Credincioşie şi inimă curată

16 iunieIsaia 38

Isaia 38:3

„Doamne,

adu-Ţi aminte

că am umblat înaintea Ta

cu credincioşie şi inimă curată

şi am făcut

ce este bine înaintea Ta!”

Poţi să spui şi tu această rugăciune?

Rugăciune sau panică?

Plângere sau laudă?

Doamne, când sunt bolnavă (fizic sau spiritual) îmi întorc faţa către Tine şi mă rog. Adu-ţi aminte că am căutat să umblu în credincioşie şi să am o inimă curată. Am căutat să fac ce este bine înaintea Ta. Primeşte lacrimile mele. Vorbeşte-mi, Doamne, Dumnezeul mântuirii mele. Tu care vezi lacrimile şi durerea, izbăveşte-mă şi dă-mi viaţă. Împlineşte Cuvântul Tău în viaţa mea. Fă minuni ca să recunoască cei din jurul meu măreţia Ta, căci nimeni nu-i ca Tine.

Vreau să cânt o cântare de izbăvire, căci Tu îmi dai viaţă. Tu îmi lungeşti zilele mele de pribeag pe pământ. Într-o zi Te voi vedea.

Strig către Tine în fiecare dimineaţă. Uneori ciripesc ca o rândunea, alteori croncănesc ca un cocor sau gem ca o porumbiţă. Ochii mei privesc topiţi spre cer. Tu mă ajuţi când sunt în necaz. Tu mă asculţi şi îmi răspunzi.

Voi umbla cu smerenie până la capătul anilor mei. Prin îndurarea Ta mă bucur de viaţă, prin îndurarea Ta mai am suflare, căci Tu mă faci sănătoasă şi Tu îmi dai viaţă. Chiar şi suferinţele mele sunt spre mântuirea mea. Tu ai găsit plăcere să-mi scoţi sufletul din groapa putrezirii, căci ai aruncat înapoia Ta toate păcatele mele. Căci nu locuinţa morţilor Te laudă, nu moartea Te măreşte şi cei ce s-au pogorât în groapă nu mai nădăjduiesc în credincioşia Ta. Ci, cel viu Te laudă, ca mine astăzi. Tu mi-ai făcut de cunoscut credincioşia Ta. Tu m-ai mântuit. De aceea în toate zielele vieţii mele Te voi lăuda şi mă voi bucura în Casa Domnului.

Niciodată să nu subestimezi puterea rugăciunii!

Inima mea iubeşte rugăciunea!

Cristos a înviat !!!

inviat

Isaia 28:16-29

Isaia 28:16

„De aceea, aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeu:

Iată pun ca temelie în Sion (Ierusalim)

o piatră, o piatră încercată, o piatră de preţ,

piatră din capul unghiului clădirii,

temelie puternică.

Cel ce o va lua ca sprijin, nu se va grăbi să fugă.”

Această Piatră este Cristos! Este o piatră testată, preţioasă, puternică, absolut necesară într-o clădire. Niciunul din cei ce se încred în El nu va fi dat de ruşine. O temelie bună dă securitate şi stabilitate, şi piatra ţine structura clădirii dreaptă.

Cristos, nu lumea, este temelia noastră!

Pe ce temelie îţi construieşti viaţa? Orice lucru sau persoană vor cădea, numai Cristos va rămâne în veac! Cristos nu se schimbă niciodată, şi nici nu ne dezamăgeşte (Dacă ţi se pare că te-a dezamăgit vreodată, este minciuna diavolului care vrea să distrugă încrederea ta în Dumnezeu. Aminteşte-ţi că El ştie ce face, chiar când e greu în viaţă. Încrede-te în El.).

Ce crezi că trebuie să schimbi ca să construieşti numai pe adevărata temelie?

Îl cunoşti pe Isus Cristos? Te bazezi pe El ca temelie a vieţii tale? Încrederea în El te va feri de judecata finală şi de dezamăgirile temporale. Cum te ajută încrederea ta în Isus (piatra şi stânca vieţii) să nu ţi se umple faţa de ruşine?

