darul preţios

Ioan 12:1-11

Ioan 12:2

„Acolo

I-au pregătit

o cină.

Marta slujea.“

În capitolul 11, Marta a strălucit înaintea Domnului prin credinţa şi ascultarea ei.

Cum este astăzi credinţa şi ascultarea ta?

În capitolul 12, Maria dovedeşte prin darul ei preţios dragostea ei fără margini faţă de Domnul şi recunoştinţa pentru ce a făcut Domnul pentru familia ei.

Cum dovedeşti tu astăzi dragostea şi recunoştinţa ta faţă de ceea ce a făcut Domnul pentru tine şi familia ta?

Alte părţi din Scriptură o prezintă pe Maria ca o persoană tăcută, rezervată şi meditativă. Acum ea îşi exprimă dragostea în închinare în prezenţa altora. Aceasta a fost oportunitatea ei să-L onoreze pe Domnul în faţa altora, aducând mângâiere Domnului atunci când era înconjurat de oameni plini de ură, respingere şi critică.

Ce văd cei din jur când se uită la închinarea ta?

Cunoşti pe cineva înconjurat de oameni plini de ură, răutate, critică? Ce mângâiere crezi că îi poţi aduce? Care ar putea fi darul tău pentru acea persoană?

Noi toţi avem nevoie de o vorbă bună, de un dar, de o mângâiere. Să nu uităm să dăruim timp, bani, o vorbă bună, un zâmbet, o mână de ajutor, o încurajare, un dar, o floare, bucurie, încredere, răbdare, atenţie, un sfat bun, o reţetă bună, o vizită, pace, bunătate etc. „Adevărat vă spun că ori de câte ori aţi făcut aceste lucruri unuia dintre aceşti neînsemnaţi fraţi ai Mei, Mie Mi le-aţi făcut.“ Matei 25:40b

Doamne, ajută-mă să am o inimă gata să slujească.

Ioan 12:1-11

„Cu şase zile înainte de Paşte, Isus a venit în Betania, unde era Lazăr care fusese mort şi pe care îl înviase din morţi. Acolo I-au pregătit o cină. Marta slujea, iar Lazăr era unul din cei ce şedeau la masă cu El. Maria a luat un litru cu mir de nard curat, de mare preţ, a uns picioarele lui Isus şi I-a şters picioarele cu părul ei; şi s-a umplut casa de mirosul mirului. Unul din ucenicii săi, Iuda Iscarioteanul, fiul lui Simon, care avea să-L vândă, a zis: „De ce nu s-a vândut acest mir cu trei sute de lei şi să se fi dat săracilor? “ Zicea lucrul acesta nu pentru că purta grijă de săraci, ci pentru că era un hoţ şi ca unul care ţinea punga, lua el ce se punea în ea. Dar Isus a zis: „Las-o în pace, căci ea l-a păstrat pentru ziua îngropării Mele. Pe săraci îi aveţi totdeauna cu voi, dar pe Mine nu Mă aveţi totdeauna.“ O mare mulţime de Iudei au aflat că Isus era în Betania şi au venit acolo nu numai pentru Isus ci ca să-l vadă şi pe Lazăr, pe care-l înviase din morţi. Preoţii cei mai de seamă au hotărât să-l omoare şi pe Lazăr. Căci din pricina lui mulţi Iudei plecau de la ei şi credeau în Isus.“

Întâlnirile în familii sunt frumoase. Relaţiile se întăresc şi părtăşia rămâne de neuitat. Atenţia noastră în orice întâlnire trebuie să fie îndreptată spre Domnul Isus. Chiar dacă nu avem studiu biblic sau rugăciune, prin vorbirea noastră şi prin lucrul nostru trebuie să creştem în trăirea după adevărurile biblice pe care le ştim. Să fim gata în orice vreme să auzim şoapta Duhului Sfânt ca să fim o binecuvântare unii pentru alţii. S-ar putea să fie lângă noi sau printre noi şi oameni ca Iuda Iscarioteanul. Roagă-te Domnului să te păzească de cel rău. Domnul l-a mustrat. Tu ce ai face?

Ai tu o familie de prieteni care vizitează casa ta? Cine este în centrul atenţiei? Voi sau Domnul? Sunteţi o binecuvântare unii pentru alţii? Cum? Care este darul tău preţios pentru prietenii tăi? Care este darul tău preţios pentru Domnul?

Inima ta este darul tău cel mai preţios pentru Domnul!