În fiecare dimineaţă

1 mornig*

Isaia 50:1-5

Isaia 50:4b „El Îmi trezeşte în fiecare dimineaţă,

El Îmi trezeşte urechea, să ascult cum ascultă nişte ucenici.”

*

Cum ascultă ucenicii?

Cine nu ascultă, ajunge în robie?

Din ce cauză a ajuns poporul Israel în robie?

Din cauza păcatelor cărora s-au vândut, din cauza fărădelegilor săvârşite. Deşi au ajuns în robie, Dumnezeu totuşi le vorbeşte. Dumnezeu răspunde îndoielilor copiilor Lui. Poporul a crezut că Dumnezeu l-a abandonat, dar Dumnezeu îi întreabă: dacă credeţi că am divorţat de voi, arătaţi-mi certificatul de divorţ; dacă credeţi că v-am vândut, arătaţi-mi banii cu care v-am plătit.

La care lucruri te gândeşti când îndoiala te cuprinde? Când simţi că Dumnezeu te-a abandonat?

Tragedia umană şi suferinţa nu sunt evidenţe ale faptului că Dumnezeu ne-a abandonat.

Dumnezeu ne vorbeşte. Cum Îi răspundem noi?

Dumnezeu este atotputernic. Cum Îi recunoaştem suveranitatea Lui?

Noi alunecăm în păcatul necredinţei. Ne îndoim de persoana, promisiunile şi puterea Lui. Cine nu s-a îndoit niciodată de Dumnezeu? Robul Domnului!

Care este relaţia Robului cu Stăpânul în aceste versete?

Robul este ascultător, aude şi împlineşte ce zice Stăpânul, se trezeşte în fiecare dimineaţă să asculte instrucţiunile Stăpânului. Are o limbă iscusită, ştie să învioreze cu vorba pe cel doborât de întristare, are putere să izbăvească, mâna Lui poate să răscumpere, are putere peste ape şi peste ceruri.

Ce înseamnă pentru tine că Robul se trezeşte în fiecare dimineaţă să asculte Stăpânul?

Ce importanţă are pentru tine ascultarea de Stăpân în fiecare dimineaţă?

Cuvântul lui Dumnezeu poate să ne ridice şi să ne dea speranţă când suntem obosite, descurajate şi abătute.

Matei 11:28-30 ne spune: „Veniţi la Mine toţi cei trudiţi şi împovăraţi şi Eu vă voi da odihnă. Luaţi jugul Meu asupra voastră şi învăţaţi dela Mine, căci Eu sunt blând şi smerit cu inima, şi veţi găsi odihnă pentru sufletele voastre. Căci jugul Meu este bun şi sarcina Mea este uşoară.”

Matei 14:23 ne spune că Domnul Isus S-a rugat singur până s-a înnoptat. Roagă-te şi tu seara.

Marcu 1:35 ne spune că Domnul Isus, dimineaţa pe când era încă întuneric, S-a sculat, S-a dus într-un loc pustiu ca să se roage. Roagă-te şi tu dimineaţa devreme.

Doamne, vreau să cunosc voia Ta, de aceea Te rog dă-mi o ureche care aude de la tine în fiecare dimineaţă.

Doamne, fereşte inima mea de întristare

şi ţine-o trează pentru rugăciune!

Înţelepciune în încercările vieţii

poze de la Mery Hodut 026Aceasta a fost tema întâlnirii surorilor din Charlotte, N.C., (bisericile baptiste şi penticostale din zonă) din 6 Aprilie 2013.

Textul citit a fost Iacov 1

Eu (Ana), roaba lui Dumnezeu şi a Domnului Isus Hristos, către voi, surorile mele, roabele Domnului, care sunteţi împrăştiate în mai multe biserici:

sănătate! Domnul să vă dea sănătate fizică şi sănătate duhovnicească!

Cineva suferă chiar acum. Cineva trece prin încercare chiar acum.

Unde este atenţia ta când treci prin încercare: la încercare sau la Dumnezeu?

