Proverbe 9

9*

Proverbe 9

 *

Doamne, cred că  Înţelepciunea zideşte şi lucrează; mă cheamă să părăsesc prostia;  mă îndemnă să  umblu pe calea priceperii; mă mustră când las batjocura şi dispreţul să mă cuprindă; mă îndreptă ca să aleg binele şi mă atenţionează ca să nu mă ajungă ocara.

Vreau să fiu înţeleaptă şi să primesc mustrarea, căci Tu ai spus: Nu mustra pe cel batjocoritor, ca să nu te urască; mustră pe cel înţelept şi el te va iubi! Dă înţeleptului şi se va face şi mai înţelept; învaţă pe cel neprihănit şi va învăţa şi mai mult!”

Doamne ajută-mă să cresc în înţelepciune! Cred că începutul înţelepciunii este frica de Domnul; şi ştiinţa sfinţilor, este priceperea. Prin înţelepciune mi se vor înmulţi zilele şi mi se vor mări anii vieţii mele. Dacă sunt înţeleaptă, pentru mine sunt înţeleaptă; dacă sunt batjocoritoare, voi suferi.

Tată ceresc, păzeşte-mă de nebunie, căci nebunia este o femeie gălăgioasă, proastă şi care nu ştie nimic. Ea şade totuşi la uşa casei sale, pe un scaun, pe înălţimile cetăţii, ca să strige la trecătorii, care merg pe calea cea dreaptă şi caută să-i înşele. Păzeşte-mă de înşelăciune şi ajută-mă să deosebesc glasul înţelepciunii de glasul nebuniei. Nu mă lăsa fără minte. Nu mă lăsa să cred că: „Apele furate sunt dulci şi pâinea luată pe ascuns este plăcută!”

Ocroteşte-mă la umbra aripilor Tale, unde găsesc ajutor şi protecţie.

 

Doamne, mă rog pentru familia mea şi biserica mea

să auzim glasul Înţelpciunii şi să respingem glasul nebuniei!

Advertisements

Proverbe 6

6*

Proverbe 6

*

Citeşte cu voce tare această rugăciune:

Tată ceresc, ajută-mă să nu mă pun chezaş (să nu promit că voi rezolva problemele altora cu resursele mele în defavoarea familiei mele; să nu girez pentru alţii cu bunurile mele şi ale familiei mele fără să cunosc pericolul pierderilor) pentru aproapele meu şi să nu mă las prins pentru altul în lucruri necurate; să nu mă las legat printr-o făgăduinţă neînţeleaptă a gurii mele şi să nu mă las prins de cuvintele uşuratice ale gurii mele, ci să mă dezleg de toate promisiunile neînţelepte, ca să nu cad în mâna aproapelui meu.

Mă arunc înaintea Ta cu faţa la pământ şi stăruiesc de Tine ca să-mi dai înţelepciune.  Nu dau somn ochilor mei, nici aţipire pleoapelor mele, până nu scap din mâna celui rău cum scapă căprioara din mâna vânătorului şi ca pasărea din mâna păsărarului.

Mă uit la furnică şi mă depărtez de lene. Sunt cu băgare de seamă la căile Tale şi Te rog înţelepţeşte-mă! Învăţ de la furnică să muncesc, să-mi pregătesc hrana şi să am grijă de cei dragi ai mei.

Fii Tu căpetenia mea, priveghetorul meu, stăpânul meu, căci vreau să ascult de Tine. Ajută-mă să lucrez cu mâini harnice, nu să dorm, nici să aţipesc, nici să stau culcată, nici să-mi încrucişez mâinile când trebuie să lucrez; ca nu cumva sărăcia să vină peste mine, ca un hoţ şi lipsa, ca un om înarmat.

Mulţumesc că mă păzeşti de omul de nimic, de omul nelegiuit, care umblă cu neadevărul în gură, clipeşte din ochi, dă din picior şi face semne cu degetele. Nu mă lăsa să fiu unul dintre aceşti oameni neînţelepţi. Tu mă ajuţi să mă depărtez de răutate ca să nu rodească fapte rele în inima mea. Tu mă atenţionezi să nu urzesc lucrurile rele şi să nu stârnesc certuri, ca nu cumva nimicirea să-mi vină pe neaşteptate sau să fiu zdrobită deodată şi fără leac.

Mulţumesc că mă înveţi să urăsc lucrurile pe care şi Tu le urăşti: ochii trufaşi, limba mincinoasă, mâinile care varsă sânge nevinovat, inima care urzeşte planuri nelegiuite, picioarele care aleargă repede la rău, martorul mincinos, care spune minciuni şi cel ce stârneşte certuri între fraţi.

Vreau să păzesc sfaturile bune ale tatălui meu şi nu lepăd învăţătura înţeleaptă a mamei mele. Le leg necurmat la inimă, le atârn de gât, căci ele mă vor însoţi în mersul meu, mă vor păzi în pat şi îmi vor vorbi la deşteptare!

