copilaşi

Lumină printre stropi de ploaie

Era o seară ploioasă de octombrie (2013) când am ieşit să ducem unei familii pe care o ştiam foarte săracă ceva haine, o pâine şi o lumânare. Prin băltoace şi noroaie roşiatice, africane care ni se lipeau de păpuci făcându-i grei şi alunecoşi am ajuns la casa pe care o căutam. Era toată din lut şi după ce am intrat am fost cuprinşi de un întuneric cumplit. Într-o clipă oblonul de la fereastră a fost dat la o parte şi o rază slabă de lumină a pătruns înăuntru şi aşa am putut vedea că fusesem înconjuraţi de copilaşi care ne priveau curioşi cu ochii lor negri şi mari. După câteva minute a venit şi mama lor, o femeie cu trăsături frumoase, slabă şi cu degetele tocite de la munca câmpului în urma căreia îşi hrănea cei 5 copilaşi. Nu am stat mult pe gânduri şi am desfăcut hainele, pâinea şi lumânarea în mijlocul strigătelor de bucurie ale femeii şi ale copiilor. Cu faţa plină de zâmbet ne-a spus că fusese pregătită să trimită un copil să ceară bani împrumut să poată cumpăra o lumânare cu care să îşi lumineze casa, dar că acum nu mai era nevoie că primise lumânarea de care aveau nevoie.

Am plecat de acolo cu o mare uimire în inimă gândidu-mă la acest fel de bucurie pe care noi cei care avem de toate am pierdut-o. Cine se mai bucură azi pentru o lumânare sau pentru o pâine? Mai degrabă ne enervăm când nu le avem ca şi cum toate lucrurile ni s-ar cuveni. Am rămas tăcută în mijlocul lor în momente în care am fost copleşită de bucuria şi de umilinţa acestor oameni, atunci când am împărţit cele 1 750 de aparate de radio pe care le-am avut cu noi pentru ca oamenii să poată auzi Cuvântul lui Dumnezeu. Am tăcut pentru că descoperisem cu uimire cât e de adevărat că bucuria nu are nimic a face cu ceea ce ai sau nu ai, ci ţine de inimă. E aşa de frumos să dăruieşti şi să primeşti ca răspuns bucuria. Nu ştiu cât de mult au ocazia aceşti oameni să primească ceva, dar de foarte multe ori am fost surprinsă să văd cum se înseninau la faţă, cum înflorea pe faţa lor un zâmbet larg şi cum nu le venea să creadă că aparatul de radio era un cadou pentru ei, pentru care nu era nevoie să plătească nimic. O femeie ne-a spus că a crezut că îi dăm aparatul de radio şi apoi o arestăm.

Am crezut întotdeauna şi continui să cred că darurile pe care le oferim ne reprezintă. Uneori cumpăram anumite cadouri doar pentru că aşa ceva ne-ar plăcea să primim. Un prieten şi-a aniversat acolo în Africa ziua de naştere şi a primit de la un alt prieten african în dar, o pâine… şi am rămas fără cuvinte…

Trebuie să recunosc că misiunea aceasta în Uganda de unde m-am întors în urmă cu câteva săptămâni nu a fost deloc uşoară. Am fost în permanenţă în pericol şi inima mi s-a strâs de frică de câteva ori între oameni care ne priveau cu suspiciune, pe drumurile lor greu accesibile şi periculoase unde am întâlnit camioane care călătoreau fără lumini când era întuneric, care se înscriau în depăşiri pe contrases şi ne făceau semn să ne retagem undeva din calea lor, sau când ne înconjurau maşina şi îşi lipeau nasurile de geamurile noastre sperând să primească un aparat de radio. Dar acolo pe acel pământ ciudat, diferit de al nostru şi periculos, am descoperit bucuria vieţii. Bucuria pentru lucruri mici care îţi fac inima să tresalte.

By Anca Bordea, RVE- Cluj

1 Ioan 2:1-17

,,Copilaşilor vă scriu aceste lucruri ca să nu păcătuiţi. Dar dacă cineva a păcătuit avem la Tatăl un Mijlocitor, pe Isus Cristos, cel neprihănit. El este jertfa de ispăşire pentru păcatele noastre; şi nu numai pentru ale noastre, ci pentru ale întregii lumi. Şi prin aceasta ştim că Îl cunoaştem, dacă păzim poruncile Lui. Cine zice: ,,Îl cunosc“, şi nu păzeşte poruncile Lui este un mincinos, şi adevărul nu este în el. Dar cine păzeşte Cuvântul Lui, în el dragostea lui Dumnezeu a ajuns desăvârşită. Prin aceasta ştim că suntem în El. Cine zice că rămâne în El, trebuie să trăiască şi el cum a trăit Isus. Preaiubiţilor, nu vă scriu o poruncă nouă, ci o poruncă veche pe care aţi avut-o de la început. Porunca aceasta veche este Cuvântul pe care l-aţi auzit. Totuşi vă scriu o poruncă nouă, lucru care este adevărat atât cu privire la El cât şi cu privire la voi; căci întunericul se împrăştie şi lumina adevărată şi răsare chiar. Cine zice că este în lumină şi urăşte pe fratele său, este încă în întuneric până acum. Cine iubeşte pe fratele său rămâne în lumină şi în el nu este nici un prilej de poticnire. Dar cine urăşte pe fratele său este în întuneric, umblă în întuneric şi nu ştie încotro merge, pentru că întunericul i-a orbit ochii. Vă scriu copilaşilor, fiindcă păcatele vă sunt iertate pentru Numele lui. Vă scriu părinţilor, fiindcă aţi cunoscut pe Cel ce este de la început. Vă scriu tinerilor, fiindcă aţi biruit pe cel rău. V-am scris părinţilor fiindcă aţi cunoscut pe Cel ce este de la început. V-am scris tinerilor, fiindcă sunteţi tari şi Cuvântul lui Dumnezeu rămâne în voi şi aţi biruit pe cel rău.“

Este cu neputinţă să nu păcătuim. Cristos este singurul fără păcat.

Bucuria noastră este că avem un Mijlocitor la Tatăl, pe Isus Cristos, Cel neprihănit, care a murit pentru păcatele noastre. Odată cu creşterea noastră în cunoaşterea Lui, creşte înţelegerea noastră cu privire la poruncile Lui şi dorinţa de a le păzi. Umblarea noastră în adevărurile pe care le ştim este dovada că Îl iubim pe Domnul.

Cum mulţumeşti tu Domnului pentru iertarea zilnică pe care o primeşti?

Cum dovedeşti că îi iubeşti pe alţii? Asculţi porunca Lui?

Ce înseamnă să urăşti pe alţii? Cum biruieşti tu pe cel rău?

Domnul să te păzească de întuneric în relaţii

şi să te ajute să biruieşti pe cel rău!