Mesajul Domnului

Isaia 1:10a

*

„Ascultaţi

*

Cuvântul

Domnului.”

*

*

La Domnul este salvarea!

Isaia, prin puterea lui Dumnezeu, a rămas în picioare în toate situaţiile. El s-a întâlnit cu adevărat cu Dumnezeu, şi a vrut să spună poporului cât de sfânt e Dumnezeu. Poporul era aşa de departe de Domnul că nici nu putea să audă sau să asculte pe Dumnezeu. Dacă nu se vor pocăi, Dumnezeu îi va pedepsi. Poporul a primit o avertizare că Domnul va pedepsi idolatria şi aroganţa lor. În orice mesaj de avertizare este şi un mesaj de speranţă. Va fi totuşi o rămăşiţă care va fi salvată de Domnul. Cu cât Domnul îi chema mai aproape de El, cu atât ei se depărtau mai mult. Nu a fost nici un regret din partea lor, ci numai mândrie. Acest popor nici nu a realizat că este bolnav. Erau aproape de moarte din lipsă de cunoştinţă. Totuşi, Dumnezeu continuă să le vorbească despre pocăinţă şi întoarcere spre El. Dumnezeu vrea ca poporul să ajungă din nou la închinarea adevărată, iar cei cu inima zdrobită şi cu sufletul întristat să vină la El.

Îţi doreşti să rămâi în picioare în orice situaţie prin care treci?

Care este mesajul Domnului pentru tine?

Recunoşti mândria în viaţa ta?

Cum arată adevărata închinare?

Doamne, numai puterea Ta mă ajută să rămân în picioare în fiecare zi. Mulţumesc pentru toţi oamenii credincioşi din jurul meu care mă încurajează să rămân pe calea Ta. Nu mă pedepsi pentru idolatria şi mândria din viaţa mea, ci ajută-mă să văd clar cum să mă depărtez de ele şi să ajung la o închinare adevărată. Inima mi-e zdrobită şi sufletul mi-e întristat de multe ori pentru că sunt departe de Tine. Caut pocăinţa.

Doamne, păzeşte-mi inima de idolatrie şi mândrie!

Lazăr din Betania

Ioan 11:1-19

„Un oarecare Lazăr din Betania, satul Mariei şi al Martei, sora ei, era bolnav. Maria era aceeea care a uns pe Domnul cu mir şi I-a şters picioarele cu părul ei şi Lazăr cel bolnav era fratele ei. Surorile au trimis la Isus să-I spună: „Doamne, iată că acela pe care-l iubeşti, este bolnav.“ Dar Isus când a auzit vestea aceasta, a zis: „Boala aceasta nu este spre moarte, ci spre slava lui Dumnezeu, pentru ca Fiul lui Dumnezeu să fie proslăvit prin ea.“ Şi Isus iubea pe Marta, şi pe sora ei, şi pe Lazăr. Deci, când a auzit că Lazăr este bolnav, a mai zăbovit două zile în locul în care era; şi în urmă le-a zis ucenicilor: „haideţi să ne întoarcem în Iudea.“ „Învăţătorule,“ I-au zis ucenicii, „acum de curând căutau Iudeii să te ucidă cu pietre şi te întorci în Iudea?“ Isus a răspuns: „Nu sunt douăsprezece ceasuri în zi? Dacă umblă cineva ziua nu se poticneşte, pentru că vede lumina lumii acesteia, dar dacă umblă noaptea, se poticneşte, pentru că nu are lumina în el.“ După aceste vorbe, le-a zis: „Lazăr, prietenul nostru, doarme, dar mă duc să-l trezesc din somn.“ Ucenicii I-au zis: „Doamne, dacă doarme, are să se facă bine.“ Isus vorbise despre moartea lui, dar ei credeau că vorbeşte despre odihna căpătată prin somn. Atunci Isus le-a spus pe faţă: „Lazăr a murit.“ „Şi mă bucur că n-am fost acolo, pentru voi, ca să credeţi. Dar acum haideţi să mergem la el.“ Atunci Toma, zis Geamanul a zis celorlalţi ucenici: „Haideţi să mergem şi noi să murim cu El!“ Când  a venit Isus, a aflat că Lazăr era de patru zile în mormânt. Şi fiindcă Betania era aproape de Ierusalim cam la cincisprezece stadii, mulţi din Iudei veniseră la Marta şi Maria, ca să le mângăie pentru moartea fratelui lor.“

 

Este aşa de multă suferinţă şi boală în societatea noastră. Spitalele sunt pline de bolnavi. De multe ori nu ştim cum să ne raportăm la ei. Nu ştim ce să spunem. De multe ori suntem greşiţi în afirmaţiile noastre. Dacă ai ocazia să stai lângă un bolnav, cel mai bun lucru este să citeşti din Biblie sau să te rogi. Credinţa este esenţială. Crede până în ultima clipă că Domnul poate face o minune.

