă nu sunt de acord cu păstorul meu întotdeauna (aşa cum se întâmplă la locul de muncă sau în familie când nu sunt de acord cu ceilalţi), totuşi voi menţine o relaţie bună cu el. De ce relaţia mea cu păstorul să fie mai puţin importantă decât cea cu alţii?

Doamne, nu mă lăsa să fiu o rebelă şi o povară,

ci

o binecuvântare pentru păstorul meu!

 

Apropiaţi-vă de Mine

natureIsaia 48

Isaia 48:16a

*

„Apropiaţi-vă

de Mine

şi

ascultaţi!”

*

 

Oare de ce ne spune Dumnezeu să ne apropiem de El? Pentru că ne-am îndepărtat?

Cum s-au depărtat israeliţii de la mărturisirea de credinţă?

Cum ne depărtăm noi de la mărturisirea de credinţă?

Trăim noi o viaţă contradictorie? Este ipocrizie în închinarea noastră?

Spunem cu gura, dar ceea ce gândim nu poate ajunge la inimă?

Dacă ştim că un lucru este rău, de ce nu ne putem lăsa de el?

Vedem şi înţelegem noi adevărul sau numai vorbim despre lucruri bune?

Dumnezeu a spus despre poporul Israel că este împietrit, că grumazul lui este un drug din fier şi are o frunte de aramă. Nu vrea să mărturisească lucrările Domnului.

Cu toate acestea Dumnezeu este îndelung răbdător şi nu îl nimiceşte. Vrea să lucreze în viaţa lor de dragul Numelui Lui.

Ce crezi că ar zice Dumnezeu despre tine?

Ce crezi că ar zice Dumnezeu despre creştinii de azi? Spunem şi noi că Domnul este Sfânt în ziua de duminică şi apoi în timpul săptămânii uităm?

Harul e darul nemeritat. Astăzi mai este har dacă îl primesc. Dumnezeu vrea să lucreze în viaţa mea.

El nu ne pedepseşte pentru nelegiuirile noastre, ci ne iartă şi ne dă o nouă şansă în fiecare zi.

Domnul dă un mesaj foarte clar poporului în versetul 16a „Apropiaţi-vă de Mine şi ascultaţi!”

Care este mesajul Domnului pentru tine? Cum răspunzi?

Aflarea păcii în viaţa mea depinde de prezenţa (aflarea) lui Dumnezeu în viaţa mea. Îl caut eu pe Dumnezeu mai întâi? Chem eu pe Domnul în viaţa mea?

Doamne, mesajul Tău pentru mine astăzi este o chemare la ascultare şi apropiere de Tine. Vreau să Te ascult şi să Te urmez fără ipocrizie. Ajută-mă să iubesc prezenţa Ta care mă schimbă şi mă împuterniceşte să trăiesc viaţa de credinţă.

Mulţumesc pentru harul Tău, pentru favoarea Ta pe care mi-o dai în fiecare zi ca să Te cunosc şi să trăiesc spre slava Numelui Tău. Vreau să mărturisesc lucrările Tale cele minunate şi iartă-mă că uit mereu care este datoria mea aici pe pământ. Doamne Isuse, Tu ai murit pentru păcatele mele şi m-ai salvat pentru ca eu să trăiesc în ascultare de legile şi poruncile Tale în fiecare zi. Păzeşte-mă de făţărnicie şi încăpăţânare, căci nu doresc să trăiesc după poftele firii pământeşti, ci după Adevărul Tău.

Doamne, fereşte inima mea de ipocrizie!

O, de aş fi luat aminte!

1 beauty*

Isaia 48

Isaia 48:16a „Apropiaţi-vă de Mine şi ascultaţi!”

*

Dumnezeu vorbeşte unui popor care poartă numele Israel, care a ieşit din apele lui Iuda, care a jurat pe Numele Domnului, care cheamă pe Dumnezeu, care îşi trage numele de la Cetatea Sfântă şi se bizuieşte pe Dumnezeu, Domnul oştirilor. Totuşi, acest popor are o problemă mare: inima lor este departe de gura lor. Adevărul şi neprihănirea nu sunt în inimile lor.

Ei sunt oameni buni (de treabă- ca fraţii lui Iosif) numai că se joacă cu Dumnezeu.

