Inima ta – Comoara ta

Matei 19:16-22

Matei 19:21: „Dacă vrei să fii desăvârşit” i-a zis Isus, „du-te de vinde ce ai, dă la săraci şi vei avea o comoară în cer! Apoi vino şi urmează-Mă.”

Într-o zi, a venit la Domnul Isus un tânăr sincer, un om important, un conducător în Sinagogă. A căzut la picioarele Lui în semn de respect şi I-a zis: „Învăţătorule, ce bine să fac, ca să am viaţa veşnică?” Gândul acesta cu privire la eternitate descoperă că acest tânăr era fariseu. Poate L-a auzit pe Domnul Isus discutând despre viaţa veşnică. Din prezentarea lui se vede că a trăit o viaţă curată, respectabilă. Nu vedea nici o greşeală în viaţa lui, căci a zis că a împlinit Legea. Totuşi, nu avea pace în suflet.  Dorinţa lui pentru securitate şi siguranţă l-a mânat către Domnul Isus. Atitudinea lui spunea: Vreau să ştiu ce am de făcut şi voi face. Deşi a împlinit Legea, sufletul lui nu era satisfăcut. A recunoscut că ceva foarte important îi lipseşte.

Domnul Isus i-a răspuns: „De ce mă întrebi: „Ce bine?” Binele este Unul singur. Dar dacă vrei să intri în viaţă, păzeşte poruncile.” Acest om a dorit să fie bun în ochii Domnului Isus şi Domnul nu a negat că el a împlinit Legea. Domnul Isus i-a citit inima acestui tânăr. Toate cuvintele pe care le-a spus Domnul Isus au condus la recunoaşterea adevărului care este în inima omului. Care este adevărata nevoie a omului? Bunătatea este o calitate a lui Dumnezeu. Noi nu putem să ne lăudăm că suntem buni pentru că am făcut câteva lucruri bune. Iubirea faţă de Domnul şi faţă de oameni tot timpul şi cu toată inima, este imposibilă. Nimeni nu poate trăi prin Lege. Numai Domnul Isus a fost Om fără păcat. Împlinirea Legii fără inimă poate duce la orbire spirituală. Acest tânăr nu a văzut lipsa lui de dragoste faţă de Domnul şi faţă de alţii. Mai târziu vedem un alt tânăr fariseu, Pavel, care nu a văzut păcatul lui până nu s-a întâlnit cu Domnul. Inima tânărului din textul nostru era legată de bogăţie şi de poziţia lui în societate. Domnul l-a ajutat să-şi vadă păcatul. Nimeni nu poate să intre în Împărăţia Domnului prin eforturi proprii, prin fapte bune. Acest tânăr ca şi noi toţi oamenii, nu putem plăti pentru păcatul nostru, ci trebuie să recunoaştem că faptele noastre bune sunt ca o haină mânjită înaintea Tatălui ceresc. Numai Hristos ne poate salva din robia păcatului. „Dacă vrei să fii desăvârşit”, i-a zis Isus, „du-te de vinde ce ai, dă la săraci şi vei avea o comoară în cer! Apoi vino şi urmează-Mă.” Când a auzit tânărul vorba aceasta, a plecat foarte întristat, pentru că avea multe avuţii. Nu se aştepta la acest răspuns din partea Domnului. Poate a crezut că bogăţia este darul lui Dumnezeu faţă de el pentru că a împlinit un set de reguli. Bogăţia nu l-a ajutat pe acest om şi nici poziţia lui în societate. Viaţa veşnică se găseşte numai în relaţie cu Domnul Isus Hristos. Încrederea acestui tânăr în bunuri materiale şi în fapte bune a descoperit nevoia lui adevărată, dar nu a fost gata să renunţe la nimic.

Domnul Isus nu porunceşte nimănui să renunţe la poziţie, putere şi posesiuni materiale, dar ne porunceşte să renunţăm la idolii noştri. De cine te temi mai mult decât te temi de Domnul? La cine alergi prima dată când ai necazuri? Noi nu putem să-L urmăm pe Domnul Isus şi în acelaşi timp să avem idoli. Dacă acest tânăr ar fi cerut ajutor Domnului, cum ar fi fost transformată viaţa lui?! Ce trist că tânărul a plecat amărât şi întristat. A pierdut toate oportunităţile de a primi binecuvântările cereşti. Poate a crezut că nu poate să fie fericit fără bogăţiile lui. Mulţi oameni ştiu că Domnul Isus îi iubeşte, dar aleg să plece departe de El. Îi întorc spatele pentru că iubesc mai mult lumea cu valorile, poftele și plăcerile ei. Cineva din jurul tău iubeşte mai mult banii decât viaţa veşnică. Nu fi tentată să te uiţi la alţii, ci caută să îţi vezi inima ta. Fă tot ce poți ca să-ţi legi inima de Domnul şi nu de bogăţiile lumii.

Doamne, Te rog, ajută-mă să îmi leg inima de Tine!

*

Advertisements

Făţărnicia

flori albe de cires*

Isaia 58

Isaia 58:2a „În toate zilele mă întreabă şi vor să afle căile Mele,

ca un neam care ar fi înfăptuit neprihănirea

şi n-ar fi părăsit Legea Dumnezeului său.”

