Tăcerea din ceruri

1nufar*

Opriţi-vă, harfe, chimvale, timpane,
Tăcere deplină în ceruri să fie!
Se roagă-n Jilava, cuprinsă-n prigoane,
Şi-n lanţuri, o oaste de sfinţi pe sub glie…

Iubitule David, opreşte-ţi cântarea!
Tu, Moise, stai şi ascultă o clipă!
Cu sunet de bucium sfidând închisoarea,
O rugă din umbrele reci se-nfiripă…

Mai sunt melodii care vin din canale,
Şi temniţe-adânci cu pereţi care cântă,
Bătăi de ciocan ce se schimbă-n urale,
Şi lanţuri ce spun o istorie sfântă.

Tăcere! În ceruri se face tăcere!
Se-aud rugăciuni şi cântări ce palpită
Din locul de beznă, de chin şi durere:
Se roagă Biserica sfântă unită.

Şi fiii lui Core-au lăsat să-amuţească
În ceruri a treptelor dulce cântare:
Se-aude o doină acum, românească,
O rugă venind din necazul cel mare!

 By Valentin Popovici

Crucea lui Hristos

Crucea este, inima contradictiilor si ciocnirilor cosmice. “Crucea este un paradox”….  bratele ei se intind liber in  cele patru vanturi, imbratisand  Universul, fara ca  sa isi schimbe forma  sau centrul.

Crucea este simbolul mangaierii si sperantei noastre la incrucisarea drumurilor vietii.

Crucea este imaginea omului cu bratele intinse in gestul eliberarii si al rastignirii fata de tot si toate, simbolul robiei  voluntare in alegerea Stapanului. 

Crucea, este  rana mortala a domniilor Intunerecului, pe care Isus le-a dezbracat de putere lor acceptand suferinta si le-a facut de rasul si ocara Lumilor Lui Dumnezeu (Coloseni 2:15) . Iata de ce nu omul orchestreaza razboiul impotriva Crucii lui Hristos, el este doar un mercenar.

De 2000 de ani, ca si astazi, Crucea lui Hristos este “o nebunuie,  pentru cei care sunt pe calea pierzarii, dar pentru noi, credincioşii, ea  este puterea Lui Dumnezeu“ (1Corinteni 1:18).

Kierkegard, filosoful danez, declara clipa  singura realitate a vietii;  el imagineaza clipa ca si (o cruce) “strapungerea  verticala a liniei orizontale si continuă a timpului”. Clipa este o smulgere o ţâşnire din obisnuitul lucrurilor, spre Dumnezeu.

Astazi “este vremea potrivita,… este ziua cercetarii” . Destinul nostru veşnic, mantuirea noastra, depinde de “o clipa”, de o smulgere din obisnuitul si firescul lucrurilor, o ţâşnire catre Tatal Luminii, fauritorul Mântuirii noastre prin Crucea lui Hristos, Domnul  nostru. (fg) Florian Guler

11crown

 

Cel dintâi şi Acelaşi

1 destinIsaia 41:1-4

Isaia 41:4

„Cine a făcut şi a împlinit aceste lucruri?

Acela

care a chemat neamurile

de la început,

Eu, Domnul, Cel dintâi şi Acelaşi

până în cele din urmă veacuri.”

 *

Dumnezeu pune câteva întrebări popoarelor: Cine a ridicat de la răsărit pe acela pe care îl cheamă să calce pe urmele Lui? Cine îi supune neamuri şi împăraţi? Cine le face sabia praf şi arcul o pleavă luată de vânt? Cine a făcut şi a împlinit aceste lucruri?

Domnul, Cel dintâi şi Acelaşi până în cele din urmă veacuri, a ales pe împăratul Cir ca să-şi împlinească planurile. Ce ştii tu despre împăratul Cir? Acest împărat a permis tuturor popoarelor pe care le-a cucerit să-şi păstreze tradiţiile culturale şi religioase.

Dumnezeu a spus acest adevăr (cu o sută de ani înainte) şi s-a împlinit. Sfântul lui Israel are puterea să ducă la bun sfârşit tot ceea ce a promis. El, Cel suveran, conducătorul întregii istorii pregăteşte paşii tuturor conducătorilor ca să umble în planurile Lui şi pregăteşte evenimentele care aduc sfârşitul tuturor lucrurilor.

Ca şi în trecut, avem şi noi astăzi şi veşti bune şi veşti rele. Copiii Domnului nu sunt imuni la problemele lumii, la probleme în relaţii, la probleme în economie sau dezastre naturale. Totuşi, copiii Domnului au siguranţa prezenţei lui Dumnezeu în orice situaţie. Vestea cea bună este Dumnezeul descris în Isaia 41, Atotputernic şi Răscumpărător.

