Contează Credința

,,Şi credinţa este o încredere neclintită în lucrurile nădăjduite, o puternică încredinţare despre lucrurile care nu se văd.” Evrei 11:1

Ce frumoasă definiție a credinței ne dă Biblia! Evrei 11: 3 ne spune că ,,Prin credinţă pricepem că lumea a fost făcută prin Cuvântul lui Dumnezeu, aşa că tot ce se vede n-a fost făcut din lucruri care se văd.” Ceea ce cred este important pentru că doar credința îmi dă pace în inimă și Dătătorul credinței și al păcii este Dumnezeu Însuși. Romani 5:1-2: ,,Deci, fiindcă suntem socotiţi neprihăniţi, prin credinţă, avem (Sau: Să avem.) pace cu Dumnezeu, prin Domnul nostru Isus Hristos. Lui Îi datorăm faptul că, prin credinţă, am intrat în această stare de har, în care suntem; şi ne bucurăm în nădejdea slavei lui Dumnezeu.

Credința este un lucru important în viața mea, deoarece fără credință, viața mea nu are sens. Credința este darul lui Dumnezeu care vine prin auzirea Cuvântului Lui și mă ajută la înțelegerea vieții, îmi dă un scop divin, mă ajută să văd ceea ce ochii nu văd, îmi dă tărie prin greutățile vieții, îmi dă putere să parcurg mai ușor prin circumstanțele grele ale vieții. Vreau să stau lângă oameni ai credinței care mă ajută să am o perspectivă clară asupra vieții. Pavel este un om al credinței și el spune în Romani 1:16-17:  ,,Căci mie nu mi-e ruşine de Evanghelia lui Hristos; fiindcă ea este puterea lui Dumnezeu pentru mântuirea fiecăruia care crede: întâi a Iudeului, apoi a Grecului; deoarece în ea este descoperită o neprihănire pe care o dă Dumnezeu, prin credinţă şi care duce la credinţă, după cum este scris: „Cel neprihănit va trăi prin credinţă.”

Părintele Avraam este considerat părintele tuturor celor ce cred. În Romani 4:3-25 citim: ,,Căci ce zice Scriptura? „Avraam a crezut pe Dumnezeu, şi aceasta i s-a socotit ca neprihănire.” Însă, celui ce lucrează, plata cuvenită lui i se socoteşte nu ca un har, ci ca ceva datorat; pe când, celui ce nu lucrează, ci crede în Cel ce socoteşte pe păcătos neprihănit, credinţa pe care o are el, îi este socotită ca neprihănire. Tot astfel, şi David numeşte fericit pe omul acela pe care Dumnezeu, fără fapte, îl socoteşte neprihănit. „Ferice” zice el „de aceia ale căror fără de legi sunt iertate, şi ale căror păcate sunt acoperite! Ferice de omul, căruia nu-i ţine Domnul în seamă păcatul!” Fericirea aceasta este numai pentru cei tăiaţi împrejur sau şi pentru cei netăiaţi împrejur? Căci zicem că lui Avraam credinţa „i-a fost socotită ca neprihănire.” Dar cum i-a fost socotită? După sau înainte de tăierea lui împrejur? Nu când era tăiat împrejur, ci când era netăiat împrejur. Apoi a primit ca semn tăierea împrejur, ca o pecete a acelei neprihăniri pe care o căpătase prin credinţă, când era netăiat împrejur. Şi aceasta, ca să fie tatăl tuturor celor care cred, cu toate că nu sunt tăiaţi împrejur; ca, adică, să li se socotească şi lor neprihănirea aceasta; şi ca să fie şi tatăl celor tăiaţi împrejur, adică al acelora cari, nu numai că sunt tăiaţi împrejur, dar şi calcă pe urmele credinţei aceleia pe care o avea tatăl nostru Avraam, când nu era tăiat împrejur. În adevăr, făgăduinţa făcută lui Avraam sau seminţei lui, că va moşteni lumea, n-a fost făcută pe temeiul Legii, ci pe temeiul acelei neprihăniri, care se capătă prin credinţă. Căci, dacă moştenitori sunt cei ce se ţin de Lege, credinţa este zădarnică, şi făgăduinţa este nimicită;  pentru că Legea aduce mânie; şi unde nu este o lege, acolo nu este nici călcare de lege. De aceea moştenitori sunt cei ce se fac prin credinţă, ca să fie prin har, şi pentru ca făgăduinţa să fie chezăşuită pentru toată sămânţa lui Avraam: nu numai pentru sămânţa aceea care este sub Lege, ci şi pentru sămânţa aceea care are credinţa lui Avraam, tatăl nostru al tuturor, dupăcum este scris: „Te-am rânduit să fii tatăl multor neamuri.” El, adică, este tatăl nostru înaintea lui Dumnezeu, în care a crezut, care înviază morţii, şi care cheamă lucrurile care nu sunt, ca şi cum ar fi. Nădăjduind împotriva oricărei nădejdi, el a crezut, şi astfel a ajuns tatăl multor neamuri, dupăcum i se spusese: „Aşa va fi sămânţa ta.” Şi, fiindcă n-a fost slab în credinţă, el nu s-a uitat la trupul său, care era îmbătrânit, avea aproape o sută de ani, nici la faptul că Sara nu mai putea să aibă copii. El nu s-a îndoit de făgăduinţa lui Dumnezeu, prin necredinţă, ci, întărit prin credinţa lui, a dat slavă lui Dumnezeu, deplin încredinţat că El ce făgăduieşte, poate să şi împlinească. De aceea credinţa aceasta „i-a fost socotită ca neprihănire.” Dar nu numai pentru el este scris că „i-a fost socotită ca neprihănire”; ci este scris şi pentru noi, cărora, de asemenea, ne va fi socotită, nouă celor ce credem în Cel ce a înviat din morţi pe Isus Hristos, Domnul nostru, care a fost dat din pricina fărădelegilor noastre, şi a înviat din pricină că am fost socotiţi neprihăniţi. Este important să știu cine este Hristos. Credința mea se bazează pe adevărul care este Hristos, Fiul lui Dumnezeu.