Oare cum sunt eu? Seamăn cu poporul Israel? Unde e inima mea? Vorbesc lucruri care nu sunt adevărate? Am o religie de cuvinte frumoase, dar fără inimă? Vorbesc eu cuvintele lui Dumnezeu ca oamenii să creadă că sunt un om bun? Cine se uită la mine, spune că sunt o persoană bună (dar eu ştiu unde este inima mea)? Vreau ca eu să arăt bine înaintea altora sau caut gloria lui Dumnezeu?

Dumnezeu este bun şi nu ne dă ceea ce merităm. El este credincios şi adevărat şi a promis că va aduce lucruri noi în viaţa poporului Israel. Dar El cere mereu un lucru: ascultare de El. Inima lui Dumnezeu parcă plânge când spune: „O, de ai fi luat aminte!”.

De câte ori în viaţă spui: O, dacă nu aş fi făcut aşa!? O, dacă nu aş fi zis aşa!? O, dacă nu m-aş fi dus acolo!? O, dacă aş fi luat aminte!?

Supunerea noastră faţă de Dumnezeu ne ajută să nu avem regrete.

Dumnezeu are har pentru cei ce nu merită, dar pentru cei răi, nu este pace. Fără credinţa în Dumnezeu, nu este pace. Dumnezeu este credincios, chiar şi când oamenii sunt necredincioşi.

În istorie vedem că Dumnezeu a rămas credincios poporului Israel, chiar dacă i-a pedepsit.

Cum ţi-a arătat Dumnezeu credincioşia Lui anul acesta? Cum ţi-a arătat Dumnezeu credincioşia Lui săptămâna aceasta? Cum îi răspunzi? Cu recunoştinţă? Cu răzvrătire?

Deşi noi Îl dezamăgim pe Dumnezeu, El ne-a promis că nu ne va părăsi. Îşi duce la îndeplinire promisiunile pentru că este credincios şi adevărat.

Cum te cercetezi ca să ştii dacă eşti pe drumul cel bun?

Doamne, vreau să trăiesc fără regrete, de aceea Te rog ajută-mă să-mi cercetez inima mea, să mă apropiu de Tine şi să Te ascult. Tu eşti bun cu mine şi eşti credincios promisiunilor Tale. Mulţumesc că îmi dai mai mult decât merit, de aceea Te rog ajută-mă să trăiesc în curăţie şi credincioşie faţă de Tine, ca să ajung să am o inimă curată şi o gură binecuvântată.

 

Doamne, dă-mi harul să armonizez gura mea cu inima mea!

 

Ascultaţi Cuvântul!

Isaia 1:10a

*

„Ascultaţi

*

Cuvântul

*

Domnului.”

*

*

 

La Domnul este salvarea!

Prosperitatea are şi ea un sfârşit. Poporul Israel continua să se închine, dar nu şi cu inima. Când inima lipseşte în închinare, începe decăderea morală. Istoria a dovedit că un individ sau o naţiune ajunge la momente tragice. Societatea vorbeşte (acum ca şi atunci) despre prosperitate, bogăţie şi arată multă superficialitate în lucrurile spirituale.

Profeţii nu au fost de acord cu „alianţele poporului cu unii dintre vecinii mai puternici”, pentru că ei credeau că puterea este a lui Dumnezeu şi El hotărăşte destinul unei naţiuni.

Când accepţi ca aliat un străin, trebuie să accepţi şi dumnezeii lui. Supunerea este un alt lucru pe care aliaţii pot să-l ceară, şi asta poate implica alte lupte cu care tu nu ai fi de acord.

 

Cât timp dai pentru căutarea prosperităţii?

Ce înseamnă pentru tine să te închini şi cu inima şi cu mintea şi cu trupul?

Te duci cu cei mulţi sau eşti preocupată de lucrurile spirituale?

Cine sunt aliaţii pe care te bazezi? De unde ai putere?

Ai ajuns în bătălii pe care nu le poţi duce?

 

Doamne, ajută-mă să văd când paşii mei o iau în direcţie greşită. Dezlipeşte-mi inima de bogăţie şi lăcomie. Schimbă-mi inima după inima Ta. Pune în mine valorile Tale. Caut supunerea faţă de Tine ca să nu mă lupt degeaba în viaţă.

 

Doamne, schimbă-mi inima după voia Ta!