Cine este adevăratul Stăpân al istoriei? Cine este Autorul şi Conducătorul istoriei? Cine a condus toate evenimentele istoriei? Este totul controlat? De cine?

Toate puterile omeneşti, toţi conducătorii, toate ideologiile, toate valorile, toate priorităţile, trebuie să se plece înaintea Stăpânului istoriei!

Dumnezeu ne cere să păstrăm linişte când El vorbeşte. În tăcere putem să medităm la puterea, înţelepciunea şi bunătatea lui Dumnezeu. Dacă nu tăcem, ne răzvrătim.

Ce facem când ne merge bine? Uităm de umilinţă şi modestie? Avem puţin timp cu Dumnezeu? Avem puţin respect faţă de Cuvânt?

Ce facem când suntem în probleme? Ne împotrivim Domnului sau ne punem viaţa în mâinile Lui? Cum ne gândim la puterea şi bunătatea Lui?

Trebuie să veghem asupra atitudinilor noastre pentru că noi suntem tot timpul în prezenţa lui Dumnezeu.

Doamne, cred că Tu eşti Cel dintâi şi Acelaşi, Cel suveran, Cel Sfânt, Cel atotoputernic. Tu eşti conducătorul istoriei. Vreau să păstrez liniştea când Tu vorbeşti ca să meditez la puterea, înţelepciunea şi bunătatea Ta. Cred că Tu plănuieşti bine pentru toţi cei ce cred în Tine şi Îţi duci la îndeplinire toate planurile Tale.

Mulţumesc că mă ajuţi să rămân în umilinţă şi modestie, să iubesc Cuvântul Tău şi să veghez asupra gândurilor, atitudinilor, faptelor şi vorbelor mele.

 

Doamne, inima mea se bucură că Tu ai un plan cu viaţa mea!

 

Panică sau Rugăciune?

5 iunieIsaia 36

Isaia 36: 21a

„Dar ei

au tăcut

şi

nu i-au răspuns

o vorbă.”

*

 

Tăcere sau vorbire?

Panică sau rugăciune?

Ascultăm de oameni sau ne încredem în Domnul?

Se întâmplă adesea că suntem ameninţaţi din toate părţile. Uneori cel mai bun răspuns este tăcerea. Putem să alegem să ascultăm de oameni sau alegem să ne încredem în Dumnezeu. Ezechia a făcut o alegere bună când duşmanul (Asiria) a venit cu ameninţările la poporul lui. Unele dintre ameninţări erau adevărate, altele nu. Ezechia nu a zis nimic, nici el, nici poporul, ci s-a dus la Casa Domnului să se roage. Împăratul Asiriei a încercat să-l întoarcă pe Ezechia de la încrederea lui în Dumnezeu.

 

Cum încearcă oamenii din viaţa ta să încurce încrederea ta în Dumnezeu?

Cum încearcă unii să te înfrice?

Ce faci tu când dezastru loveşte casa ta? Poţi să ţii gura închisă?

Ce alegi? Ce spune lumea? Gândeşti ca lumea?

Te bazezi pe Dumnezeu? Te duci la Casa Domnului să te rogi? Te rogi împreună cu alţii?

Vii tu cu credinţă înaintea lui Dumnezeu atunci când ai probleme şi ameninţări în viaţă?

În probleme, care este răspunsul tău: panică sau rugăciune?

În probleme, care este răspunsul tău: vorbă, ceartă, apărare, dezvinovăţire sau tăcere?

Ezechia se roagă Domnului pentru eliberare şi cere sfatul lui Isaia, proorocul, prin trimişii lui. Isaia a tăcut în faţa duşmanului şi s-a rugat înaintea Domnului.

Tu ce faci? Poţi să taci în faţa duşmanului şi să te rogi înaintea Domnului?

 

Inima mea doreşte tăcerea înaintea duşmanului!

Inima mea doreşte rugăciunea înaintea Domnului!

 

Cel ce poartă de grijă

25aIsaia 25

*

Isaia 25:1a

„Doamne,

Tu

eşti Dumnezeul meu.”

Care îţi este primul gând când auzi zicându-se că cineva poartă de grijă? Sunt oameni specializaţi în anumite domenii care pot să ajute, pot să poarte de grijă. Ei pot ajuta anumiţi oameni, în anumite circumstanţe şi nu toate cazurile. Eu cunosc pe Cineva care se poate îngriji de toţi oamenii, de toate cazurile şi în toate timpurile. El este Îngrijitorul perfect. Cineva poate să dea mântuire perfectă, pace perfectă şi nădejde perfectă. Cum Îl lauzi pe Cel ce ţi-a dat mântuire, pace şi nădejde? Poţi să spui cu încredere: „Dumnezeu este Mântutorul meu!”? Este ţinta vieţii tale să-L lauzi pe Domnul pentru cine este El pentru tine? Ce a făcut El pentru tine? Cum trăieşti Isaia 25? A făcut El lucruri minunate pentru tine? A fost El un loc de scăpare pentru tine? Un adăpost împotriva furtunii? Un umbrar împotriva căldurii? Te-a apărat de duşmani? Cu cine vei împărtăşi aceste binecuvântări?