Advertisement

Iată cât de mult…

Iată cât îl iubea de mult!

Ioan 11:20-37

„Când a auzit Marta că vine Isus, I-a ieşit înainte; iar Maria şedea în casă. Marta I-a zis lui Isus: „Doamne, dacă ai fi fost aici, n-ar fi murit fratele meu! Dar şi acum ştiu că orice vei cere de la Dumnezeu îţi va da.“ Isus i-a zis: „Fratele tău va învia.“ „Ştiu,“ I-a răspuns Marta, „că va învia la înviere, în ziua de apoi.“ Isus i-a zis: „Eu sunt învierea şi viaţa. Cine crede în Mine, chiar dacă ar fi murit va trăi. Şi oricine trăieşte şi crede în Mine nu va muri niciodată. Crezi lucrul acesta?“ „Da Doamne,“ I-a zis ea, „cred că Tu eşti Cristosul, Fiul lui Dumnezeu, care trebuia să vină în lume.“ După ce a spus aceste vorbe, s-a dus şi a chemat în taină pe soră-sa Maria şi i-a zis: „A venit Învăţătorul şi te cheamă.“ Maria cum a auzit s-a sculat iute şi s-a dus la El. Căci Isus nu intrase încă în sat ci era tot în locul unde Îl întâmpinase Marta. Iudeii care erau cu Maria în casă şi o mângâiau, când au văzut-o sculându-se iute şi ieşind afară, au mers după ea, căci ziceau: „Se duce la mormânt ca să plângă acolo.“ Maria când a ajuns unde era Isus şi L-a văzut, s-a aruncat la picioarele Lui şi I-a zis: „Doamne, dacă ai fi fost aici, n-ar fi murit fratele meu.“ Isus când a văzut-o plângând, pe ea şi pe Iudeii care veniseră cu ea, S-a înfiorat în duhul Lui şi S-a tulburat. Şi a zis: „Unde l-aţi pus?“ „Doamne“ I-au răspuns ei, „vino şi vezi.“ „ Isus plângea. Atunci Iudeii au zis: „Iată cât îl iubea de mult!“ Şi unii din ei au zis: „El, care a deschis ochii orbului, nu putea face ca nici omul acesta să nu moară?“

 

Ai spus vreodată „dacă…?“  Dacă ar fi fost altfel, dacă aş fi făcut altfel, dacă aş fi zis altfel etc.

Acest mod de-a gândi nu ne ajută să rezolvăm problema. Avem o lucrare de făcut: „să credem”. Dacă nu credem, pierim; dar noi credem, aşa că avem viaţa.