Este şi mai greu când cineva moare. Cuvintele noastre nu pot aduce mângâiere.

Roagă-te pentru cei bolnavi şi pentru cei ce au pierdut pe cineva drag.

Pregăteşte-te pentru vremuri grele. Boala şi moartea vin şi în viaţa ta. Este un lucru normal pe care Domnul l-a lăsat pe pământ.

Cum vei mângâia tu pe cei în suferinţă?

 

Fii o mângâiere pentru cei ce au pierdut pe cineva din familie.

 

Un singur părinte

 

Ioan 4:43-54

*

Ioan 4:46

„În Capernaum era un

slujbaş împărătesc

al cărui fiu

era bolnav.“

*

Nu ştim ce s-a întâmplat cu mama acestui copil bolnav.

În fiecare familie intervin situaţii când unul dintre părinţi lipseşte şi celălalt trebuie să poarte toate responsabilităţile. Poate fi o situaţie de călătorie sau afacere (business), o urgenţă sau boală, moartea şi divorţul. Trebuie explicată orice schimbare în familie. Chiar şi copii mici se îngrijorează. Ei simt tristeţea, singurătatea şi nesiguranţa. Copiii ştiu când lucrurile nu sunt cum ar trebui să fie. De multe ori simt că nu li se spune adevărul.

Divorţul este lucrul cel mai greu pentru copii, de aceea trebuie multă atenţie la explicare.

Moartea unui părinte este o ocazie de a discuta despre viaţa după moarte, despre credinţă şi înviere.

Când copilul rămâne numai cu un părinte, va încerca să schimbe regulile, să vadă ce anume rămâne la fel. Va trebui să fii la fel cu dragostea şi cu disciplina, nu să îţi plângi de milă sau să răsfeţi copilul.

Menţine rutina normală, deoarece aceasta contribuie la stabilitatea casei. Oboseala fizică este un pericol. Roagă-te  pentru înţelepciune; trebuie să păstrezi echilibru. Cere ajutor copilului, vecinului, rudelor, prietenilor.

Cum vorbeşti tu cu copilul despre lucruri grele şi triste?

Cum ai explica tu unui copil ce este divorţul?

 

Domnul să protejeze familia ta!

 

Credinţa şi vindecarea

Ioan 4:43-54

„După aceste două zile Isus a plecat de acolo, ca să se ducă în Galilea. Căci El Însuşi spusese că un prooroc nu este preţuit în patria sa. Când a ajuns în Galilea, a fost primit bine de galileeni, care văzuseră tot ce făcuse la Ierusalim în timpul praznicului, căci fuseseră şi ei la praznic. Isus S-a întors deci, în Cana din Galilea, unde prefăcuse apa în vin. În Capernaum era un slujbaş împărătesc, al cărui fiu era bolnav. Slujbaşul acesta a aflat că Isus venise din Iudea în Galilea. S-a dus la El şi  L-a rugat să vină şi să tămăduiască pe fiul lui, care era pe moarte. Isus i-a zis: „Dacă nu vedeţi semne şi minuni, cu nici un chip nu credeţi!“ Slujbaşul împărătesc I-a zis: „Doamne, vino până nu moare micuţul meu!“ „Du-te“ i-a zis Isus, „fiul tău trăieşte.“ Şi omul acela a crezut cuvintele pe care i le spusese Isus şi a pornit la drum. Pe când se pogora el, l-au întâmpinat robii lui şi i-au adus vestea că fiul lui trăieşte. El i-a întrebat de ceasul în care a început să-i fie mai bine şi ei i-au zis: „Ieri în ceasul al şaptelea, l-au lăsat frigurile.“  Tatăl a cunoscut că tocmai în ceasul acela îi zisese Isus : „Fiul tău trăieşte.“  Şi a crezut el şi toată casa lui. Acesta este iarăşi al doilea semn, făcut de Isus după ce S-a întors din Iudea în Galilea.“

Sunt oameni care te primesc bine şi sunt oameni care nu te primesc bine. Ce faci tu când oamenii nu te primesc bine? Fugi? Te rogi pentru relaţiile tale? Nu fi îngrijorată, pentru că nici pe Domnul nu L-au iubit toţi oamenii, deşi le-a făcut numai bine. Datoria noastră este să facem binele fără să aşteptăm recunoştinţă.

Ce faci tu când copilul tău este bolnav? Unde alergi? Dacă Domnul îţi cere un lucru mic îl faci? Cum ştii ce spune Cuvântul Domnului să faci (în cazul tău)? Citeşti Biblia sau asculţi ce spun alţii din experienţele lor? Crezi tu ce spune Domnul sau ai nevoie să vezi o minune? Roagă-te pentru sănătatea ta şi a celor din casa ta.

 

Domnul să te binecuvânteze cu credinţă şi sănătate!