La Domnul este salvarea !

20Isaia 66:17-24

Isaia 66:22 „Căci după cum cerurile cele noi şi pământul cel nou, pe care le voi face, vor dăinui înaintea Mea, zice Domnul, aşa va dăinui şi sămânţa voastră şi numele vostru.”

*

Fraţii evreilor din mijlocul neamurilor sunt prezentaţi ca „dar al Domnului”. Ei vor fi făcuţi preoţi şi leviţi. Vor sluji la Casa Domnului. Domnul binecuvântează generaţia care vine, ca să dăinuiască înaintea Lui. Închinarea lor va fi acceptată de Domnul. Aceasta este imaginea slujitorilor Domnului. Aceasta este Împărăţia lui Hristos pe pământ. Ne bucurăm astăzi să facem parte din poporul Împăratului Hristos.

Cum proclami tu gloria lui Dumnezeu între cei care sunt în jurul tău?

Cerurile noi şi pământul nou pe care îl va face Domnul nu vor trece, ci vor dăinui pe vecie.

Ce înseamnă că toţi credincioşii se vor duce la Ierusalim în fiecare lună nouă, în fiecare Sabat, ca să se închine Domnului?

Eu nu ştiu, dar cred că dintre toate popoarele vor fi oameni credincioşi care vor sărbători şi se vor închina Domnului.

Alături de minunata profeţie a unirii popoarelor cu bucurie în cinstea Domnului, este şi o avertizare a consecinţelor teribile pentru cei ce refuză Cuvântul Domnului. Faptul că cei din poporul Domnului vor vedea trupurile moarte ale celor răzvrătiţi înseamnă că judecata lui Dumnezeu va fi dreaptă. În prezenţa Domnului va fi o bucurie fără de sfârşit şi o împlinire desăvârşită pentru cei ce aleg să primească Cuvântul.

Care este speranţa pentru poporul păcătos?

La Domnul este salvarea!

Ioan 3:16 ne spune: „Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, ca oricine crede în El să nu piară ci să aibă viaţă veşnică”.

 Inima mea a primit Darul (Fiul) lui Dumnezeu!

 

Advertisements

Te-ai obosit?

His will

Isaia 43:22-28

Isaia 43:22

„Şi tu nu M-ai chemat, Iacove, căci te-ai obosit de Mine, Israele!”

*

Israel a păcătuit: nu L-a chemat pe Domnul (lipsa rugăciunii), L-a obosit pe Domnul (lucrare în firea pământească), nu L-a cinstit pe Domnul cu jertfe (pocăinţa pentru păcat).

Care din aceste păcate le-ai făcut şi tu?

Cum stai cu rugăciunea?

Te oboseşte lucrarea ta la Casa Domnului? De ce? Este făcută în firea pământească?

Cum stai cu pocăinţa zilnică?

Este închinarea în biserică pe placul tău sau pe placul Domnului? Este Domnul onorat prin închinarea ta? Inima şi mintea ta Îl onorează pe Domnul? Îl oboseşti pe Domnul cu închinarea ta?

Este atitudinea ta corectă la închinare sau te duci doar ca să obţii ceva? Te duci la închinare să-i dai Domnului bucuria ta? Este închinarea ta un ritual? Este atenţia ta la Dumnezeu? Eşti obosită de biserica ta? Te rogi pentru timpul tău de biserică? Cum te pregăteşti pentru timpul pe care îl vei petrece în Casa Domnului sau în întâlnirile frăţeşti? Cât de preţioasă este închinarea ta zilnică în cămăruţa ta?

Dumnezeu merită toată gloria pentru salvarea pe care ne-a dat-o.

Când a fost ultima dată când ai adus Domnului o închinare fără oboseală şi plictiseală?

Adevărata închinare nu este obositoare pentru că este o închinare de la Duhul Sfânt.

Dacă suntem plini de Duhul Sfânt, alţii vor simţi prezenţa puterii lui Dumnezeu în mijlocul nostru.