Cine crede iubeşte pe Domnul şi este iubit de Domnul.

Crezi tu că Isus este Cristosul, Fiul lui Dumnezeu care trebuia să vină în lume?

Cum vei trăi prin credinţă săptămâna aceasta?

Ştii tu cât de mult te iubeşte Domnul?

 

Iată, cât de mult te iubeşte Domnul!

 

Tăcerea lui Dumnezeu

Ioan 11:1-19

*

Ioan 11:4b  

„Boala aceasta nu este spre moarte,

ci spre slava lui Dumnezeu,

pentru ca Fiul lui Dumnezeu

să fie proslăvit prin ea.“

 *

Ce este gloria lui Dumnezeu?

Domnul Isus are puterea asupra vieţii şi asupra morţii.

Bolile, întârzierile şi dezamăgirile pot fi o oportunitate pentru gloria lui Dumnezeu.

Când Domnul întârzie şi nu îmi răspunde imediat la rugăciune, înseamnă că El are un scop. Întârzierile Lui sunt bune.

Tăcerea lui Dumnezeu este un semn de dragoste.

Gloria lui Dumnezeu este revelată adesea în întârzieri.

Dacă noi suntem în voia lui Dumnezeu, nu suntem în pericol.

Când văd gloria lui Dumnezeu îmi recunosc păcatele.

Cum ai putea astăzi experimenta gloria lui Dumnezeu?

Crezi că ai putea vedea gloria lui Dumnezeu şi în lucrurile bune şi în cele rele?

Ce vei face tu săptămâna aceasta ca să vezi gloria lui Dumnezeu?

Ai ajuns vreodată să spui: „Vai de mine că sunt o păcătoasă?!“  În prezenţa Domnului ne vedem aşa cum suntem. Este bine să ne vedem păcatul şi să ne lăsăm de el. Domnul este glorificat când eu părăsesc păcatul.

 

Fie ruga ta: Doamne, arată-mi astăzi gloria Ta!

 

 

Lazăr din Betania

Ioan 11:1-19

„Un oarecare Lazăr din Betania, satul Mariei şi al Martei, sora ei, era bolnav. Maria era aceeea care a uns pe Domnul cu mir şi I-a şters picioarele cu părul ei şi Lazăr cel bolnav era fratele ei. Surorile au trimis la Isus să-I spună: „Doamne, iată că acela pe care-l iubeşti, este bolnav.“ Dar Isus când a auzit vestea aceasta, a zis: „Boala aceasta nu este spre moarte, ci spre slava lui Dumnezeu, pentru ca Fiul lui Dumnezeu să fie proslăvit prin ea.“ Şi Isus iubea pe Marta, şi pe sora ei, şi pe Lazăr. Deci, când a auzit că Lazăr este bolnav, a mai zăbovit două zile în locul în care era; şi în urmă le-a zis ucenicilor: „haideţi să ne întoarcem în Iudea.“ „Învăţătorule,“ I-au zis ucenicii, „acum de curând căutau Iudeii să te ucidă cu pietre şi te întorci în Iudea?“ Isus a răspuns: „Nu sunt douăsprezece ceasuri în zi? Dacă umblă cineva ziua nu se poticneşte, pentru că vede lumina lumii acesteia, dar dacă umblă noaptea, se poticneşte, pentru că nu are lumina în el.“ După aceste vorbe, le-a zis: „Lazăr, prietenul nostru, doarme, dar mă duc să-l trezesc din somn.“ Ucenicii I-au zis: „Doamne, dacă doarme, are să se facă bine.“ Isus vorbise despre moartea lui, dar ei credeau că vorbeşte despre odihna căpătată prin somn. Atunci Isus le-a spus pe faţă: „Lazăr a murit.“ „Şi mă bucur că n-am fost acolo, pentru voi, ca să credeţi. Dar acum haideţi să mergem la el.“ Atunci Toma, zis Geamanul a zis celorlalţi ucenici: „Haideţi să mergem şi noi să murim cu El!“ Când  a venit Isus, a aflat că Lazăr era de patru zile în mormânt. Şi fiindcă Betania era aproape de Ierusalim cam la cincisprezece stadii, mulţi din Iudei veniseră la Marta şi Maria, ca să le mângăie pentru moartea fratelui lor.“

 

Este aşa de multă suferinţă şi boală în societatea noastră. Spitalele sunt pline de bolnavi. De multe ori nu ştim cum să ne raportăm la ei. Nu ştim ce să spunem. De multe ori suntem greşiţi în afirmaţiile noastre. Dacă ai ocazia să stai lângă un bolnav, cel mai bun lucru este să citeşti din Biblie sau să te rogi. Credinţa este esenţială. Crede până în ultima clipă că Domnul poate face o minune.

