Limba iscusită

1 his voice*

Isaia 50:1-11

Isaia 50:4a

„Domnul Dumnezeu Mi-a dat

o limbă iscusită,

ca să ştiu să înviorez

cu vorba.”

*

Cine are o limbă iscusită?

Cine înviorează cu vorba?

Sunt multe voci (la televizor, Internet, celular, prieteni şi străini) care strigă, ne intimidează, ne atrag atenţia, dar ajutorul promis este foarte puţin şi nu alină frământările din viaţă. Care este diferenţa între vocea lui Dumnezeu şi mulţimea de voci din jurul nostru?

Dumnezeu a mustrat încăpăţânarea poporului Israel. Ne spune şi nouă să ascultăm ca să primim mântuirea care aduce bucuria în viaţă.

Dumnezeu răspunde temerilor poporului Israel. Poporul se teme că Dumnezeu i-a abandonat, dar Dumnezeu spune că nu este nici o evidenţă, nici o carte de despărţire (divorţ). Dumnezeu îi aminteşte că nu a vândut poporul pentru bani pentru că El este Creatorul universului şi nu are nici o datorie.

Dumnezeu nu a găsit credinţă şi ascultare la popor. De ce nu se încredea poporul în Dumnezeu? Nu Şi-a dovedit Dumnezeu puterea de-a lungul istoriei? Nu i-a salvat din necaz tăria mâinii Lui? Au uitat ce s-a întâmplat la Marea Roşie? Au uitat de pedepsele (cele zece plăgi) aduse peste Egipt? De ce s-au îndoit de puterea şi ajutorul Domnului? S-a scurtat mâna Lui?

În comparaţie cu poporul, Robul Domnului aude, înţelege şi trăieşte adevărul lui Dumnezeu. El are o limbă iscusită şi învorează cu vorba.

În misiunea Lui pe pământ, Domnul Isus S-a supus Tatălui. Cuvintele Domnului Isus reflectă relaţia deosebită a Tatălui cu Fiul şi ne aminteşte că Fiul întotdeauna a făcut voia Tatălui. Domnul Isus este modelul nostru. Atunci când nimeni nu a ascultat, nici nu a auzit cuvântul Tatălui, El, Domnul Isus, a auzit şi a ascultat chiar cu preţul vieţii.

Ce reflectă cuvintele tale? Înviorează cuvintele tale? Este limba ta iscusită? Cum cauţi tu voia Tatălui? Care este preţul pe care tu îl plăteşti pentru ascultarea ta de Cristos?

Doamne, mă bucur să aud vocea Ta. Ea îmi dă siguranţă. Mă înviorează. Vreau s-o ascult în fiecare dimineaţă. Binecuvântează limba mea ca şi eu să aduc înviorare celor care aud cuvintele mele.

Doamne, inima mea alege ascultarea de Cristos!

Cu cine Mă veţi pune alături?

1 God*

Isaia 46

Isaia 46:5a

„Cu cine Mă veţi pune alături, ca să Mă asemănaţi?”

*

În mod repetat, Isaia avertizează poporul despre nebunia idolatriei în comparaţie cu puterea şi înţelepciunea unicului Dumnezeu, Creatorul. Idolii duc la corupţie şi distrugere. Dumnezeu rămâne credincios, plin de bunătate şi îndurare.

În ciuda încăpăţânării poporului Israel, Dumnezeu rămâne neclintit în promisiunea Lui în ceea ce priveşte restaurarea poporului. Oare de ce nu renunţă Dumnezeu la poporul Israel?

Oare de ce nu renunţă Domnul la mine?

De ce continuă să lucreze în viaţa mea cu o răbdare pe care eu nu o înţeleg?

Ce mare diferenţă între relaţia zeilor cu popoarele lor şi relaţia lui Dumnezeu cu poporul Lui!

Doamne, cred că Tu eşti Dumnezeu şi nu este altul (46:9); cred că ceea ce ai vestit vei duce la împlinire (46:10). Hotărârile Tale rămân în picioare şi voia Ta se face.

Tu ai chemat de la răsărit o pasăre de pradă (Cir), ca să împlinească planurile Tale, pentru că ai toată puterea să plănuieşti şi să împlineşti. Tu ai pedepsit idolatria.

Te-ai gândit tu dacă este idolatrie în viaţa ta sau dacă tu te închini la idoli?

Iată ce scrie Pavel în Coloseni 3:5 „De aceea omorâţi mădularele voastre care sunt pe pământ: curvia, necurăţia, patima, pofta rea şi lăcomia care este o inchinare la idoli”. Te-ai gândit vreodată că lăcomia este închinare la idoli? Cum te rogi ca acest păcat să nu-ţi fure inima?

