Cât de mare este Dumnezeul tău? (4)

3 bigIsaia 40:12-18

Isaia 40: 18

„Cu cine

voiţi

să asemănaţi pe Dumnezeu?

Şi cu ce asemănare Îl veţi asemăna?”

*

Cât de mare este Dumnezeul tău?

Întrebările din aceste versete îl vor determina pe cel mândru să recunoască deşertăciunea din inima lui în comparaţie cu maiestatea lui Dumnezeu.

Te-ai gândit vreodată stând pe malul mării câtă apă este pe pământ şi cum poate fi măsurată? Ştii că Dumnezeu poate să o măsoare cu mâna Lui?

Te-a înspăimântat vreodată curgerea rapidă a râurilor şi fluviilor?

La următoarea întrebare ţi se taie respiraţia.

Ştii că Dumnezeu poate măsura cosmosul cu palma Lui? Distanţa în univers este măsurată în

ani-lumină şi lumina are viteza de 299.388 kilometri pe secundă.

Te-ai gândit vreodată că Dumnezeu are un cântar şi o cumpănă şi că tot pământul, praful, munţii şi dealurile pot fi strânse şi cântărite de El?

Nimic din creaţie nu se compară cu Atotputernicul nostru Dumnezeu!

În ce priveşte cunoştinţa şi înţelegerea, crezi că Dumnezeu are rivali? Crezi că cineva îi spune ce are de făcut? Crezi că trebuie să înveţe ca să acumuleze cunoştinţe?

Dumnezeu este aşa de glorios că va trebui să petrecem o eternitate cu El şi tot nu vom înţelege pe deplin cine este El. Cu siguranţă El ne cunoaşte pe noi. Ne cunoaşte durerile şi bucuriile noastre. Ştie cum să ne formeze caracterul şi să ne transforme. Vei cere tu înţelepciune de la Dumnezeu?

„Dacă vreunuia din voi îi lipseşte înţelepciunea, s-o ceară de la Dumnezeu, care dă tuturor cu mână largă şi fără mustrare, şi ea îi va fi dată.” Iacov 1:5

Este ignoranţă şi nebunie să ne încredem în puterea şi în înţelepciunea oamenilor când avem aşa un Dumnezeu de mare. Nu putem să ne încredem în totalitate pe soluţiile economice sau politice când avem ocazia şi favoarea să venim la Dumnezeu în rugăciune pentru alegerile din viaţa noastră.

Noi avem datoria să proclamăm adevărul în societatea noastră.

 

Inima mea spune: Doamne, cât de mare eşti!

Cât de mare este Dumnezeul tău? (1)

big 1Isaia 40:12-18

Isaia 40: 18

„Cu cine voiţi

să asemănaţi

pe Dumnezeu?

Şi cu ce

asemănare

Îl veţi asemăna?”

 *

Cât de mare este Dumnezeul tău?

Cine a măsurat apele cu mâna lui?

Cine a măsurat cerurile cu palma, şi a strâns ţărâna pământului într-o treime de măsură?

Cine a cântărit munţii cu cântarul, şi dealurile cu cumpăna?”

Care este răspunsul la aceste întrebări? DUMNEZEU!!!

Cine a cercetat Duhul Domnului, şi cine L-a luminat cu sfaturile lui?

Cu cine S-a sfătuit El, ca să ia învăţătură?

Cine L-a învăţat cărarea dreptăţii?

Cine L-a învăţat înţelepciunea, şi I-a făcut cunoscut calea priceperii!

Care este răspunsul la aceste întrebări? NIMENI!!!

Care crezi că este scopul lui Isaia prin aceste întrebări?

Dumnezeu nu este ca nici unul din noi. El nu poate fi măsurat. Nu poate fi comparat. El este Creatorul şi Răscumpărătorul nostru. Noi existăm datorită Lui. Nimic nu-i imposibil pentru Dumnezeu. Nimic nu-i posibil fără El.

Care sunt atributele lui Dumnezeu din aceste întrebări?

Dumnezeu este omnipotent, atotputernic şi înţelept.

Cum sunt neamurile în comparaţie cu Dumnezeu? Poţi face o comparaţie?

„Iată, neamurile sunt ca o picătură de apă din vadră, sunt ca praful pe o cumpănă; El ridică ostroavele ca un bob de nisip. Libanul n-ajunge pentru foc, şi dobitoacele lui n-ajung pentru arderea-de-tot. Toate neamurile sunt ca o nimica înaintea Lui, nu sunt decât nimicnicie şi deşertăciune.” Isaia 40:15-17

Inima mea spune: Doamne, cât de mare eşti!

Pus în cumpăna divină…

PUS  ÎN  CUMPĂNA  DIVINĂ …

Daniel 5:27

„Ai fost cântărit în cumpănă, 

şi

ai fost găsit uşor.“

Pus în cumpăna divină,
Doamne, cât aş cântări?
Mi-ar fi inima senină
Sau, uimit, aş tresări?!
M-aş ascunde de lumină
Sau, smerit, Te-aş preamări?!

*

Pus în cumpăna credinţei,
Sunt eu aur curăţit?!
Simt şi-n măduva fiinţei
Cum Calvarul m-a sfinţit?!
Sau, în mreaja neputinţei,
Zac şi-n zori şi-n asfinţit?!

Pus în cumpăna iubirii
Oare cât aş fi de greu?
Port în freamătul trăirii
Flăcări vii din Dumnezeu?!
Sau doar spini, nu trandafirii,
Mişună pe câmpul meu?!

Pus în cumpăna răbdării,
Nu-s cumva găsit uşor?!
Merg pe drumul încercării
Liniştit şi-ncrezător?!
Sau, ca sclav al frământării,
N-am prezent, nici viitor?!

Pus în cumpăna slujirii,
Clar se vede-un chip de rob
Care-n văile cârtirii
Nu aruncă nici un bob?!
Sau, din vasele jertfirii,
N-a rămas decât un ciob?!

Pus în cumpăna dreptăţii,
În ce parte am s-o-nclin?
Sunt vrăjmaş al strâmbătăţii,
Sau sfinţeniei străin?!
Apăr porţile cetăţii,
Sau trădez când gloanţe vin?!

Pus în cumpăna speranţei,
Par un deznădăjduit?!
Sau ofrandă cutezanţei
Inima mi-am dăruit?!
Umblu-n calmul siguranţei
Sau mi-i duhul năruit?!

*****

Cel ce stai mai sus de stele,
Dar pui omul pe cântar,
Dă substanţă vieţii mele
Să nu curgă în zadar:
Pe senin şi-n zile rele
Să trăiesc frumos, prin har!

Ticu Moisa

Bucureşti, 12.06.2012