Surorile mele, să priviţi ca o mare bucurie când treceţi prin felurite încercări, ca unele care ştiţi că încercarea credinţei voastre lucrează răbdare. Dar răbdarea trebuie să-şi facă desăvârşit lucrarea, ca să fiţi desăvârşite, întregi şi să nu duceţi lipsă de nimic. Dacă vreuneia dintre voi îi lipseşte înţelepciunea, s-o ceară de la Dumnezeu, care dă tuturor cu mână largă şi fără mustrare şi ea îi va fi dată. Dar s-o ceară cu credinţă, fără să se îndoiască deloc.

Ai fi gata să treci biruitoare prin încercări dacă ai şti că Domnul are un plan şi un scop în viaţa ta prin tot ce ţi se întâmplă? Crezi tu că abosolut tot ceea ce ni se întâmplă este în atenţia lui Dumnezeu?

Te întrebi de ce unele încercări sunt aşa de grele?

Cum adică să privesc ca o mare bucurie când trec prin felurite încercări?

Bucuria nu este fericire. Dumnezeu nu aşteaptă să mă bucur că sufăr!!!

Bucuria despre care se vorbeşte aici este roada Duhului Sfânt pe care Duhul Sfânt o formează în noi şi ne ajută să acceptăm încercările cu pace şi linişte, încredere şi perseverenţă, când trecem prin greu, căci Dumnezeu este în control.

Răspunsul pentru orice lucru este în Biblie! Ce spune Biblia despre încercările prin care trecem?

Atitudinea contează. Cum înfruntăm încercarea? Care este atitudinea bună când trecem prin încercare? Nu putem avea atitudine bună dacă nu înţelegem încercarea.

Trebuie să evităm atitudinea greşită!

Atitudini greşite:

-credem că încercarea nu are rost sau nu este necesară.

-ne credem victime: (uite ce mi-a făcut…)

– învinovăţim pe alţii

– ne plângem de milă

-ne simţim învinse şi neajutorate

-căutăm ajutor în locuri greşite

Toate încercările sunt evidenţe ale lucrării lui Dumnezeu în viaţa noastră indiferent de sursa lor.

Trebuie să înţeleg sursa încercărilor:

–         decizii greşite

–         alţii ne fac rău

–         trăim într-o lume căzută

–         de la cel rău

–         de la Domnul

Dumnezeu trimite sau permite unele încercări.

Dacă vreuneia dintre voi îi lipseşte înţelepciunea, s-o ceară de la Dumnezeu, care dă tuturor cu mână largă şi fără mustrare şi ea îi va fi dată. Dar s-o ceară cu credinţă, fără să se îndoiască deloc.

Cu alte cuvinte am nevoie de înţelepciune ca să înţeleg încercarea.

Înţelepciunea începe cu reverenţa faţă de Domnul. Începutul înţelepciunii este frica de Domnul.

A avea înţelepciune înseamnă:

1.  a avea viziunea lui Dumnezeu despre încercare şi

2.  a răspunde pe baza principiilor biblice.

Ce înseamnă să vedem încercarea din punctul de vedere a lui Dumnezeu

Ce înseamnă să răspundem în acord cu ceea ce spune Dumnezeu?

Dacă înţelegem scopul lui Dumnezeu prin încercări vom vedea în ele ocazia pe care ne-o dă Dumnezeu ca să lucreze în noi maturitatea în credinţă şi bucurie pentru ceea ce face El.

Rugăciunea este prima atitudine bună. Cere înţelepciune, Dumnezeu vrea să avem înţelepciune.

Care este scopul lui Dumnezeu?

  1. Credinţa noastră este testată ca să se vadă dacă este autentică.

1 Petru 1:6-7 ,,În ea (mântuirea) voi vă bucuraţi mult, cu toate că acum, dacă trebuie, sunteţi întristaţi pentru puţină vreme, prin felurite încercări, pentru ca încercarea credinţei voastre, cu mult mai scumpă decât aurul care piere şi care totuşi este cercat prin foc, să aibă ca urmare lauda, slava şi cinstea, la arătarea lui Isus Hristos.”

