Proverbe 9

9*

Proverbe 9

 *

Doamne, cred că  Înţelepciunea zideşte şi lucrează; mă cheamă să părăsesc prostia;  mă îndemnă să  umblu pe calea priceperii; mă mustră când las batjocura şi dispreţul să mă cuprindă; mă îndreptă ca să aleg binele şi mă atenţionează ca să nu mă ajungă ocara.

Vreau să fiu înţeleaptă şi să primesc mustrarea, căci Tu ai spus: Nu mustra pe cel batjocoritor, ca să nu te urască; mustră pe cel înţelept şi el te va iubi! Dă înţeleptului şi se va face şi mai înţelept; învaţă pe cel neprihănit şi va învăţa şi mai mult!”

Doamne ajută-mă să cresc în înţelepciune! Cred că începutul înţelepciunii este frica de Domnul; şi ştiinţa sfinţilor, este priceperea. Prin înţelepciune mi se vor înmulţi zilele şi mi se vor mări anii vieţii mele. Dacă sunt înţeleaptă, pentru mine sunt înţeleaptă; dacă sunt batjocoritoare, voi suferi.

Tată ceresc, păzeşte-mă de nebunie, căci nebunia este o femeie gălăgioasă, proastă şi care nu ştie nimic. Ea şade totuşi la uşa casei sale, pe un scaun, pe înălţimile cetăţii, ca să strige la trecătorii, care merg pe calea cea dreaptă şi caută să-i înşele. Păzeşte-mă de înşelăciune şi ajută-mă să deosebesc glasul înţelepciunii de glasul nebuniei. Nu mă lăsa fără minte. Nu mă lăsa să cred că: „Apele furate sunt dulci şi pâinea luată pe ascuns este plăcută!”

Ocroteşte-mă la umbra aripilor Tale, unde găsesc ajutor şi protecţie.

 

Doamne, mă rog pentru familia mea şi biserica mea

să auzim glasul Înţelpciunii şi să respingem glasul nebuniei!