Este şi mai greu când cineva moare. Cuvintele noastre nu pot aduce mângâiere.

Roagă-te pentru cei bolnavi şi pentru cei ce au pierdut pe cineva drag.

Pregăteşte-te pentru vremuri grele. Boala şi moartea vin şi în viaţa ta. Este un lucru normal pe care Domnul l-a lăsat pe pământ.

Cum vei mângâia tu pe cei în suferinţă?

 

Fii o mângâiere pentru cei ce au pierdut pe cineva din familie.

 

Învierea morţilor

Ioan 5:16-30

Ioan 5:29

„Cei ce au făcut

binele

vor învia pentru viaţă

iar

cei ce au făcut

răul

vor învia pentru judecată.“

Crezi în învierea morţilor?

Moartea este o certitudine. Crezi tu că şi învierea morţilor este o certitudine?

Când moare cineva drag, dacă suntem credincioşi ne gândim că în viitor îl vom întâlni, în Împărăţia Domnului şi ne gândim la învierea morţilor.

Acum, astăzi, Domnul Isus este Salvatorul, Mântuitorul tuturor celor ce aleg să creadă ceea ce este scris în Scripturi.

Va veni o zi (poate astăzi, poate mâine) când Domnul Isus va fi Judecătorul tuturor celor ce aleg să nu creadă ceea ce este scris în Scripturi.

Crezi tu că Isus este Fiul lui Dumnezeu?

Crezi tu că El şi Tatăl lucrează împreună şi sunt în unitate desăvârşită în tot ceea ce fac?

Este Domnul Isus Salvatorul tău?

Crezi tu că El a murit pe cruce pentru păcatele tale?

Domnul ne spune adevărul despre cei ce au murit. „Nu voim fraţilor să fiţi în necunoştinţă despre cei ce au adormit (murit), ca să nu vă întristaţi ca ceilalti oameni care nu au nădejde. Căci dacă credem că Isus a murit şi a înviat, credem şi că Dumnezeu va aduce înapoi împreuna cu Isus pe cei ce au adormit în El. Căci Însuşi Domnul cu un strigăt, cu glasul unui arhanghel şi cu trâmbiţa lui Dumnezeu, se va pogorî din cer şi întâi vor învia cei morţi în Cristos. Apoi noi cei vii, care vom fi rămas, vom fi răpiţi toţi împreună cu ei în nori ca să întâmpinăm pe Domnul în văzduh şi astfel vom fi totdeauna cu Domnul. Mângăiaţi-vă dar unii pe alţii cu aceste cuvinte.“ 1 Tesaloniceni 4:13-18

Domnul să te mângâie pentru pierderile pe care le-ai avut în viaţă!

Tu fă binele!

Astăzi trăiesc prin credinţă

Galateni 2:20

,,Am fost răstignit împreună cu Hristos şi trăiesc dar nu mai trăiesc eu, ci Hristos trăieşte în mine. Şi viaţa pe care o trăiesc acum în trup, o trăiesc în credinţa în Fiul lui Dumnezeu, care m-a iubit şi S-a dat pe Sine Însuşi pentru mine.”

*

Când trăim în prezenţa Lui, trăim în puterea Lui!

Experientezi viaţa pe care o doreşti? Ce te defineşte? Care este condiţia ta?

Eşti paralizată emoţional? Depinzi de alţii?

Când te uiţi în oglindă te vezi paralizată emoţional?

Uită-te înainte nu înapoi! Atenţia ta să fie la puterea lui Dumnezeu.

Eşti paralizată financiar? Cauţi ajutor pentru încă o zi?

Imaginează-ţi viaţa ca şi cum ai aştepta ziua de duminică ca să mai rezişti o săptămână. Nu trebuie să aştepţi, tu te poţi bucura astăzi.

Mulţumeşte Domnului pentru ce ai.