Se merită să treci prin încercare ca Dumnezeu să-ţi mărească, să-ţi întărească, să-ţi solidifice  credinţa?

Credinţa nestestată nu este statornică, nu este autentică. Este numai teorie, nu te poţi baza pe ea.

 Încercarea ne formează credinţa.

Dacă ne rugăm pentru înţelepciune, Dumnezeu ne trimite teste ale credinţei ca să vedem dacă suntem sau nu înţelepţi.

Exemplu: Matei 15:21-28 (explică).

  1. Devotamentul (ascultarea) nostru faţă de Domnul este testat.

Noi spunem Domnului că Îl iubim, aşa de uşor. Dar iubirea se dovedeşte la cruce. Unde sunt în ceea ce priveşte ascultarea mea de Domnul? Cât de mult umblu eu în ascultare de Domnul şi cât mă jertfesc?

Exemplu:  Avraam (Geneza 22 ,,dă-mi Mie ce ai tu mai scump”).

  1. Curăţia noastră este testată (ca să fim curaţi, curăţiţi).

Testul aduce la suprafaţă atitudini pe care nu ştiam că le avem (prejudecăţi, răutate, mânie, resentimente, necinste, lipsă de respect, lăcomie, dispreţ, minciună etc.

Ce nu ar trebui să aparţină vieţii mele? Testul va scoate la iveală răul.

Exemplu: Isaac şi Rebeca (Rebeca nu l-a respectat pe soţul ei, căci nu i-a vorbit cu privire la binecuvântarea pe care voia să i-o dea lui Esau pe ascuns). A vrut un lucru bun dar metoda a fost greşită. Cum obţinem noi lucrurile bune? Ce metode folosim?

* Testul produce imaginea lui Cristos în noi. El are un scop divin în fiecare încercare. Ştie unde suntem, unde trebuie să ajungem şi ne asistă pe drum.

* Testul, încercarea este o oportunitate pentru Dumnezeu ca să ne binecuvânteze, să Îşi demonstreze dragostea, puterea şi grija Lui faţă de noi,

Dacă totul este în regulă ni se pare că ni se cuvine totul (aşa că vine experimentarea

* Încercarea ne echipează ca să fim o binecuvântare pentru alţii.

Dumnezeu vrea să ne echipeze pentru ceea ce avem de făcut. Vreau eu să fiu echipată să ajut pe cineva în încercare?

Fără încercare nu putem fi binecuvântări pentru alţii.

2 Corinteni 1:3-4 ,,Binecuvântat să fie Dumnezeu, Tatăl Domnului nostru Isus Hristos, Părintele îndurărilor şi Dumnezeul oricărei mângâieri, care ne mângâie în toate necazurile noastre, pentru ca, prin mângâierea cu care noi înşine suntem mângâiaţi de Dumnezeu, să putem mângâia pe cei ce se află în vreun necaz!”

Care este răspunsul corect? Eşti tentată să spui: las-o baltă!? Nu îmi place încercarea, nu pot să o duc.

Dacă treci prin încercare, ţi-ar place ca cineva să te mângâie?

Ca să mângâi pe cineva trebuie să înţelegi că ai fost pe-acolo.

Cum răspunzi?

Iată răspunsul meu:

Doamne, vreau să privesc ca o mare bucurie când trec prin felurlte încercări căci ştiu şi cred că nu există binecuvântare fără încercare.

Cred că Tu eşti în control în ceea ce priveşte timpul, durata şi intensitatea încercării prin care mă treci.

Doamne, cred că ai un scop precis, indiferent că trimiţi sau permiţi încercarea în viaţa mea.

Doamne, cred că eu sunt fiica Ta de care Tu ai grijă!

Tu împlineşti o nevoie specifică în viaţa mea, pentru că eu mă rog specific  şi aştept în credinţă. Cred că încercarea îmi va face bine. Cred că dacă nu răspund în credinţă, sufăr degeaba şi nu câştig nimic.

Doamne, cred că încercarea îmi creşte credinţa, îmi defineşte ascultarea şi mă curăţeşte, şi dacă nu cred, pierd binecuvântarea.