Adevărata închinare aduce înviorare sufletului nostru.

Tată, Te rog să mă ierţi că de multe ori merg la biserică aducând o închinare în firea pământească. Mă obosesc pe mine, îi obosesc pe alţii, şi Te obosesc şi pe Tine. Te rog, ajută-mă să nu fiu cu nebăgare de seamă în prezenţa Ta, în Casa Ta. Fereşte-mă de ritual religios fără inimă. Îmi doresc o închinare din toată inima, plăcută înaintea Ta.

Doamne, Tu meriţi toată gloria, şi Te rog, fă ca prezenţa Ta în adunarea noastră să aducă înviorare sufletelor noastre.

 

Doamne, inima mea tânjeşte după o închinare de la Duhul Sfânt!

 

Credincioşie şi inimă curată

16 iunieIsaia 38

Isaia 38:3

„Doamne,

adu-Ţi aminte

că am umblat înaintea Ta

cu credincioşie şi inimă curată

şi am făcut

ce este bine înaintea Ta!”

Poţi să spui şi tu această rugăciune?

Rugăciune sau panică?

Plângere sau laudă?

Doamne, când sunt bolnavă (fizic sau spiritual) îmi întorc faţa către Tine şi mă rog. Adu-ţi aminte că am căutat să umblu în credincioşie şi să am o inimă curată. Am căutat să fac ce este bine înaintea Ta. Primeşte lacrimile mele. Vorbeşte-mi, Doamne, Dumnezeul mântuirii mele. Tu care vezi lacrimile şi durerea, izbăveşte-mă şi dă-mi viaţă. Împlineşte Cuvântul Tău în viaţa mea. Fă minuni ca să recunoască cei din jurul meu măreţia Ta, căci nimeni nu-i ca Tine.

Vreau să cânt o cântare de izbăvire, căci Tu îmi dai viaţă. Tu îmi lungeşti zilele mele de pribeag pe pământ. Într-o zi Te voi vedea.

Strig către Tine în fiecare dimineaţă. Uneori ciripesc ca o rândunea, alteori croncănesc ca un cocor sau gem ca o porumbiţă. Ochii mei privesc topiţi spre cer. Tu mă ajuţi când sunt în necaz. Tu mă asculţi şi îmi răspunzi.

Voi umbla cu smerenie până la capătul anilor mei. Prin îndurarea Ta mă bucur de viaţă, prin îndurarea Ta mai am suflare, căci Tu mă faci sănătoasă şi Tu îmi dai viaţă. Chiar şi suferinţele mele sunt spre mântuirea mea. Tu ai găsit plăcere să-mi scoţi sufletul din groapa putrezirii, căci ai aruncat înapoia Ta toate păcatele mele. Căci nu locuinţa morţilor Te laudă, nu moartea Te măreşte şi cei ce s-au pogorât în groapă nu mai nădăjduiesc în credincioşia Ta. Ci, cel viu Te laudă, ca mine astăzi. Tu mi-ai făcut de cunoscut credincioşia Ta. Tu m-ai mântuit. De aceea în toate zielele vieţii mele Te voi lăuda şi mă voi bucura în Casa Domnului.

Niciodată să nu subestimezi puterea rugăciunii!

Inima mea iubeşte rugăciunea!

Panică sau Rugăciune?

5 iunieIsaia 36

Isaia 36: 21a

„Dar ei

au tăcut

şi

nu i-au răspuns

o vorbă.”

*

 

Tăcere sau vorbire?

Panică sau rugăciune?

Ascultăm de oameni sau ne încredem în Domnul?

Se întâmplă adesea că suntem ameninţaţi din toate părţile. Uneori cel mai bun răspuns este tăcerea. Putem să alegem să ascultăm de oameni sau alegem să ne încredem în Dumnezeu. Ezechia a făcut o alegere bună când duşmanul (Asiria) a venit cu ameninţările la poporul lui. Unele dintre ameninţări erau adevărate, altele nu. Ezechia nu a zis nimic, nici el, nici poporul, ci s-a dus la Casa Domnului să se roage. Împăratul Asiriei a încercat să-l întoarcă pe Ezechia de la încrederea lui în Dumnezeu.