Planul Domnului este să distrugă răul. Într-o zi orice genunchi se va pleca înaintea Lui şi orice limbă va mărturisi că El este Domnul. El este astăzi ajutorul meu şi va reduce la tăcere pe cei ce se împotrivesc planului Lui. Mândria va fi pedepsită. Ai văzut cum Domnul îi reduce la tăcere pe cei ce se împotrivesc Lui şi poporului ales? Ai văzut căderea celor mândri?

Plata păcatului este moartea şi Domnul va distruge moartea pentru totdeauna. Nu va mai fi suferinţă, nu vor mai fi lacrimi (25:8). Domnul va înlătura sentimentul de vinovăţie din poporul Lui (25:7). Domnul a vorbit şi ce a zis se va împlini! Ce vei răspunde tu?

Cu adevărat acesta este Domnul! El vorbeşte şi ce spune se împlineşte!

Doamne, Te laud pentru credincioşia Ta faţă de mine, pentru toate lucrurile minunate din viaţa mea, pentru că eşti scăparea mea în furtunile vieţii, pentru că eşti refugiul meu în nevoi, pentru că reduci la tăcere pe vrăjmaşii mei şi pentru că am hrană din belşug. Te laud pentru promisiunile Tale minunate: că vei pregăti o sărbătoare mare pe muntele cel Sfânt, că vei distruge moartea pe vecie şi vei elibera pe poporul Tău de prezenţa păcatului.

Inima mea spune:

Domnul, Dumnezeul meu îmi poartă de grijă!

Cu cine eşti conectat?

viitorIsaia 24:1-13

Isaia 24:3b

„Domnul

a

hotărât aşa.”

Care este nesiguranţa în care te zbaţi astăzi? Tânjeşti după un simţământ de stabilitate în familia ta sau la locul tău de muncă?

Cum Îl vezi pe Dumnezeu în mijlocul schimbărilor globale? Cum vezi viitorul lumii? Cum vezi ziua de mâine, anul viitor, eternitatea? Ce este sigur?

Veştile bune sunt mai bine primite decât avertizările. Trăim într-o lume periculoasă. Oamenii de-a lungul istoriei s-au întrebat dacă va veni dreptatea şi judecata lumii. Da, Dumnezeu va pedepsi răul. Dumnezeu deţine autoritatea finală. El este Judecătorul pământului. Ne spune cum va fi sfârşitul.

Cu toţii alergăm şi ne purtăm ca şi cum nimic nu se va sfârşi. Ne grăbim de fapt să ajungem la sfârşit, la timpul judecăţii. Pământul va fi în tăcere. Poate pentru că oamenii vor fi puţini din cauza nenorocirilor, poate că Domnul va distruge tehnologia care astăzi ne ţine conectaţi aşa încât ne dă iluzia de independenţă faţă de Dumnezeu şi nu suntem conectaţi cu Cel ce este veşnic.

Pentru că Dumnezeu este plin de compasiune pentru creaţia Lui, ne spune dinainte ce va face.

Cu toate că va fi mare dezastru, harul lui Dumnezeu va dovedi că vor fi supravieţuitori (24:6b).

Când oamenii cunosc ce va face Dumnezeu în viitor, au încredere, se bizuiesc pe El şi au pace în mijlocul evenimentelor vieţii.

Destinul veşnic cu Dumnezeu dă linişte celui ce crede.

Crede astăzi vestea cea bună că este un Salvator. Tu ai un viitor şi o nădejde prin credinţă.

 

Doamne, inima mea este plină de încredere

în ce priveşte viitorul!

 

E greu

1 a*
E greu să urci pe cărăruie
Şi totuşi să rămâi
Pe calea-ngustă, unde suie
Iubirea cea dintâi.
*
E greu să urci, când toţi coboară
Şi totuşi, să cobori
La cei căzuţi sub grea povară,
La cei ce plâng în zori!
*
E greu s-arunci, când lumea strânge
Şi totuşi, să aduni
Durerea lumii care plânge
Şi-a urei mari furtuni.
*
E greu să taci, când ai dreptate
Şi totuşi, să vorbeşti
Aceluia care te bate
Spunându-i că-l iubeşti.
*
E greu să ierţi, să ierţi într-una
Şi totuşi, să nu ierţi
Păcatul, pofta rea, minciuna,
Prin anii cei deşerţi.
*
E greu să crezi, când îţi e teamă,
Şi totuşi, să nu crezi,
Ispitelor ce te îndeamnă:
Să vii, s-asculţi, să vezi.
*
E greu să rabzi făcând doar bine
Şi totuşi, scumpul meu:
Dacă Hristos trăieşte-n tine,
Nimic nu este greu.
 (anonim?)