Dacă nu-L cunoşti pe Domnul Isus Cristos, vino la El aşa cum eşti şi cere-I ajutor. Mântuirea este darul lui Dumnezeu (Efeseni 2:8-9). Ai avut un moment în viaţă când ai zis „Da!”, Domnului? Cum ai primit mântuirea?

Prin moartea lui Cristos putem deveni liberi de vinovăţie (Coloseni 1:21-22). Cum experimentezi libertatea pe care ţi-a dat-o Domnul?

Ce ştii despre Piatra din capul unghiul clădirii?

Este Cristos sprijinul tău? Cum te sprijineşte Domnul? Ce lucrează El în viaţa ta?

Este securitate şi stabilitate în viaţa ta?

Cum rezolvi dezamăgirile din viaţa ta?

Domnul va surpa neadevărul şi va îneca minciuna. Domnul judecă răul, dar şi salvează în îndurarea Lui.

Păcatul cere judecată, dar pocăinţa aduce iertare.

Domnul Isus Cristos a fost judecat la cruce, murind pentru pentru păcatul omului, dar a înviat şi este viu în vecii vecilor!

Inima mea spune: Doamne, Tu eşti temelia vieţii mele!

Cred că Tu eşti viu în vecii vecilor!

*

Cine a mutat graniţele?

Iuda 1:1-25

,, Iuda, rob al lui Isus Hristos şi fratele lui Iacov, către cei chemaţi, care sunt iubiţi în Dumnezeu Tatăl şi păstraţi pentru Isus Hristos: îndurarea, pacea şi dragostea să vă fie înmulţite. Preaiubiţilor, pe când căutam cu tot dinadinsul să vă scriu despre mântuirea noastră de obşte, m-am văzut silit să vă scriu ca să vă îndemn să luptaţi pentru credinţa, care a fost dată sfinţilor odată pentru totdeauna. Căci s-au strecurat printre voi unii oameni, scrişi de mult pentru osânda aceasta, oameni neevlavioşi, care schimbă în desfrânare harul Dumnezeului nostru şi tăgăduiesc pe singurul nostru Stăpân şi Domn Isus Hristos. Vreau să vă aduc aminte, cu toate că ştiţi odată pentru totdeauna toate aceste lucruri, că Domnul, după ce a izbăvit pe poporul Său din ţara Egiptului, în urmă a nimicit pe cei ce n-au crezut. El a păstrat pentru judecata zilei celei mari, puşi în lanţuri veşnice, în întuneric, pe îngerii care nu şi-au păstrat vrednicia, ci şi-au părăsit locuinţa. Tot aşa, Sodoma şi Gomora şi cetăţile dimprejurul lor, care se dăduseră ca şi ele la curvie şi au poftit după trupul altuia, ne stau înainte ca o pildă, suferind pedeapsa unui foc veşnic. Totuşi oamenii aceştia, târâţi de visările lor, îşi pângăresc la fel trupul, nesocotesc stăpânirea şi batjocoresc dregătoriile. Arhanghelul Mihail, când se împotrivea diavolului şi se certa cu el pentru trupul lui Moise, n-a îndrăznit să rostească împotriva lui o judecată de ocară, ci doar a zis: „Domnul să te mustre!” Aceştia, dimpotrivă, batjocoresc ce nu cunosc şi se pierd singuri în ceea ce ştiu din fire, ca dobitoacele fără minte. Vai de ei! Căci au urmat pe calea lui Cain! S-au aruncat în rătăcirea lui Balaam, din dorinţa de câştig! Au pierit într-o răscoală ca a lui Core! Sunt nişte stânci ascunse la mesele voastre de dragoste, unde se ospătează fără ruşine împreună cu voi şi se îndoapă de-a binelea; nişte nori fără apă, mânaţi încoace şi încolo de vânturi, nişte pomi tomnatici fără rod, de două ori morţi, dezrădăcinaţi; nişte valuri înfuriate ale mării, care îşi spumegă ruşinile lor, nişte stele rătăcitoare, cărora le este păstrată negura întunericului pentru vecie. Şi pentru ei a prorocit Enoh, al şaptelea patriarh de la Adam, când a zis: „Iată că a venit Domnul cu zecile de mii de sfinţi ai Săi, ca să facă o judecată împotriva tuturor şi să încredinţeze pe toţi cei nelegiuiţi, de toate faptele nelegiuite pe care le-au făcut în chip nelegiuit şi de toate cuvintele de ocară pe care le-au rostit împotriva Lui aceşti păcătoşi nelegiuiţi.”  Ei sunt nişte cârtitori, nemulţămiţi cu soarta lor; trăiesc după poftele lor; gura le este plină de vorbe trufaşe şi slăvesc pe oameni pentru câştig. Dar voi, preaiubiţilor, aduceţi-vă aminte de vorbele vestite mai dinainte de apostolii Domnului nostru Isus Hristos. Cum vă spuneau că în vremurile din urmă vor fi batjocoritori, care vor trăi după poftele lor nelegiuite. Ei sunt aceia care dau naştere la dezbinări, oameni supuşi poftelor firii, care n-au Duhul. Dar voi, preaiubiţilor, zidiţi-vă sufleteşte pe credinţa voastră Preasfântă, rugaţi-vă prin Duhul Sfânt, ţineţi-vă în dragostea lui Dumnezeu şi aşteptaţi îndurarea Domnului nostru Isus Hristos pentru viaţa veşnică. Mustraţi pe cei ce se despart de voi; căutaţi să mântuiţi pe unii, smulgându-i din foc; de alţii iarăşi fie-vă milă cu frică, urând până şi cămaşa mânjită de carne. Iar a Aceluia, care poate să vă păzească de orice cădere şi să vă facă să vă înfăţişaţi fără prihană şi plini de bucurie înaintea slavei Sale, singurului Dumnezeu, Mântuitorul nostru, prin Isus Hristos, Domnul nostru, să fie slavă, măreţie, putere şi stăpânire, mai înainte de toţi vecii şi acum şi în veci. Amin.”