 

Cum încearcă oamenii din viaţa ta să încurce încrederea ta în Dumnezeu?

Cum încearcă unii să te înfrice?

Ce faci tu când dezastru loveşte casa ta? Poţi să ţii gura închisă?

Ce alegi? Ce spune lumea? Gândeşti ca lumea?

Te bazezi pe Dumnezeu? Te duci la Casa Domnului să te rogi? Te rogi împreună cu alţii?

Vii tu cu credinţă înaintea lui Dumnezeu atunci când ai probleme şi ameninţări în viaţă?

În probleme, care este răspunsul tău: panică sau rugăciune?

În probleme, care este răspunsul tău: vorbă, ceartă, apărare, dezvinovăţire sau tăcere?

Ezechia se roagă Domnului pentru eliberare şi cere sfatul lui Isaia, proorocul, prin trimişii lui. Isaia a tăcut în faţa duşmanului şi s-a rugat înaintea Domnului.

Tu ce faci? Poţi să taci în faţa duşmanului şi să te rogi înaintea Domnului?

 

Inima mea doreşte tăcerea înaintea duşmanului!

Inima mea doreşte rugăciunea înaintea Domnului!

 

De ce merg la biserică??? ( 6 )

DE CE MERG LA BISERICA??

Prin această întrebare vreau să se deschidă o posibilitate de comunicare între toţi cei interesaţi şi eu voi posta mesajele primite. M-aş bucura să participaţi cât mai mulţi.Vor fi mai multe întrebări şi mă rog ca toţi să fim

edificaţi şi încurajaţi.

*

iată ce spunea cineva:

,,O Biserică locală care se adună pentru părtășie aduce glorie lui Dumnezeu prin închinare, se zidește sufletește și predică Evanghelia” … mi-a plăcut acest adevăr.
Totuşi această întrebare este foarte personală: De ce merg la biserică?
Ne adunăm pentru noi sau pentru Domnul? Cine este în atenţia noastră? Vrem noi să ne întâlnim cu Domnul şi să-I auzim vocea? Vreau eu cu adevărat  zidire sufletească? Este Evanghelia proclamată în bisericile noastre? Este închinarea mea în Duh şi Adevăr? Pe cine zidesc sufleteşte în biserica mea?
Este motivaţia mea corectă? Ce vreau să obţin de la biserică şi ce dau?
Cercetare personală… de ce merg la Biserică? Oare de ce?
Atitudinea contează. Motivaţia contează! Inima contează!!!
Mă bucur când mi se zice: Haide la Casa Domnului!” Psalmul 122:1
Câtă bucurie duc eu la biserica mea?
Bucuria Domnului este tăria noastră. În prezenţa Lui noi ne schimbăm. Domnul locuieşte în mijlocul laudelor poporului Lui.
Cum bate inima mea când Evanghelia se vesteşte în biserica mea?
Mă duc la biserică pentru că este duminică? Mă duc la biserică să fiu eliberată de poverile mele? Mă duc la biserică să-i împovorez pe alţii?
Mă duc la biserică ca să fiu o binecuvântare sau o povară pentru păstorul meu sau pentru ceilalţi credincioşi?
Trebuie să recunoaştem că biserica trece prin vremuri grele şi această întrebare poate să ne trezească: De ce merg la biserică?
Eu merg la biserică ca să-mi vorbească Domnul ceva foarte personal. Domnul îmi vorbeşte la biserică lucruri pe care nu le înţeleg acasă. Domnul mi se descoperă de multe ori în biserică şi îmi dă răspunsuri la frământările mele. Cântarea în biserică şi rugăciunea mă înalţă, mă apropie de Dumnezeu şi mă bucur de frumuseţea lui Dumnezeu.
Doamne, ajută-ne să mergem la Casa Ta cu bucurie, cu o inimă curată, să fim o binecuvântare unii pentru alţii (să ne zidim sufleteşte) şi să glorificăm Numele Tău!”