Două feluri de rugăciuni

 „Mare putere

are

rugăciunea fierbinte

a celui neprihănit!”

Iacov 5:14b

       Ce este rugăciunea? Este o înălţare a minţii către Dumnezeu. El este deasupra tuturor şi noi nu-L putem vedea, de aceea conversăm cu El. O astfel de rugăciune este cea mai simplă formă de rugăciune. Dar acesta este în esenţa lui un discurs mintal ţinut cu Dumnezeu.

Dar atunci când credinciosul îşi aţinteşte privirea pe Faţa Domnului său fără să analizeze, să judece, sau să aibă nevoie de dovezi pentru a fi convins de ceva, atunci avem de-a face cu o rugăciune mai adancă.   Există o privire asupra Domnului tău în care judecata, meditarea şi gândirea nu au un rol prea important. În primul fel de rugăciune, cineva se gândeşte la Dumnezeu; în celălalt, Îl  priveşte. Al doilea fel de rugăciune este doar practic.

Atunci când o corabie a ajuns în port, călătoria s-a sfârşit, nu-i aşa? În acelaşi fel, ar fi nevoie de anumite mijloace pentru ca să ajungem să-L experimentăm pe Dumnezeu. Dar după ce s-a stabilit care sunt mijloacele, şi după ce ajungi la destinaţie, laşi la o parte mijloacele. Adică, renunţi la metodă.  Uneori este bine să începi cu rugăciunea raţională. Cu toate acestea, rugăciunea raţională este doar o metodă care te conduce spre o relaţie mai profundă, mai neclintită cu Domnul tău.  Sfârşeşti cu toate discuţiile raţionale atunci, când ajungi la acest al doilea nivel; în schimb, te odihneşti. O viziune simplă a lui Dumnezeu, să-L vezi şi să-L iubeşti pe El (şi să respingi foarte fin toate imaginile care îţi vin în minte): aceasta este o rugăciune mult mai plină de sens.

Mintea este calmă în prezenţa Divinităţii. Totul din tine se adună, se centrează şi se fixează în întregime asupra Lui. Este de datoria ta care cauţi să ai o relaţie profundă cu Domnul, să laşi îndată lucrurile foarte clar definite cu mintea. Pe scurt, să laşi la o parte totul şi te arunci înlăuntrul unui Dumnezeu iubitor. În cele din urmă acest Domn va restaura tot ceea ce ai lepădat, în timp ce te face mai rezistent şi mai puternic. (Vorbesc de puterea de a-L  iubi  mai puternic).

La rândul ei, această dragoste te va susţine în toate circumstanţele care pot să vină în viaţa ta. Fii sigur că dragostea pe care o reverşi către El, (dragoste pe care El ţi-o va da), face mai mult decât orice altceva. Sunt puţine lucruri pe care le poţi face pentru Dumnezeu; în viaţa aceasta vei înţelege atât de puţine despre El, indiferent cât de înţelept eşti, sau cât de mult studiezi. Dar, vai! Îl poţi  iubi  foarte mult.

Credinciosul începe cu o metodă simplă atunci când are de-a face cu Domnul, în cel de-al doilea fel, cea a apropierii de un centru curat şi adânc. Dumnezeul tău se găseşte în locul acesta lăuntric profund, şi este găsit în cele din urmă în acest loc al dragostei plină de afecţiune, al tăcerii, şi al uitării tuturor celorlalte lucruri – şi a supunerii voinţei umane înaintea voinţei Divine. Aici, atras în acest loc, credinciosul Îl aude şi vorbeşte numai cu Dumnezeu. Este ca şi cum în toată creaţia există numai ei doi. O astfel de „rugăciune” este foarte departe de o discuţie intelectuală cu Dumnezeu, sau orice altceva, care se poate numi rugăciune. Conceptualizarea raţională este o trudă, însă are roade. Dar felul acesta al doilea de rugăciune despre care vorbesc, nu implică nici un efort. Aici, în linişte, pace şi încântare, este un rod mult mai minunat. Probabil primul este necesar pentru a-l avea pe al doilea. Primul este o căutare. Al doilea este găsirea. Poţi spune că diferenţa este cea dintre pregătirea mesei şi servirea ei.

Acum ţi-aş zice că există două moduri de umblare în această relaţie profundă cu Domnul. Pe primul îl obţii prin multă stăruinţă – şi prin ajutorul harului divin – prin folosirea tuturor capacităţilor tale.  Al doilea nu poate fi atins prin puterea voinţei cuiva; mai degrabă este ceva la care credinciosul ajunge în cele din urmă!

(Ghidul Spiritual de Michael Molinos)