Doamne, cred că mi se dezvoltă răbdarea când sunt sub presiune. Cred că alţii văd când trec prin greu cu încredere în Dumnezeu şi cu perseverenţă.

Doamne, cred că Tu faci ceva bun: formezi chipul lui Cristos în mine, faci o mare transformare şi aduci un mare triumf în viaţa mea.

Doamne, cred că mă ajuţi să cântăresc lucrurile, mă ajuţi să văd atitudinea mea şi creşterea mea duhovnicească (dacă mă plâng, dacă învinuiesc pe alţii sau dacă stau liniştită aşteptând cu răbdare ajutorul Tău).

Doamne, cred că Tu mă creşti, mă maturizezi, lucrezi în viaţa mea. Am încredere că Tu eşti cu mine prin orice încercare şi Tu mă vei ajuta să trec prin orice  încercare oricât de greu ar fi.

Cred că vrei să mă binecuvântezi, să formezi şi să dezvolţi caracterul lui Cristos în mine  şi mă echipezi ca să ajung să fiu o binecuvântare pentru alţii, o mângâiere pentru cei ce trec prin încercări.

Doamne, cred în harul Tău şi în puterea Ta care mă va ajuta să biruiesc răul prin bine.

Doamne, cred că Tu dai înţelepciune tuturor celor ce o cer cu credinţă.

Acest răspuns îmi aduce pace în inima mea. Credinţa în ceea ce face Dumnezeu este esenţială. Aşteptările mele pot fi greşite.

Mă predau total în mâna Domnului şi aştept ajutorul Lui la timpul Lui.

Unde este atenţia mea: la Domnul sau la încercare? La ce vreau eu sau la ce vrea El?

Cât de mult te gândeşti la ceea ce face Domnul în viaţa ta prin încercări? Cât de mult te gândeşti la ceea ce vrei tu?

Cine în viaţa ta este aşa? Cine are o credinţă autentică, ascultă de Domnul şi trăieşte în curăţie? Cine este o binecuvântare pentru tine şi în cine poţi să vezi caracterul lui Cristos?

Pentru cine eşti tu aşa? Cine în viaţa ta vede că tu ai o credinţă reală şi puternică, umbli în ascultare de Domnul şi cauţi curăţia? Pentru cine eşti o binecuvântare, o mângâiere şi cine vede caracterul lui Cristos în viaţa ta?

Cineva ne urmăreşte tot timpul căci oamenii caută modele de credincioşi reali.

 Ferice de cea care rabdă ispita. Căci după ce a fost găsită bună, va primi cununa vieţii pe care a făgăduit-o Dumnezeu celor ce-L iubesc.

NORII  ÎNCERCĂRILOR POT ADUCE PLOAIA  BINECUVÂNTĂRILOR

Doamne, mulţumim pentru Duhul Tău cel Sfânt care ne ajută să privim ca o mare bucurie când trecem prin felurite încercări, ca unele care ştim că încercarea credinţei noastre lucrează răbdarea. Mulţumim pentru mângâierea pe care ne-o dă Duhul Sfânt, Mângâietorul ori de câte ori trecem prin greu.

Cerem de la Tine, înţelepciunea care se coboară de sus căci ea este curată, paşnică, blândă, uşor de înduplecat, plină de îndurare şi de roade bune, fără părtinire, nefăţarnică.

Cerem înţelepciune ca să înţelegem scopul pe care îl ai Tu prin fiecare încercare şi puterea Ta ca să răspundem înţelept.

Da, Doamne, nu ne-ndoim ci credem că după orice nor, e-un soare şi mai dulce şi mai strălucitor. Nu norul este veşnic, ci Soarele-I acel ce-vinge şi rămâne Stăpân în veci de veci!

