O pildă

Ioan 13:1-17

Ioan 13:15a

„Pentru că

Eu v-am dat o pildă

ca şi voi

să faceţi

cum am făcut Eu.“

*

Cum înţelegi slujirea?

Domnul Isus are putere să curăţească şi să ierte păcatele.

Sunt două feluri de curăţiri: una trupească  (spălat cu apă) şi una spirituală (spălat de păcat).

Domnul nu are favoriţi, ci El îi iubeşte şi-i iartă pe toţi. El le dă ocazie tuturor să se pocăiască. Unii oameni nu recunosc păcatul pentru că nu cunosc Cuvântul.

Domnul întotdeauna cunoaşte pe cei ce sunt curaţi şi pe cei ce nu sunt curaţi.

Care sunt cele două curăţiri şi care e importanţa lor?

Ce este pocăinţa? Este un eveniment unic, o singură dată în viaţă? Este ceva ce trebuie să faci zilnic?

Crezi tu că Domnul iartă orice păcat?

Crezi tu cu adevărat că Domnul te iartă dacă Îi ceri? Mulţumeşti tu pentru iertare?

Îi condamni tu pe alţii că au greşit şi nu pot fi iertaţi?

Îţi este uşor să ierţi pe alţii? Crezi că Domnul te iartă pe tine, dar nu şi pe alţii?

Au greşit alţii mai mult faţă de tine decât ai greşit tu faţă de Domnul?

*

Iertarea este o slujire. Cei ce urmează pe Domnul trebuie să slujească altora. Numai în umilinţă pot fi împlinite nevoile altora. În Împărăţia Domnului cine se înalţă va fi smerit şi cine se smereşte va fi înălţat de Cristos. Noi putem să-i păcălim pe alţii, dar nu pe Domnul.

*

Îţi aminteşti de o ocazie recentă când de dragul lui Cristos, te-ai coborât jos de tot în slujire faţă de cineva în nevoie şi ai văzut o eliberare din păcat în viaţa acelei persoane?

Domnul să te binecuvânteze cu o inimă smerită, gata de slujire!

Înainte

Ioan 13:1-17

„Înainte de praznicul Paştelor, Isus, ca Acela care ştia că I-a sosit ceasul să plece din lumea aceasta la Tatăl şi fiindcă îi iubea pe ai Săi, care erau în lume, i-a iubit până la capăt. În timpul cinei, după ce diavolul pusese în inima lui Iuda Iscarioteanul, fiul lui Simon, gândul să-L vândă, Isus, fiindcă ştia că Tatăl Îi dăduse toate lucrurile în mâini, că de la Dumnezeu a venit şi la Dumnezeu se duce, S-a sculat de la masă, S-a dezbrăcat de hainele lui, a luat un ştergar şi S-a încins cu el. Apoi a turnat apă într-un lighean şi a început să spele picioarele ucenicilor şi să le şteargă cu ştergarul cu care era încins. A venit, deci, la Simon Petru şi Petru I-a zis: „Doamne, Tu să-mi speli mie picioarele?“ Drept răspuns, Isus i-a zis: „Ce fac Eu tu nu pricepi acum, dar vei pricepe după aceea.“ Petru I-a zis: „Niciodată nu-mi vei spăla picioarele!“ Isus i-a răspuns: „Dacă nu te spăl Eu, nu vei avea parte deloc cu Mine.“ „Doamne,“ i-a zis Simon Petru „nu numai picioarele, dar şi mâinile şi capul!“ Isus i-a zis: „Cine s-a scăldat n-are trebuinţă să-şi spele decât picioarele, ca să fie curat de tot; şi voi sunteţi curaţi dar nu toţi.“  Căci îl ştia pe cel ce avea

să-L vândă, de aceea a zis: „Nu sunteţi toţi curaţi.“  După ce le-a spălat picioarele şi-a luat hainele, S-a aşezat iarăşi la masă, şi le-a zis: Înţelegeţi voi ce v-am făcut Eu? Voi Mă numiţi: „Învăţătorul şi Domnul“, şi bine ziceţi, căci sunt. Deci, dacă Eu, Domnul şi Învăţătorul vostru v-am spălat picioarele, şi voi sunteţi datori să vă spălaţi picioarele unii altora. Pentru că Eu v-am dat o pildă, ca şi voi să faceţi cum am făcut Eu. Adevărat, adevărat vă spun că robul nu este mai mare decât domnul său, nici apostolul mai mare decât cel ce l-a trimis. Dacă ştiţi aceste lucruri, ferice de voi dacă le faceţi.“

Vrei să te gândeşti la o persoană care are mare nevoie de ajutor, de slujire sau de curăţire, şi să faci paşii pe care i-a făcut Domnul?