Care este credinţa dată odată pentru totdeauna?

Informaţia pe care o ai este aşa de bună precum sursa ei?

Dacă tu crezi că nu ai nevoie de mântuire, tu nu o înţelegi?

Ce s-a întâmplat cu creştinii de nu înţeleg voia lui Dumnezeu, calea lui Dumnezeu?

Cine fixează graniţele? Cine mută graniţele?

Cine recunoaşte graniţa mutată de Cain?

Cain a stabilit el o graniţă: calea mea nu calea Domnului.

Cine recunoaşte graniţa mutată de Balaam?

Balaam a stabilit o graniţă: talentul de la Dumnezeu îl voi folosi pentru mine, darul Domnului spre folosul meu (lăcomia).

Cine recunoaşte graniţa mutată de Core?

Core a stabilit o graniţă: nemulţumirea.

Doamne, Te rog să mă ierţi ori de câte ori sunt cu nebăgare de seamă şi mut graniţele fixate de Tine. Iartă-mă pentru că merg pe calea mea de multe ori şi nici nu realizez că nu este Calea Ta. Dă-mi harul să văd când merg pe calea mea şi dă-mi harul să mă întorc la Calea Ta cea dreaptă.

Doamne, Te rog să mă ierţi ori de câte ori folosesc talentele pe care Tu mi le-ai dat, pentru mine şi nu spre glorificarea Numelui Tău. Iartă-mă că sunt preocupată de mine şi caut să adun pentru mine lucruri de care nu am nevoie. Dezlipeşte inima mea de lăcomie şi mândrie şi dă-mi harul să fiu smerită, blândă şi liniştită.

Doamne, Te rog să mă ierţi că de multe ori sunt nemulţumită cu ceea ce sunt, cu ceea ce am şi cu ceea ce pot să fac. Dă-mi harul să mă schimb, să biruiesc nemulţumirea şi să slujesc altora cu bucurie. Dă-mi o inimă mulţumită şi pune pe buzele mele cântarea de laudă şi mulţumire.

Sfinte Tată, ajută-mă să am credinţa cea adevărată, să mă rog prin Duhul Sfânt, să mă ţin de dragostea lui Dumnezeu în Cristos şi să aştept îndurarea Domnului, pentru ca într-o zi să mă înfăţişez înaintea Mântuitorului meu care este plin de slavă, măreţie, putere şi stăpânire în vecii vecilor.

Tu să ai credinţa cea adevărată!