Doamne, mulţumesc că Te apropii de mine cu neprihănirea Ta. Tu nu zăboveşti ca să-mi descoperi mântuirea Ta. Ce mare bucurie şi speranţă pentru mine şi pentru cei ce cred! Mulţumesc că mă ierţi când am o inimă împietrită şi mă chemi din nou la Tine. Zideşte în mine o inimă curată Dumnezeul meu şi pune în mine un duh nou şi statornic. Pune-mi piciorul pe stâncă şi întăreşte-mi paşii. Fie slava Ta, prezenţa Ta, peste mine.

Mulţumesc că Tu mă porţi şi vrei să mă susţii prin Cuvântul Tău, prin rugăciuni, prin comunitatea celor credincioşi pe care i-ai pus în jurul meu şi mă înveţi să renunţ la lăcomie şi la voia mea ca voia Ta să se facă în viaţa mea.

Doamne, mă bucur că Tu, Cel care nu poate fi asemănat cu nimeni, eşti Domnul şi Mântuitorul meu. Tu mă vei ajuta să Te urmez în fiecare zi.

Doamne, păzeşte inima mea de idoli!

Cât de mare este Dumnezeul tău? (4)

3 bigIsaia 40:12-18

Isaia 40: 18

„Cu cine

voiţi

să asemănaţi pe Dumnezeu?

Şi cu ce asemănare Îl veţi asemăna?”

*

Cât de mare este Dumnezeul tău?

Întrebările din aceste versete îl vor determina pe cel mândru să recunoască deşertăciunea din inima lui în comparaţie cu maiestatea lui Dumnezeu.

Te-ai gândit vreodată stând pe malul mării câtă apă este pe pământ şi cum poate fi măsurată? Ştii că Dumnezeu poate să o măsoare cu mâna Lui?

Te-a înspăimântat vreodată curgerea rapidă a râurilor şi fluviilor?

La următoarea întrebare ţi se taie respiraţia.

Ştii că Dumnezeu poate măsura cosmosul cu palma Lui? Distanţa în univers este măsurată în

ani-lumină şi lumina are viteza de 299.388 kilometri pe secundă.

Te-ai gândit vreodată că Dumnezeu are un cântar şi o cumpănă şi că tot pământul, praful, munţii şi dealurile pot fi strânse şi cântărite de El?

Nimic din creaţie nu se compară cu Atotputernicul nostru Dumnezeu!

În ce priveşte cunoştinţa şi înţelegerea, crezi că Dumnezeu are rivali? Crezi că cineva îi spune ce are de făcut? Crezi că trebuie să înveţe ca să acumuleze cunoştinţe?

Dumnezeu este aşa de glorios că va trebui să petrecem o eternitate cu El şi tot nu vom înţelege pe deplin cine este El. Cu siguranţă El ne cunoaşte pe noi. Ne cunoaşte durerile şi bucuriile noastre. Ştie cum să ne formeze caracterul şi să ne transforme. Vei cere tu înţelepciune de la Dumnezeu?

„Dacă vreunuia din voi îi lipseşte înţelepciunea, s-o ceară de la Dumnezeu, care dă tuturor cu mână largă şi fără mustrare, şi ea îi va fi dată.” Iacov 1:5

Este ignoranţă şi nebunie să ne încredem în puterea şi în înţelepciunea oamenilor când avem aşa un Dumnezeu de mare. Nu putem să ne încredem în totalitate pe soluţiile economice sau politice când avem ocazia şi favoarea să venim la Dumnezeu în rugăciune pentru alegerile din viaţa noastră.

Noi avem datoria să proclamăm adevărul în societatea noastră.

 

Inima mea spune: Doamne, cât de mare eşti!

Cât de mare este Dumnezeul tău? (2)

big 2Isaia 40:12-18

Isaia 40: 18

„Cu cine

voiţi

să asemănaţi pe Dumnezeu?

Şi cu ce asemănare

Îl veţi asemăna?”

*

Cât de mare este Dumnezeul tău?

Crezi că Dumnezeu poate rezolva orice situaţie, orice problemă? Crezi cu adevărat?

Imaginea noastră despre Dumnezeu ne schimbă vederea despre toate lucrurile vieţii.

Când înţelegem că Dumnezeu nu are egal şi nu poate fi măsurat, atunci perspectiva noastră despre viaţă este schimbată.