(S-a sculat de la masă) Fii gata de acţiune.

(S-a dezbrăcat de hainele lui) Îmbracă-te cu smerenie.

(A luat ştergarul) Plănuieşte ce faci.

(A turnat apă într-un lighean) Cercetează cazul. Roagă-te.

(A spălat picioarele ucenicilor) Pune mâna şi lucrează.

Cine iubeşte, slujeşte!

Cum arăţi tu altora că eşti o pildă (exemplu) de slujire?

Domnul Isus te iubeşte până la capăt (sfârşit)!

Cine a mutat graniţele?

Iuda 1:1-25

,, Iuda, rob al lui Isus Hristos şi fratele lui Iacov, către cei chemaţi, care sunt iubiţi în Dumnezeu Tatăl şi păstraţi pentru Isus Hristos: îndurarea, pacea şi dragostea să vă fie înmulţite. Preaiubiţilor, pe când căutam cu tot dinadinsul să vă scriu despre mântuirea noastră de obşte, m-am văzut silit să vă scriu ca să vă îndemn să luptaţi pentru credinţa, care a fost dată sfinţilor odată pentru totdeauna. Căci s-au strecurat printre voi unii oameni, scrişi de mult pentru osânda aceasta, oameni neevlavioşi, care schimbă în desfrânare harul Dumnezeului nostru şi tăgăduiesc pe singurul nostru Stăpân şi Domn Isus Hristos. Vreau să vă aduc aminte, cu toate că ştiţi odată pentru totdeauna toate aceste lucruri, că Domnul, după ce a izbăvit pe poporul Său din ţara Egiptului, în urmă a nimicit pe cei ce n-au crezut. El a păstrat pentru judecata zilei celei mari, puşi în lanţuri veşnice, în întuneric, pe îngerii care nu şi-au păstrat vrednicia, ci şi-au părăsit locuinţa. Tot aşa, Sodoma şi Gomora şi cetăţile dimprejurul lor, care se dăduseră ca şi ele la curvie şi au poftit după trupul altuia, ne stau înainte ca o pildă, suferind pedeapsa unui foc veşnic. Totuşi oamenii aceştia, târâţi de visările lor, îşi pângăresc la fel trupul, nesocotesc stăpânirea şi batjocoresc dregătoriile. Arhanghelul Mihail, când se împotrivea diavolului şi se certa cu el pentru trupul lui Moise, n-a îndrăznit să rostească împotriva lui o judecată de ocară, ci doar a zis: „Domnul să te mustre!” Aceştia, dimpotrivă, batjocoresc ce nu cunosc şi se pierd singuri în ceea ce ştiu din fire, ca dobitoacele fără minte. Vai de ei! Căci au urmat pe calea lui Cain! S-au aruncat în rătăcirea lui Balaam, din dorinţa de câştig! Au pierit într-o răscoală ca a lui Core! Sunt nişte stânci ascunse la mesele voastre de dragoste, unde se ospătează fără ruşine împreună cu voi şi se îndoapă de-a binelea; nişte nori fără apă, mânaţi încoace şi încolo de vânturi, nişte pomi tomnatici fără rod, de două ori morţi, dezrădăcinaţi; nişte valuri înfuriate ale mării, care îşi spumegă ruşinile lor, nişte stele rătăcitoare, cărora le este păstrată negura întunericului pentru vecie. Şi pentru ei a prorocit Enoh, al şaptelea patriarh de la Adam, când a zis: „Iată că a venit Domnul cu zecile de mii de sfinţi ai Săi, ca să facă o judecată împotriva tuturor şi să încredinţeze pe toţi cei nelegiuiţi, de toate faptele nelegiuite pe care le-au făcut în chip nelegiuit şi de toate cuvintele de ocară pe care le-au rostit împotriva Lui aceşti păcătoşi nelegiuiţi.”  Ei sunt nişte cârtitori, nemulţămiţi cu soarta lor; trăiesc după poftele lor; gura le este plină de vorbe trufaşe şi slăvesc pe oameni pentru câştig. Dar voi, preaiubiţilor, aduceţi-vă aminte de vorbele vestite mai dinainte de apostolii Domnului nostru Isus Hristos. Cum vă spuneau că în vremurile din urmă vor fi batjocoritori, care vor trăi după poftele lor nelegiuite. Ei sunt aceia care dau naştere la dezbinări, oameni supuşi poftelor firii, care n-au Duhul. Dar voi, preaiubiţilor, zidiţi-vă sufleteşte pe credinţa voastră Preasfântă, rugaţi-vă prin Duhul Sfânt, ţineţi-vă în dragostea lui Dumnezeu şi aşteptaţi îndurarea Domnului nostru Isus Hristos pentru viaţa veşnică. Mustraţi pe cei ce se despart de voi; căutaţi să mântuiţi pe unii, smulgându-i din foc; de alţii iarăşi fie-vă milă cu frică, urând până şi cămaşa mânjită de carne. Iar a Aceluia, care poate să vă păzească de orice cădere şi să vă facă să vă înfăţişaţi fără prihană şi plini de bucurie înaintea slavei Sale, singurului Dumnezeu, Mântuitorul nostru, prin Isus Hristos, Domnul nostru, să fie slavă, măreţie, putere şi stăpânire, mai înainte de toţi vecii şi acum şi în veci. Amin.”

