Comoara dinlăuntru
2 Corinteni 4
Omul dinlăuntru e comoara mea !
Omul dinafară e povara mea …
Omul dinafară nu vrea armonie,
Ci, mai degrabă un stăpân rău să fie.
*
De aceea, tratamentul dur este zdrobirea !
Așa, omul dinafară vede devenirea.
Viața lui Isus începe ca să strălucească,
Omul dinlăuntru începe ca să stăpânească.
*
Trăiesc, dar nu mai trăiesc eu,
Ci, în mine domnește Dumnezeu.
Omul dinafară nu mai poate mireasma s-ascundă,
Căci omul vechi spart, lasă mireasma să pătrundă.
*
Comoara de preț găzduită de trup,
Se vede că-i cerească și nicidecum lut.
Tot ce se întâmplă are scop și înțeles,
Căci lucrează moartea omului firesc.
*
Încercările vieții lucrează spre binele meu,
Căci învăț să trăiesc prin Duhul, mereu.
Procesul e lung, depinde de mine,
Dacă prin duhul meu, Duhul Sfânt pe alții atinge.
*
Mă predau în întregime, în mod constant Duhului,
Cu bucurie sunt gata să accept voia Lui.
Crucea înseamnă, zdrobirea omului de afară :
Vechi iscusințe, păreri, metode, plăceri ca să moară.
*
Calități pot avea și oamenii sufletești,
Dar sufletul nu e curat de nu sunt duhovnicești.
Multe calități sufletești pot să impresioneze,
Dar ele pot opri Lumina să înainteze.
*
Căci nu acceptă tot ce Dumnezeu trimite,
Împrejurări de orice fel nu sunt primite.
De aceea, tot ce pune oprire în schimbare :
Intelectul, emoțiile și voința, suferă zdrobire mare.
*
Doamne, vreau să primesc totul fără cârtire,
Iubirea egoistă prin zdrobire este devenire.
Trebuie băut paharul suferinței,
Ca să se arate frumusețea biruinței.
*
Numai omul prin care Se arată Dumnezeu,
Poate fi folosit ; omul trecut prin greu,
Ce s-a lăsat transformat prin tratamentul : zdrobire,
Singurul drum care duce și aduce rodire.