Credinţa

Ioan 11

Ioan 11:27

*

„Da, Doamne,“

a zis Marta,

„cred că Tu eşti Cristosul,

Fiul lui Dumnezeu

care trebuia să vină în lume.“

*

Marta ne dă un bun exemplu. În loc să continue cu negativismul se mută pe tărâmul credinţei. Marta cum a auzit că a venit Domnul Isus S-a dus să-L întâlnească. Marta s-a ridicat deasupra durerii şi a fost gata să primească de la Domnul tot ce El îi dădea. În contrast cu ea, se pare că Maria, sora ei suferea prea tare, că a trebuit să fie chemată să-L întâlnească pe Domnul. Şi când a venit, nu a putut face nimic, ci s-a prăbuşit la picioarele Lui în plâns. În Luca 10:42 şi Ioan 12:3-8 Maria este exemplul pe care să-l urmăm. Aici Marta ne impresionează cu credinţa ei. De multe ori vedem şi în poporul Domnului oameni cu slăbiciuni, ceea ce ne dovedeşte că trebuie să ne închinăm numai Domnului care este perfect şi numai El este modelul perfect.

Cum vrei tu să trăieşti atunci când un dezastru loveşte casa ta? Ca Maria sau ca Marta?

Domnul l-a înviat pe Lazăr. Cred că el nu a mai crezut că viaţa este a lui, ci i-a fost dăruită. Şi trebuie trăită spre gloria lui Dumnezeu pe care a văzut-o pe faţa lui Cristos. Aşa este şi o experienţă spirituală când o persoană fiind „moartă în fărădelegi şi păcate“ aude şi ascultă vocea Domnului Isus Cristos şi experimentează puterea dătătoare de viaţă a Duhului Sfânt. La început este de ajuns să primească viaţa veşnică, dar curând descoperă obiceiurile vechi care-i încurcă umblarea cu Cristos. Aude din nou vocea Domnului care eliberează din lanţurile păcatului, şi pas cu pas renunţă la obiceiurile vechi, ca să trăiască o viaţă nouă cu Cristos. Viaţa trebuie trăită prin credinţă.

Fii pozitivă! Primeşte tot ce îţi dă Domnul!

Trăieşte prin credinţă!

Domnul să te binecuvânteze cu o credinţă mare!

Lazăr din Betania

Ioan 11:1-19

„Un oarecare Lazăr din Betania, satul Mariei şi al Martei, sora ei, era bolnav. Maria era aceeea care a uns pe Domnul cu mir şi I-a şters picioarele cu părul ei şi Lazăr cel bolnav era fratele ei. Surorile au trimis la Isus să-I spună: „Doamne, iată că acela pe care-l iubeşti, este bolnav.“ Dar Isus când a auzit vestea aceasta, a zis: „Boala aceasta nu este spre moarte, ci spre slava lui Dumnezeu, pentru ca Fiul lui Dumnezeu să fie proslăvit prin ea.“ Şi Isus iubea pe Marta, şi pe sora ei, şi pe Lazăr. Deci, când a auzit că Lazăr este bolnav, a mai zăbovit două zile în locul în care era; şi în urmă le-a zis ucenicilor: „haideţi să ne întoarcem în Iudea.“ „Învăţătorule,“ I-au zis ucenicii, „acum de curând căutau Iudeii să te ucidă cu pietre şi te întorci în Iudea?“ Isus a răspuns: „Nu sunt douăsprezece ceasuri în zi? Dacă umblă cineva ziua nu se poticneşte, pentru că vede lumina lumii acesteia, dar dacă umblă noaptea, se poticneşte, pentru că nu are lumina în el.“ După aceste vorbe, le-a zis: „Lazăr, prietenul nostru, doarme, dar mă duc să-l trezesc din somn.“ Ucenicii I-au zis: „Doamne, dacă doarme, are să se facă bine.“ Isus vorbise despre moartea lui, dar ei credeau că vorbeşte despre odihna căpătată prin somn. Atunci Isus le-a spus pe faţă: „Lazăr a murit.“ „Şi mă bucur că n-am fost acolo, pentru voi, ca să credeţi. Dar acum haideţi să mergem la el.“ Atunci Toma, zis Geamanul a zis celorlalţi ucenici: „Haideţi să mergem şi noi să murim cu El!“ Când  a venit Isus, a aflat că Lazăr era de patru zile în mormânt. Şi fiindcă Betania era aproape de Ierusalim cam la cincisprezece stadii, mulţi din Iudei veniseră la Marta şi Maria, ca să le mângăie pentru moartea fratelui lor.“

 

Este aşa de multă suferinţă şi boală în societatea noastră. Spitalele sunt pline de bolnavi. De multe ori nu ştim cum să ne raportăm la ei. Nu ştim ce să spunem. De multe ori suntem greşiţi în afirmaţiile noastre. Dacă ai ocazia să stai lângă un bolnav, cel mai bun lucru este să citeşti din Biblie sau să te rogi. Credinţa este esenţială. Crede până în ultima clipă că Domnul poate face o minune.

Este şi mai greu când cineva moare. Cuvintele noastre nu pot aduce mângâiere.

Roagă-te pentru cei bolnavi şi pentru cei ce au pierdut pe cineva drag.

Pregăteşte-te pentru vremuri grele. Boala şi moartea vin şi în viaţa ta. Este un lucru normal pe care Domnul l-a lăsat pe pământ.

Cum vei mângâia tu pe cei în suferinţă?

 

Fii o mângâiere pentru cei ce au pierdut pe cineva din familie.