Viaţa trăită împreună cu El

Viața trăită împreună cu El

Oamenii își trăiesc viețile într-o varietate de feluri. De la caz la caz întâlnim influențe care îndreaptă viețile oamenilor înspre multe direcții. Încotro este îndreptată viața mea? Cine este Cel care îi dă direcție? La aceste două întrebări aflăm răspunsuri printr-o lectură atentă a Primei scrisori către biserica din Tesalonic. Textul esențial se află în ultimul capitol (5), în care ni se spune că Isus Cristos a murit pentru noi ca noi să trăim împreună cu El. Această înțelegere a morții Sale de pe cruce trebuie să redirecționeze viața mea. Cristos a murit pentru mine ca eu să trăiesc împreună cu El. Această înțelegere a situației presupune învierea Sa din morți. Ascultarea și dragostea Lui, dovedite în moartea Sa pentru oameni trebuie să le reorienteze viețile acestora înspre o viață împreună cu El.

Însă în vremurile de acum nu acceptăm un astfel de limbaj cu privire la viață. Noi vrem să trăim singuri, nu împreună cu cineva; iar dacă acel cineva este într-o poziție de autoritate asupra noastră, cu atât mai puțin.

În ce-i privește pe creștini aceștia își vor trăi viețile împreună cu Cel care a murit pentru ei. El Şi-a dat viața pentru toți oamenii, iar cei care-L urmează trebuie să și-o trăiască împreună cu El.

Cum este viața trăită împreună cu El? Ce anume o caracterizează? Potrivit cu 1 Tesaloniceni, această viața are următoarele coordonate: o viață în care credința lucrează, dragostea se ostenește, iar nădejdea are răbdare. Credința, dragostea și speranța caracterizează viața trăită împreună cu Isus. Acestea sunt văzute pe de o parte ca arme de apărare (platoșa credinței și a dragostei), iar pe de altă parte ca moduri prin care se exprimă noua lor identitate (ceilalți îi cunosc  făcând referire în acest fel la ei). Reorientarea vieții de către Cristos, Cel care a murit și a înviat, duce la a fi cunoscuți de oameni într-un fel nou, și la a face față la provocările vieții cu ajutorul acestor noi coordonate aduse de Dumnezeu în viețile lor.

Sorin Sabou

sorinsabou.com

“Viata traita impreuna cu Isus … este o arma de aparare… un mod prin care se exprima identitatea noastra.” Doamne ajuta! Fg

Inima ta

Ioan 12:1-11

*

Ioan 12:2 

*

„Acolo

I-au pregătit

o cină.

Marta slujea.“

*

În capitolul 11, Marta a strălucit înaintea Domnului prin credinţa şi ascultarea ei.

Cum este astăzi credinţa şi ascultarea ta?

În capitolul 12, Maria dovedeşte prin darul ei preţios dragostea ei fără margini faţă de Domnul şi recunoştinţa pentru ce a făcut Domnul pentru familia ei.

Cum dovedeşti tu astăzi dragostea şi recunoştinţa ta faţă de ceea ce a făcut Domnul pentru tine şi familia ta?

Alte părţi din Scriptură o prezintă pe Maria ca o persoană tăcută, rezervată şi meditativă. Acum ea îşi exprimă dragostea în închinare în prezenţa altora. Aceasta a fost oportunitatea ei să-L onoreze pe Domnul în faţa altora, aducând mângâiere Domnului atunci când era înconjurat de oameni plini de ură, respingere şi critică.

Ce văd cei din jur când se uită la închinarea ta?

Cunoşti pe cineva înconjurat de oameni plini de ură, răutate, critică? Ce mângâiere crezi că îi poţi aduce? Care ar putea fi darul tău pentru acea persoană?

Noi toţi avem nevoie de o vorbă bună, de un dar, de o mângâiere. Să nu uităm să dăruim timp, bani, o vorbă bună, un zâmbet, o mână de ajutor, o încurajare, un dar, o floare, bucurie, încredere, răbdare, atenţie, un sfat bun, o reţetă bună, o vizită, pace, bunătate etc. „Adevărat vă spun că ori de câte ori aţi făcut aceste lucruri unuia dintre aceşti neînsemnaţi fraţi ai Mei, Mie Mi le-aţi făcut.“ Matei 25:40b

Doamne, ajută-mă să am o inimă gata să slujească.