Dumnezeu nu are nevoie de ajutorul nimănui. El creează din nimic. Noi creăm lucruri din ceva existent. Nimeni nu-I dă sfaturi. Când ne credem deştepţi, să ne amintim cine este Dumnezeu şi cine suntem noi.

Puterea şi înţelepciunea lui Dumnezeu sunt superioare oricărei creaţii văzute sau nevăzute.

Care este problema cea grea din viaţa ta?

Ce te copleşeşte acum? Ce anume îţi ţine îngrijorarea constantă?

Unde ai nevoie de puterea şi înţelepciunea lui Dumnezeu?

Dumnezeu nu are o minte finită; noi nu putem să-L limităm, nici nu putem să-I spunem ce să facă.

Dumnezeu poate să pună alegerile noastre şi circumstanţele din viaţa noastră într-o perspectivă corectă.

Cum vei căuta pe Dumnezeu în această săptămână ca să te ajute în problemele vieţii?

Cum ţi-a schimbat argumentul lui Isaia din aceste versete, înţelegerea ta despre Dumnezeul care nu are termeni de comparaţie?

Dumnezeu nu se poate compara cu nimic din creaţie, din lumea cunoscută sau din întregul univers.

Eu nu sunt decât o picătură, o fărâmă, un praf, nimic, dar în ochii lui Dumnezeu am mare preţ pentru că El m-a creat, şi vreau să fiu conştientă de scopul Lui în viaţa mea.

 

Inima mea spune: Doamne, cât de mare eşti!

 

Doamne, ascultă-mi rugăciunea

Thanks for prayersIsaia 37:16-20

Isaia 37:17a

„Doamne,

pleacă-Ţi

urechea

şi

ascultă!”

 

Cum a reacţionat Isaia la auzirea vorbelor rostite de duşmani?

Cum reacţionezi tu la veştile rele? Panică sau rugăciune?

Cum acţionezi, cum reacţionezi la tacticile de intimidare ale altora?

Este Ezechia un model pentru tine?

Cum este rugăciunea ta în comparaţie cu rugăciunea lui Ezechia?

Cum s-a rugat Isaia? Cum s-a rugat Ezechia?

S-a rugat ca să-i fie lui bine?

Ezechia s-a rugat pentru izbăvirea lui Dumnezeu în aşa fel încât toate împărăţiile pământului să ştie că există un singur Dumnezeu, Iehova, Dumnezeul lui Israel.

Când Ezechia s-a rugat, Domnul a acţionat.

Dumnezeu lucrează cu putere când copiii Lui se roagă.

Cum te rogi tu? Cum te rogi pentru problema care o ai acum? Care este motivaţia ta?

Doamne, pleacă-Ţi urechea spre mine şi ascultă-mă când mă rog.

Doamne, Te rog să mă ierţi pentru că prin rugăciunea mea Îţi cer mereu ceva pentru mine şi caut să-mi fie mie bine.

Învaţă-mă să mă rog ca Tu să fii văzut prin problemele mele şi Tu să primeşti slava. De asemenea, Te rog ajută-mă să mă rog mai mult pentru cei dragi şi pentru alţii, mai ales când trec prin necazuri şi probleme.

Doamne, Dumnezeul lui Israel, Tu eşti singurul Dumnezeu al tuturor împărăţiilor pământului! Tu ai făcut cerurile şi pământul! Doamne, pleacă-Ţi urechea şi ascultă-mă când mă rog pentru cei dragi ai mei şi pentru cei din jur. Deschide-Ţi ochii şi priveşte. Auzi toate cuvintele pe care le rosteşte duşmanul meu ca să Te batjocorească pe Tine, Dumnezeul meu cel viu. Acum, Te rog, izbăveşte-mă pe mine şi pe cei dragi ai mei din mâna celui rău, ca toţi din jurul meu să vadă că Tu eşti Dumnezeul meu şi să recunoască că numai Tu eşti Salvator.

Doamne, mulţumesc pentru toţi cei ce se roagă pentru mine când ajung în necaz. Mulţumesc pentru toţi cei pe care mi i-ai dat ca protecţie în jurul meu. Mă bucur să am prietene credincioase şi de încredere în jurul meu, la care pot să cer ajutor în rugăciune. Rugăciunile altora pentru mine sunt foarte preţioase.

Doamne, inima mea doreşte

ca Tu să fii înălţat prin rugăciunea mea!