Eşti paralizată spiritual? Nu experimentezi puterea lui Dumnezeu? Eşti aproape de Dumnezeu dar nu eşti cu El? Eşti în jurul Cuvântului dar nu în rugăciune? Şchiopătezi spiritual? Cum recunoşti acest lucru? Tânjeşte inima ta după sfinţenie? Doreşti Cuvântul viu în inima ta? Vrei să ai mai multă pasiune pentru Cristos? Ai impact în viaţa altora? Experimentezi bucuria Domnului în biserică?

Trecutul tău îţi defineşte prezentul?

Lasă totul în urmă şi primeşte puterea lui Dumnezeu.

Condiţia noastră nu ne defineşte ci răstignirea noastră!

Trebuie să renunţăm la mândrie şi egoism şi să experimentăm versetul din Galateni 2:20

Cum să trăieşti viaţa pe care o doreşti? Cine te eliberează?

În Numele Lui, umblă! În Numele Lui, trăieşte! În puterea Lui, trăieşte!

Dumnezeu ne dă ce avem nevoie nu ceea ce vrem. Dumnezeu ne dă vindecare. El ne dă discernământ spiritual ca să ştim unde să slujim. Numele Lui este mai presus de orice nume. Numele Lui este autoritatea în spatele oricărei vindecări. Când Domnul mă conduce voi merge să proclam Evanghelia Lui, care schimbă omul din cerşetor în născut din nou. Astăzi este ziua vindecării. Odihneşte-te în timpul Domnului. Slujeşte-L în zile bune şi în zile rele.

Dacă nu-L slujeşti în timpuri rele nu L-ai cunoscut în timpurile bune.

Cât de diferit eşti tu acum faţă de anul trecut? Ştii că nimic nu-I este imposibil lui Dumnezeu? Când îţi dai viaţa Domnului primeşti o altă perspectivă asupra vieţii. Îngrijorarea se transformă în închinare.

Când Domnul eliberează pe alţii, spune numai ce ţi-a spus Domnul. Mărturiseşte ce face Domnul.

Experimentarea puterii lui Dumnezeu începe cu crucificarea.

Trezeşte-te căci nu este vorba despre tine ci numai despre Dumnezeu. Vrei să te schimbi? Puterea lui Dumnezeu schimbă oameni. Te vei pleca pe genunchi şi vei cere Domnului să te schimbe? Vei cere Domnului să te vindece? Ce te ţine înapoi şi nu te lasă să experimentezi puterea lui Dumnezeu?

Acceptă darul lui Dumnezeu! Trăieşte în puterea lui Dumnezeu fiecare zi!

Dacă nu citim Cuvântul, se vede în trăirea noastră de fiecare zi.

Dacă nu ne rugăm, se vede în deciziile pe care le facem zilnic.

Doamne, schimbă-mă! Trăieşte Tu în mine!

Mulţumesc pentru puterea Ta,

pentru prezenţa Ta,

pentru harul Tău!

Dis-de-dimineata in Templu

Cuvantul de meditatie:  Ioan 8

Ioan: 8.2 ” Dar dis-de-dimineata, a venit la Templu.”

Doamne,

Tu Te-ai dus dis-de-dimineata la Templu. Acolo au venit tot felul de oameni si
Tu le-ai descoperit pacatul. Vreau si eu sa vin la Casa Ta dis-de-dimineata si sa
Te las sa-mi vorbesti, sa-mi descoperi pacatul la care sa renunt. Stiu ca Tu nu
ma condamni, ci ma iubesti si ma ierti.

Porunca Ta este „Du-te în pace si sa nu mai pacatuiesti“. Vreau sa ascult porunca
Ta dar nu pot prin puterea mea. Am nevoie de ajutor de sus. Cum pot sa fug
de pacat? Alerg la Tine, strig catre Tine, ma bazez pe Tine, ma încred în Tine. Tu
esti Salvatorul si sprijinul meu. La Tine caut scapare.

Multumesc ca ma ierti si vreau si eu sa iert pe altii si sa uit ce mi-au facut. Vreau
chiar mai mult. Vreau sa ma rog pentru cei ce au gresit fata de mine. Vreau sa-i
iubesc. Te rog sa ma ajuti.

Cred ca Tu esti Fiul lui Dumnezeu si ai toata puterea sa ierti pacatele si sa-mi
dai dragostea Ta minunata în inima mea.

Vreau sa cunosc Adevarul care ma face libera. Nu vreau sa fiu robita de vreun
pacat si de aceea alerg la Tine dupa ajutor.

Cauta-L pe Domnul dis-de-dimineata!