*

Sunt mulţi oameni care urmăresc şi astăzi purtarea credincioşilor. Oamenii vor să ştie dacă cei ce pretind că sunt urmaşii lui Hristos, demonstrează acest lucru prin integritatea personală şi responsabilitatea socială. Lumea este plină de sărăcie, nedreptate şi apăsare. Biserica de-a lungul veacurilor a fost ajutor pentru săraci, văduve şi orfani, apăsaţi şi nedreptăţiţi. Astăzi, mai mult ca întotdeauna, oamenii se întreabă dacă creştinii vor răspunde nevoilor din jurul lor.

Crezi că eşti responsabilă faţă de nevoile celor nedreptăţiţi şi apăsaţi?

Care este devoţiunea acceptată de Dumnezeu?

Poporul Israel a preferat aparenţa exterioară religioasă în locul celei cerute de Domnul (o relaţie care produce fapte de dreptate şi judecată). Se pune aici în contrast adevărata religie a inimii cu cea a aparenţelor generată de duhul formalismului. Israeliţii au postit ca să atragă atenţia lui Dumnezeu, ca El să fie responsabil pentru ei. Au crezut că prin post, ei sunt aşa de religioşi că Dumnezeu trebuie să-i răsplătească. Crezi că Dumnezeu este obligat să facă ceva pentru tine pentru că mergi la biserică, dai bani la săraci, participi la studiu biblic sau la alte activităţi religioase? De ce facem fapte bune? Motivaţia este foarte importantă!

Isaia a slujit poporul Israel mai mult de şaizeci de ani, îndemnându-i mereu să se întoarcă la Dumnezeu. Ei nu au ascultat. Pentru că au fost aşa de încăpăţânaţi, Dumnezeu a zis lui Isaia să condamne cu vehemenţă starea lor.

Oare de ce nelegiuirea poporului trebuia strigată cu gura mare, înălţată ca o trâmbiţă?

De ce era nevoie de o aşa puternică avertizare? Religia lor era făţărnicia! Au crezut că pot scăpa de ochiul lui Dumnezeu, şi vor fi compensaţi pentru pietatea lor. Dumnezeu a văzut păcatele lor. Trăiau după plăcerea lor, apăsau pe alţii, se certau, dar se şi închinau.

Crezi că Domnul vede viaţa ta? Crezi că poate cineva să-L înşele cu o zi de post?

Cum este inima ta? 1 Samuel 16:7, ne spune: „Domnul nu se uită la ce se uită omul. Omul se uită la ce izbeşte ochii, dar Domnul se uită la inimă”.

Iacov 1:27, ne spune: ,,Religiunea curată şi neîntinată, înaintea lui Dumnezeu, Tatăl nostru, este să cercetăm pe orfani şi pe văduve în necazurile lor şi să ne păzim neîntinaţi de lume.”

Doamne, păzeşte inima mea de făţărnicie!

 

Oportunitate

Ioan 12 

Ioan 12:8

„Pe

săraci

îi aveţi

totdeauna

cu voi.“

*

Ce este oportunitatea?

Cel mai valoros lucru pe care Domnul îl trimite în viaţa ta este „oportunitatea.“ Dacă ai o vedere clară şi o minte liniştită, o apuci cu amandouă mâinile şi picioarele îţi aleargă până nu se sfârşeşte ziua, ca să nu pierzi ocazia pe care poate mâine nu o mai ai.

„Maria din Betania a făcut un lucru frumos pentru Mine“ spune Domnul. Toţi avem ocazia să facem lucruri frumoase pentru Domnul şi pentru alţii.

Noi toţi suntem săraci spiritual. Avem mare nevoie unii de alţii. Nu putem trăi izolaţi. Pe cine vrei să binecuvântezi astăzi? Pentru cine vrei să faci un lucru frumos astăzi? Bucuria ta se va dubla şi povara celui binecuvântat de tine se va înjumătăţi.

Cum ai grijă de săracii Domnului?

Câte oportunităţi trec pe lângă tine zilnic?

Te rogi tu ca să vezi cum poţi să faci un lucru frumos pentru Domnul sau pentru alţii?

Când ai o problemă, poti să vezi în ea o oportunitate de a schimba ceva în bine, de a ajuta pe cineva, de a gândi mai profund, de a acţiona altfel?

Care este diferenţa între problemă şi oportunitate?

Doamne, aş vrea să fac astăzi un lucru frumos pentru tine! Mulţumesc pentru oportunitatea pe care mi-o vei da. Mă bucur la gândul că voi experimenta astăzi călăuzirea Ta în binele pe care Tu l-ai pregătit pentru mine. Vreau să văd săracii pe care Tu îi pui în jurul meu. Luminează-mă să ştiu cum să-i ajut.