Am văzut pe Domnul

Isaia 6:1-4

„În anul morţii împăratului Ozia, am văzut pe Domnul şezând pe un scaun de domnie foarte înalt şi poalele mantiei Lui umpleau Templu. Serafimii stăteau deasupra Lui şi fiecare avea şase aripi. Cu două îşi acopereau faţa, cu două îşi acopereau picioarele şi cu două zburau. Strigau unul la altul şi ziceau: „Sfânt, sfânt, sfânt este Domnul oştirilor! Tot pământul este plin de mărirea Lui!” Şi se zguduiau uşiorii uşii de glasul care răsuna şi Casa s-a umplut de fum.”

 

Oare de ce profetul Isaia consideră timpul împăratului Ozia ca fiind un timp de referinţă?

Cine crezi că împărăţeşte? Împăratul pământesc sau Împăratul veşnic?

Împăratul Ozia a fost unul din împăraţii buni, numai că la sfârşitul vieţii s-a dus la Templu să ardă tămâie, deşi nu era preot, şi din această pricină a fost pedepsit de Dumnezeu cu lepră. Mândria l-a împins la ruină. În comparaţie cu împăratul Ozia care a murit, ne este prezentat Împăratul vieţii care nu moare niciodată. El este pe tronul de domnie, aşa cum Îl vede Isaia.

Oare a fost moartea împăratului Ozia o tragedie?

Nimic nu pregăteşte mai bine pe o persoană să înfrunte tragediile vieţii (problemele ameninţătoare ale fiecărei zile) ca şi viziunea clară despre Dumnezeu şi lucrarea Lui.

Imaginează-ţi că eşti în Templu alături de Isaia şi-L vezi pe Domnul.

Apoi auzi serafimii care strigă: Sfânt, Sfânt, Sfânt este Domnul oştirilor!

Cum ai explica tu ce a văzut Isaia? Ce înseamnă pentru tine că Domnul este sfânt? Ce este sfinţenia?

Noi nu suntem ca şi Domnul (sfinţi)! Nimeni nu îşi acoperă ochii şi urechile când apărem noi şi nimeni nu se pleacă la picioarele noastre să se închine. Numai Domnul este Sfânt! Poporul Domnului trebuie să fie cunoscut ca „popor sfânt” nu în baza meritelor lui, ci, pentru că a fost ales şi separat de celelalte popoare ca să fie al Domnului. Trăirea zilnică trebuie să reflecte sfinţenia lui Dumnezeu. Sfinţenia lui Dumnezeu este deasupra capacităţii noastre de înţelegere şi imaginaţie. Cum am putea noi să pricepem sfinţenia lui Dumnezeu?

 

Doamne, inima mea caută sfinţenia Ta!

Condiţia noastră

Isaia 1:1-6

*

Isaia 1:2a „Ascultaţi!”

*

Inima lui Dumnezeu era zdrobită de durere pentru poporul Lui care a ajuns rebel. Iată ce spune El: „Am hrănit şi am crescut nişte copii, dar ei s-au răsculat împotriva Mea.” Dumnezeu face o comparaţie între animale şi om. Animalele îşi cunosc stăpânul dar omul nu îşi cunoaşte Stăpânul. Oamenii sunt corupţi, au abandonat binele şi Îl dispreţuiesc pe Creatorul lor. Păcatul omului este mare. Este interesant că astăzi nu se vorbeşte aşa de mult despre păcat. Oamenii au înlocuit acest cuvânt „păcat” cu greşeală, alunecare, lucru rău etc.

Cum înţelegi tu păcatul? Cum rezolvi păcatul tău?

Recunoşti păcatul în viaţa ta? Te rogi să vezi păcatele la care să renunţi?

Te doare păcatul tău?

Cine nu înţelege ce este păcatul, nu pricepe nevoia unui Salvator.

Păcatul nu este doar un lucru rău, ci o ofensă clară la adresa lui Dumnezeu. Am nevoie să văd lucrul rău şi să-mi asum responsabilitatea pentru fapta mea.

Noi suntem păcătoşi din cap până în picioare (din tălpi până-n creştet, Isaia 1:6). Recunoaşterea păcatului este un lucru bun. Este ca şi cum Divinul Medic ar înţepa punga de puroi şi ar pune presiune asupra locului infectat ca răul să iasă afară.

Uită-te întotdeauna după harul şi mila Domnului. Păcatul ne orbeşte şi nu ne putem vedea condiţia noastră jalnică. Totuşi mergem la biserică, ne aducem jertfele noastre,…dar Dumnezeu strigă: ,,Opriţi-vă!” Domnul nu are nevoie de lucrurile noastre! El are nevoie de inima noastră! Câtă vreme trăim în rebeliune şi nu vedem condiţia noastră, El nu ne ascultă.(1:15)

Doamne, ajută-mă să-mi văd păcatele din inima mea,

 şi dă-mi putere să renunţ la ele!