Cu toții ne dorim binecuvântări de la părinții noștri. Poate unii nu știu sau nu vor să dea binecuvântări. Domnul te întreabă pe tine și pe mine astăzi: Poți să primești binecuvântarea de la Mine? Uită de cei care nu te binecuvântează și privește la Cel ce dă adevărata binecuvântare.

Noi trăim ca popor răscumpărat într-o lume decăzută, în lumea sub blestem. Să nu avem așteptări care ne rănesc. Uneori tânjim după acceptare în familie, căsătorie, biserică. Ne luptăm cu rănile trecutului și căutăm eliberarea. Nu ne dăm seama că binecuvântarea Domnului este tot ce avem nevoie. Avem nevoie să fim binecuvântați, dar putem alege să binecuvântăm chiar dacă nu suntem binecuvântați. Dacă nu învățăm să primim binecuvântarea lui Dumnezeu în viețile noastre, prin credință, și dacă acest lucru nu este suficient, atunci vom acționa ca niște handicapați când vom încerca să binecuvântăm pe cei din jur. Dacă nu primim ce ne dă Domnul, nu putem dărui.

Copiii lui Dumnezeu au o binecuvântare în viață care este mai mare decât orice binecuvântare pământească. Ceea ce dăm depinde de ceea ce avem de la Dumnezeu. Ce facem dacă nu primim binecuvântarea părintească? Dumnezeu are toată puterea să umple toate golurile și să facă un izvor în inima celui credincios din care să țâșnească izvoarele vieții către alții. Să nu uităm că avem nevoie de credință ca să-L vedem pe Dumnezeu lucrând în viețile noastre. El nu va spune cuvintele pe care le aștepți de la părinți, frați, surori sau alți oameni, dar este nevoie de credință ca să crezi că ești iubită și acceptată de Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt.

Dacă vrei să fii izbăvită de blestemul cuvintelor, primește prin credință binecuvântarea lui Dumnezeu. Lasă cuvintele rele să plece. Lasă oamenii care te-au rănit să plece (iartă-i). Nu te mai ține de ei, s-ar putea că nu știu cum să se poarte. Nu cere ceva ce alții nu știu și nu pot să dea. Ei sunt într-o închisoare din care nu știu cum să iasă. Veghează să nu ajungi și tu la înschisoare, pentru că durerea poate lua multe forme. Domnul vrea să creștem în credință, dragoste, iertare, bunătate și să devenim o binecuvântare indiferent de trecutul nostru.

Doamne, Îți mulțumesc pentru toate binecuvântările Tale. Mă bucur de toate cuvintele de binecuvântare pe care le citesc în Cuvântul Tău.

Și ne iartă nouă păcatele noastre, precum și noi iertăm greșiților noștri.

Ce ar fi dacă Domnul ne-ar ierta cum noi iertăm? Cum te atinge această întrebare? Cel mai mare motiv pentru care oamenii au mare greutate să primească iertarea lui Dumnezeu, cred că este faptul că ei au neiertare în inima lor față de cineva. De unde avem putere să-i iertăm pe alții?

Dacă nu îi iertăm pe alții, relația noastră cu Dumnezeu este afectată. Cred că această parte din rugăciunea Tatăl nostru este cea mai dificilă: precum iertăm și noi. Mai târziu, după rugăciune, Domnul Isus revine la această parte din rugăciune: Matei 6: 14-15: ,,Dacă iertaţi oamenilor greşelile lor, şi Tatăl vostru cel ceresc vă va ierta greşelile voastre. Dar dacă nu iertaţi oamenilor greşelile lor, nici Tatăl vostru nu vă va ierta greşelile voastre.” Este o legătură clară între felul în care îi tratăm pe alții și felul în care ne tratează Dumnezeu pe noi. Este o legătură între dorința noastră de a-i ierta pe alții și abilitatea noastră de a primi și experimenta iertarea lui Dumnezeu. Când refuzăm să dăm iertare greșiților noștri, când păstrăm amărăciunea în inimă, când lăsăm durerea să ne consume, când îi ținem ostateci pe alții, când nu-i lăsăm pe datornici să plece iertați, când refuzăm să ințelegem greșelile altora, de fapt capacitatea noastră de a primi și experimenta harul și iertarea Domnului sunt afectate. Este în defavoarea noastră să nu-i iertăm pe alții. Ajungem și noi în închisoare de bună voie și nesiliți de nimeni. Într-o anumită măsură înțelegem de ce mulți creștini ajung în descurajare, depresie, vinovăție, mânie, dezechilibru emoțional. Matei 5: 7: ,,Ferice de cei milostivi, căci ei vor avea parte de milă!”  Cei ce dăruiesc milă, îndurare, har, iertare, la rândul lor vor primi milă, har, îndurare, iertare. Cei ce primesc mila Domnului devin oameni ai milei. Cei ce nu dăruiesc milă altora vor fi forțați să trăiască fără mila altora și să poarte povara vinovăției. Inima lor îi va condamna mereu. Multe femei poartă acest bagaj emoțional al lucrurilor nerezolvate, pentru că nu au avut milă de alții și se gândesc că Domnul nu le va da eliberare până când vor alege să ierte pe alții. Nu putem aștepta ca Domnul să ne ierte când noi nu iertăm. Înseamnă acest lucru că iertarea lui Dumnezeu față de noi este condiționată? Vrea Domnul Isus să spună că ne pierdem mântuirea? Dacă nu iertăm nu vom fi iertați? Să ne amintim că aceasta este rugăciunea Tatăl nostru și noi suntem deja copiii mântuiți ai Tatălui ceresc. Necredincioșii nu se roagă Tatălui ceresc. Ei pot rosti rugăciunea, dar nu se roagă, căci nu sunt copiii Lui, nu au relație cu Tatăl.

Cel mai valoros lucru este dezvoltarea caracterului hristic și nicidecum cariera și o casă ca-n povești. Numai cei/cele prin care caracterul lui Hristos strălucește, pot influența vieți pentru veșnicie.

Să ne rugăm Domnului să reflectăm frumusețea Lui în toate relațiile noastre. Să învățăm să prețuim o învățătură biblică sănătoasă, o trăire în curăție și atunci cei din jur vor vedea și vor fi încurajați să urmeze exemplul nostru. Evanghelia va fi prezentată lumii și toți cei ce vor răspunde adevărului, vor fi mântuiți.

Doamne, ajută!

Dacă nu avem mintea sănătoasă nu vom putea trece biruitoare prin greutățile vieții. Să memorăm Cuvântul Domnului și să medităm la el. Să ne pregătim mintea și inima. Să memorăm cântările Domnului. Să nu așteptăm ziua necazului nepregătite. Necazul va veni. Să nu ne ia prin surprindere.

1 Petru 1:13-14: ,,De aceea, încingeţi-vă coapsele minţii voastre, fiţi treji, şi puneţi-vă toată nădejdea în harul, care vă va fi adus, la arătarea lui Isus Hristos. Ca nişte copii ascultători, nu vă lăsaţi târâţi în poftele pe care le aveaţi altădată, când eraţi în neştiinţă.”

Mintea sănătoasă duce la o purtare bună. Ce înseamnă să ne încingem coapsele minții noastre? Să ne adunăm gândurile ca să nu fie împrăștiate. În caz de urgență nu avem timp, de aceea gândirea trebuie ordonată. Este nevoie de efort, vigilență și disciplină. Noi vrem să fim în formă (fizic), să avem căsătorii fericite, sănătate și relații bune. Dar acest lucru nu se poate fără efort și disciplină.