Astăzi am oportunitatea să te binecuvântez pe tine cu o rugăciune:

 „Domnul să facă să lumineze Faţa Lui peste tine

şi să-ţi dea pacea Lui!“

Lăcomia

Ioan 12:1-11

*

*

*

Ioan 12:5a  

*

„De ce nu…?“

*

*

*

În contrast cu marea frumuseţe a dragostei Mariei, îl vedem pe Iuda, plin de resentimente şi amărăciune. Este ca un nor negru care pare nepotrivit pe fundalul unui superb răsărit de soare.

Ce urât este răul! Puterea răului, în Iuda, a fost în stare să-şi ridice vocea într-o asemenea atmosferă de devoţiune, o scenă de o splendoare rară.

Iuda a fost dezamăgit că a pierdut aşa mulţi bani pe care i-a poftit în inima lui. “Iubirea de bani este rădăcina tuturor relelor.“ 1 Timotei 6:10

Cuvintele lui aspre, pline de critică ar fi putut să zdrobească sufletul acestei femei plină de recunoştinţă, dacă Domnul nu i-ar fi luat apărarea. Ba mai mult, Domnul i-a făcut o promisiune că numele ei va fi pomenit pentru totdeauna pentru fapta ei.

Domnul l-a mustrat pe Iuda. Lăcomia acestui trădător a fost mare. El fura de multă vreme din banii grupului de ucenici şi pretindea că se îngrijeşte de săraci. Niciodată nu a ajuns bogat şi nici înălţat. A hotărât să-L vândă pe Domnul pentru că era un trădător. Lăcomia este un păcat, şi Biblia spune că cei lacomi nu vor intra în împărăţia lui Dumnezeu. Iată câteva versete despre lăcomie:

„Un voievod fără pricepere îşi înmulţeşte faptele de asuprire, dar cel ce urăşte lăcomia îşi lungeşte zilele.“ Prov.28:16

„Ce iese din om aceea spurcă pe om. Căci dinlăuntru, din inima oamenilor ies gândurile rele, preacurviile, curviile, uciderile, furtişagurile, lăcomiile, vicleşugurile, înşelăciunile, faptele de ruşine, ochiul rău, hula, trufia, nebunia…“ Marcu 7:20-22

„Curvia sau orice altfel de necurăţie sau lăcomia de avere nici să nu fie pomenite între voi, aşa cum se cuvine unor sfinţi.“ Efeseni 5:3

„De aceea omorâţi mădularele voastre care sunt pe pământ: curvia, necurăţia, patima, pofta rea şi lăcomia, care este o închinare la idoli.“ Coloseni 3:5

Lăcomia orbeşte. Fugi de lăcomie şi aleargă după bunătate! Învinge lăcomia prin dezvoltarea generozităţii care vine dintr-o inimă curată.

Domnul să te păzească de lăcomie!

Darul preţios

Ioan 12:1-11

„Cu şase zile înainte de Paşte, Isus a venit în Betania, unde era Lazăr care fusese mort şi pe care îl înviase din morţi. Acolo I-au pregătit o cină. Marta slujea, iar Lazăr era unul din cei ce şedeau la masă cu El. Maria a luat un litru cu mir de nard curat, de mare preţ, a uns picioarele lui Isus şi I-a şters picioarele cu părul ei; şi s-a umplut casa de mirosul mirului. Unul din ucenicii săi, Iuda Iscarioteanul, fiul lui Simon, care avea să-L vândă, a zis: „De ce nu s-a vândut acest mir cu trei sute de lei şi să se fi dat săracilor? “ Zicea lucrul acesta nu pentru că purta grijă de săraci, ci pentru că era un hoţ şi ca unul care ţinea punga, lua el ce se punea în ea. Dar Isus a zis: „Las-o în pace, căci ea l-a păstrat pentru ziua îngropării Mele. Pe săraci îi aveţi totdeauna cu voi, dar pe Mine nu Mă aveţi totdeauna.“ O mare mulţime de Iudei au aflat că Isus era în Betania şi au venit acolo nu numai pentru Isus ci ca să-l vadă şi pe Lazăr, pe care-l înviase din morţi. Preoţii cei mai de seamă au hotărât  să-l omoare şi pe Lazăr. Căci din pricina lui mulţi Iudei plecau de la ei şi credeau în Isus.“

 

Întâlnirile în familii sunt frumoase. Relaţiile se întăresc şi părtăşia rămâne de neuitat. Atenţia noastră în orice întâlnire trebuie să fie îndreptată spre Domnul Isus. Chiar dacă nu avem studiu biblic sau rugăciune, prin vorbirea noastră şi prin lucrul nostru trebuie să creştem în trăirea după adevărurile biblice pe care le ştim. Să fim gata în orice vreme să auzim şoapta Duhului Sfânt ca să fim o binecuvântare unii pentru alţii. S-ar putea să fie lângă noi sau printre noi şi oameni ca Iuda Iscarioteanul. Roagă-te Domnului să te păzească de cel rău. Domnul l-a mustrat. Tu ce ai face?

Ai tu o familie de prieteni care vizitează casa ta? Cine este în centrul atenţiei? Voi sau Domnul? Sunteţi o binecuvântare unii pentru alţii? Cum? Care este darul tău preţios pentru prietenii tăi? Care este darul tău preţios pentru Domnul?

 

Inima ta este darul tău cel mai preţios pentru Domnul!