Cred că sfatul este o candelă, învăţătura este o lumină, iar îndemnul şi mustrarea sunt calea vieţii. Sfaturile, îndemnul şi mustrarea mă vor feri de orice om chinuit de pofte rele (curvie) şi de orice vorbire ademenitoare a celor răi. Nu poftesc în inima mea frumuseţea lumii şi nu mă las ademenită de plăcerile lumeşti, căci nu vreau ca lumea şi plăcerile ei să mă distrugă şi să-mi întindă curse şi capcane din care să nu mai scap.

Îmi voi aminti aceste întrebări: ,,Poate cineva să ia foc în sân, fără să i se aprindă hainele? Sau poate merge cineva pe cărbuni aprinşi, fără să-i ardă picioarele?”! Nu mă voi juca cu păcatul, ci voi sta departe de orice se pare rău.

Cred că toţi cei necuraţi vor fi pedepsiţi.

Păzeşte-mă de hoţie şi preacurvie, ca să nu mă port ca un om fără minte care singur îşi pierde viaţa făcând aşa. Cred că aceste păcate au consecinţe grave: ruşine, ocară, gelozie, furie, răzbunare, rănire, mânie etc., de aceea Te rog ajută-mi să rămân în curăţie şi în adevăr.

Doamne, mă rog pentru familia mea şi biserica mea

 ca să ne păzeşti de hoţie şi curvie

şi atenţia noastră să fie la curăţie şi adevăr!

Proverbe 3

proverbs 3_13*

Proverbe 3

 *

Tată ceresc, eu sunt copilul Tău. Nu uit învăţăturile Tale şi păstrez în inima mea sfaturile Tale! Căci ele îmi vor lungi zilele şi anii vieţii mele, şi-mi vor aduce multă pace.

Să nu mă părăsească bunătatea şi credincioşia! Eu mi le leg la gât, le scriu pe tăbliţa inimii mele, ca astfel să capăt trecere şi minte sănătoasă, înaintea lui Dumnezeu şi înaintea oamenilor.

Mă încred în Domnul din toată inima mea şi nu mă bizui pe înţelepciunea mea!

Îl Recunosc în toate căile mele şi El îmi va netezi cărările.

Nu mă socotesc singur înţelept; mă tem de Domnul şi mă abat de la rău, căci aceasta va aduce sănătate trupului meu şi răcorire oaselor mele.

Tată ceresc, ajută-mă să Te cinstesc cu averile mele şi cu cele dintâi roade din tot venitul meu, căci atunci grânarele îmi vor fi pline de belşug şi teascurile vor geme de must.

Nu dispreţuiesc mustrarea Domnului şi nu mă mâhnesc de pedepsele Lui, căci Domnul mustră pe cine iubeşte, ca un părinte pe copilul pe care-l iubeşte!

Mă rog şi caut să fiu omul fericit care găseşte înţelepciune şi capătă pricepere, căci câştigul pe care-l aduce ea este mai bun decât al argintului şi venitul adus de ea este mai de preţ decât aurul; ea este mai de preţ decât mărgăritarele şi toate comorile mele nu se pot asemui cu ea. În dreapta ei este o viaţă lungă; în stânga ei, bogăţie şi slavă.  Căile ei sunt nişte căi plăcute şi toate cărările ei sunt nişte cărări paşnice. Ea este un pom de viaţă pentru cei ce o apucă şi cei ce o au sunt fericiţi.

Doamne, Tu prin înţelepciune ai întemeiat pământul şi prin pricepere ai întărit  cerurile; prin ştiinţa Ta s-au deschis Adâncurile şi strecoară norii roua.

Nu depărtez învăţăturile acestea de ochii mei: păstrez înţelepciunea şi chibzuinţa, căci ele vor fi viaţa sufletului meu şi podoaba gâtului meu.

Doamne, ajută-mă să merg cu încredere pe drumul Tău şi piciorul nu mi se va poticni; când mă voi culca, să fiu fără teamă şi când voi dormi, somnul să-mi fie dulce; să nu mă tem nici de spaimă năpraznică, nici de o năvălire din partea celor răi. Tu eşti nădejdea mea şi Tu îmi vei păzi piciorul de cădere.

Tată ceresc, ajută-mă să nu opresc o binefacere celui ce are nevoie de ea, când pot s-o fac; să nu zic aproapelui meu: „Du-te şi vino iarăşi; îţi voi da mâine!” când am de unde să dau.

Ajută-mă să nu gândesc rău împotriva aproapelui meu, când locuieşte liniştit lângă mine; să nu mă cert fără pricină cu cineva, când nu mi-a făcut nici un rău; să nu pizmui pe omul asupritor şi să nu aleg nici una din căile lui.

Doamne, Tu urăşti pe oamenii stricaţi, dar eşti prieten cu cei fără prihană. Păzeşte-mă de stricăciune şi blestem, de casa celui rău şi de cei batjocoritori, de nebunie şi ruşine.

Binecuvintează, dar, locuinţa mea şi a celor neprihăniţi!

Ajută-ne să rămânem smeriţi, căci celor smeriţi Tu le dai har.

Ajută-ne să fim înţelepţi, căci înţelepţii vor moşteni slava.

Doamne, mă rog pentru familia mea şi biserica mea

Să câştigăm înţelepciunea cu orice preţ!