Care este credinţa dată odată pentru totdeauna?

Informaţia pe care o ai este aşa de bună precum sursa ei?

Dacă tu crezi că nu ai nevoie de mântuire, tu nu o înţelegi?

Ce s-a întâmplat cu creştinii de nu înţeleg voia lui Dumnezeu, calea lui Dumnezeu?

Cine fixează graniţele? Cine mută graniţele?

Cine recunoaşte graniţa mutată de Cain?

Cain a stabilit el o graniţă: calea mea nu calea Domnului.

Cine recunoaşte graniţa mutată de Balaam?

Balaam a stabilit o graniţă: talentul de la Dumnezeu îl voi folosi pentru mine, darul Domnului spre folosul meu (lăcomia).

Cine recunoaşte graniţa mutată de Core?

Core a stabilit o graniţă: nemulţumirea.

Doamne, Te rog să mă ierţi ori de câte ori sunt cu nebăgare de seamă şi mut graniţele fixate de Tine. Iartă-mă pentru că merg pe calea mea de multe ori şi nici nu realizez că nu este Calea Ta. Dă-mi harul să văd când merg pe calea mea şi dă-mi harul să mă întorc la Calea Ta cea dreaptă.

Doamne, Te rog să mă ierţi ori de câte ori folosesc talentele pe care Tu mi le-ai dat, pentru mine şi nu spre glorificarea Numelui Tău. Iartă-mă că sunt preocupată de mine şi caut să adun pentru mine lucruri de care nu am nevoie. Dezlipeşte inima mea de lăcomie şi mândrie şi dă-mi harul să fiu smerită, blândă şi liniştită.

Doamne, Te rog să mă ierţi că de multe ori sunt nemulţumită cu ceea ce sunt, cu ceea ce am şi cu ceea ce pot să fac. Dă-mi harul să mă schimb, să biruiesc nemulţumirea şi să slujesc altora cu bucurie. Dă-mi o inimă mulţumită şi pune pe buzele mele cântarea de laudă şi mulţumire.

Sfinte Tată, ajută-mă să am credinţa cea adevărată, să mă rog prin Duhul Sfânt, să mă ţin de dragostea lui Dumnezeu în Cristos şi să aştept îndurarea Domnului, pentru ca într-o zi să mă înfăţişez înaintea Mântuitorului meu care este plin de slavă, măreţie, putere şi stăpânire în vecii vecilor.

Tu să ai credinţa cea adevărată!