25 Noiembrie

Geneza 39:21-40:23

Geneza 39:21-23: ,,Domnul a fost cu Iosif şi Şi-a întins bunătatea peste el. L-a făcut să capete trecere înaintea mai marelui temniţei. Şi mai marele temniţei a pus sub supravegherea lui pe toţi întemniţaţii care erau în temniţă. Şi nimic nu se făcea acolo decât prin el. Mai marele temniţei nu se mai îngrijea de nimic din ce avea Iosif pe mână, pentru că Domnul era cu el. Şi Domnul îi dădea izbândă în tot ce făcea.”

În închisoare, Iosif şi toţi cei din jurul lui au devenit tot mai conştienţi de prezenţa Domnului în viaţa lui Iosif. Domnul i-a dat înţelepciune, când doi dintre cei închişi în închisoare au visat visuri care i-au tulburat. Dimineaţa, când Iosif s-a dus să-i vadă pe cei pe care îi avea sub ordine, a observat că doi dintre ei erau foarte trişti. Visurile au lăsat asupra lor impresii adânci. Iosif a putut să se ridice deasupra suferinţei lui, ca să-i ajute pe alţii. Cât de des îi vezi pe cei din jurul tău că se frământă cu tot felul de lucruri? Pe cine ai văzut ultima dată trist şi abătut? Cui ai spus o vorbă bună astăzi? Pe cine ai întrebat dacă poţi să-i faci un bine? Pentru cine te-ai rugat astăzi? Cât de frământată eşti de problemele tale, încât nu vezi ce se întâmplă în jurul tău? Cine se roagă pentru tine zilnic? Pentru cine te rogi tu zilnic? Ce aştepţi de la Domnul? Aştepţi prezenţa Lui în toate domeniile vieţii tale?

Paharnicul şi pitarul au avut o interpretare corectă a visurilor lor prin Iosif, care a primit de la Dumnezeu lumină ca să înţeleagă visele. S-a întâmplat exact aşa cum a spus Iosif. Paharnicul a fost restaurat, iar pitarul a fost spânzurat. Deşi Iosif l-a rugat pe paharnic  să spună împăratului o vorbă bună pentru el, paharnicul a uitat de Iosif. Imaginează-ţi că Iosif a aşteptat zi după zi, săptămână după săptămână, lună după lună şi an după an; a aşteptat să fie eliberat din închisoare. Oare s-a simţit uitat? Cum este să-i faci bine unui om şi să fii uitat? Dumnezeu nu l-a uitat, dar Iosif avea nevoie de cei doi ani în plus în închisoare, căci Dumnezeu îl pregătea ca el să devină un eliberator. Şi ce mare izbăvitor a fost! El a salvat familia lui, ţara Egiptului şi ţările din jur, căci foametea a durat şapte ani. Iosif a domnit peste suferinţă, nelăsând suferinţa să domnească peste el.

Biruinţa în suferinţă se dovedeşte printr-o încredere totală în caracterul lui Dumnezeu. Iosif a ştiut că Dumnezeu lucrează în viaţa lui, pentru binele lui şi pentru gloria Lui. Nu a văzut, nu a înţeles întotdeauna, dar s-a încrezut în Domnul. În care închisoare te zbaţi tu astăzi? Este căsătoria ta o închisoare? Este singurătatea ta o închisoare? Este boala ta o închisoare? Dacă o adicţie, dacă amărăciunea, mânia, supărarea, depresia, gelozia, invidia,  lipsurile materiale etc., te-au închis într-o închisoare, Dumnezeu ştie şi vede. El vrea să te gândeşti la El. Nu te gândi la ostilitate, la răzbunare, la amărăciune etc. Spune-I Domnului că eşti în închisoare şi cere-I ajutor. El poate să te ajute să te ridici deasupra suferinţei şi a disperării. Strigă către El.

Doamne, Te rog, foloseşte suferinţa mea spre binele meu şi spre gloria Ta. Vreau să fiu curajoasă şi să mă rog ca Tu să-mi dai evidenţe clare că Tu eşti cu mine când sunt în suferinţă.

Doamne, mă încred în caracterul Tău ca să biruiesc suferinţa!