Sfinţenia lui Dumnezeu

Isaia 6

*

Isaia 6:3b

„Sfânt, sfânt, sfânt

este

Domnul oştirilor!”

*

 

Care ar trebui să fie reacţia noastră faţă de sfinţenia lui Dumnezeu? Isaia ne spune experienţa lui. El L-a văzut pe Cel ce este Sfânt (v.1), a strigat în nenorocirea lui (v.5), a fost atins (v.7), a auzit (v.8), şi a vorbit (v.9,11).

Ţi s-a întâmplat vreodată să vezi prezenţa Domnului în Casa Lui şi să te cutremuri?

Ce înseamnă pentru tine această strigare: Sfânt, Sfânt, Sfânt este Domnul oştirilor?

Pe cine crezi că a văzut Isaia?

Ioan 12:21 ne spune că Isaia L-a văzut pe Domnul Isus. Nimeni nu poate vedea pe Dumnezeu.

Ţi-ai dorit vreodată un mare moment în viaţa ta care să aducă o mare transformare?

O căsătorie? Un loc de muncă pe care l-ai visat? Un eveniment important?

Ai avut un moment greu în viaţă care a adus o mare transformare în viaţa ta? Moartea unei fiinţe dragi? O relaţie ruptă? O boală? Viaţa este plină de evenimente care transformă omul.

Recunoaşterea sfinţeniei lui Dumnezeu este un moment care transformă viaţa.

Ce înseamnă să recunoşti sfinţenia lui Dumnezeu?

Cum Îl vezi tu pe Domnul? Înţelegi tu sfinţenia lui Dumnezeu ca şi Isaia?

Dacă nu, crezi că ai putea să o recunoşti?

Copiii Domnului au nevoie de o perspectivă nouă (proaspătă) în fiecare zi, asupra sfinţeniei lui Dumnezeu.

Doamne, ajută-mă să recunosc sfinţenia Ta, care îmi transformă viaţa în asemănarea Ta.

 

Doamne, dă-mi o inimă care caută sfinţenia Ta!

Sănătatea şi păcatul

Ioan 5:1-15

Vindecarea slăbănogului

 *

Ioan 5:14 

*

„Isus l-a găsit în Templu

şi i-a zis: iată că te-ai făcut sănătos.

De acum să nu mai păcătuieşti,

ca să nu ţi se întâmple

ceva mai rău.“

*

După ce omul cel bolnav a fost vindecat de Domnul Isus, iudeii s-au ridicat împotriva lui.

Pentru orice creştin activ, opoziţia este inevitabilă. Trebuie să ne aşteptăm la încercări care testează credinţa noastră, pentru a experimenta puterea Domnului şi mângâierea Lui.

Domnul l-a găsit pe acest om vindecat în Templu. Numai în Casa Domnului, în părtăşia cu alţii, putem creşte în cunoaşterea Domnului şi în relaţiile cu alţi credincioşi.

Te găseşte Domnul pe tine în biserică lângă alţi credincioşi, lăudându-L pe El?

Domnul i-a zis să nu mai păcătuiască, pentru că păcatul are consecinţe grave. Noi suntem chemaţi să fugim de păcat şi de obiceiuri păcătoase. Păcatul ucide sufletul nostru. Păcatul are consecinţe şi asupra trupului nostru.

Cei ce au fost vindecaţi de Domnul vor să spună şi altora.

Ai experimentat vreodată puterea lui Dumnezeu care te-a împuternicit să vorbeşti despre El altora? Sau te-a eliberat Domnul de obiceiuri rele?

Ai în inima ta compasiune pentru cei neajutoraţi, singuri, suferinzi?

Domnul să-ţi dea mângâierea Lui şi la rândul tău să mângâi pe alţii!