*
Să ai în suflet pace by Maria Dragoi
*
Când vezi zilnic cum mulţimea
Se agită-n jurul tău,
Tu, să ai în suflet pacea
Ce ţi-o dă doar Dumnezeu!
*
Chiar furtuna de-ar veni
Peste barca vieţii tale,
Când ai pacea Lui Isus
Nici un val nu e prea mare!
*
Calea ce-o urmăm acum
Uneori e poate grea,
Dar avem promisiunea
Că ne lasă pacea Sa!
*
Nimic nu e mai de preţ
Decât pacea inimii
Şi Iubirea ce ne duce
Sus în cer, în veşnicii!
Amin!
Vulcan-04-04-2012
Mary
*
DE AI INIMA CURATĂ…
De ai inima curată
Cum e precizat în Carte
De luminile cereşti
Sigur, tu avea-vei parte
Vei gusta din fericirea
Pregătită pentru sfinţi,
Vei respinge “beneficiul”
Ce derivă din arginţi,
*
Vei mărturisi păcatul
Ce te-a-nvins, te-a doborât
Vei deschide larg fereastra
Sufletului zăvorât
Fi-vei sincer în vorbire
Şi intens te vei ruga
Iar pe calea spre răsplată
Foarte mult vei avansa…
*
Când veni-vor valuri grele
Le vei birui uşor
Nu vei accepta nimic
Din veacul ispititor
Şi vei fi pătruns de dorul
De-a-L vedea pe Tatăl Sfânt
Care, zilnic, te-ntăreşte
Prin Lumină şi Cuvânt
*
De ai inima curată
Adevărul îl iubeşti
Eşti deschis pentru mustrare
Pentru părtăşii frăţeşti
Iar viaţa ta pe Terra
Va fi pildă de urmat
Şi în sporul în lucrare
Mult vei fi interesat.
*
Puritatea când e-n tine
E un semn că te-ai predat,
Că ai firea răstignită
Şi cu har eşti inundat
Tot aşa să mergi pe cale,
Tot aşa să te închini
Ca să poţi cânta voios
Printre flori sau mărăcini…
*
Şi-o să strângi frumoase roade
Pentru tine, pentru fraţi
O să poţi înviora
Pe creştinii întristaţi
Vei gusta din fericirea
Pregătită pentru sfinţi
Iar în lumea pribegiei
Nicicând n-o să te frămânţi.
*
17 Septembrie, 2008
George Cornici
*
Ferice de cei cu inima curată,
De cei ce au credinţa adevărată,
Ferice de cei ce trăiesc în lumină,
De cei ce sunt grâu, nu neghină!
*
Ferice de omul împăciuitor,
De cel ce nu este răzbunător,
De cel ce nu-l bârfeşte pe fratele său,
De cel ce se fereşte continuu de rău!
*
Ferice de omul cel blând şi milos,
De cel ce iubeşte pe păcătos,
Ferice de omul însetat de neprihănire,
De cel ce fuge de nelegiuire!
*
Ferice de omul ce e prigonit,
Căci cel ce vrea
Să trăiască-n evlavie,
Nu este iubit!
*
Ferice de cel ce nu se bucură de rău,
Şi are iubire în sufletul său,
De cel ce nu-şi trage cuvântul ‘napoi,
Chiar dacă e-ncercat de nevoi!
*
Ferice de omul cu mâinile curate,
De cel ce trăieşte-n dreptate,
Ferice de omul ce se-ngrijeşte şi de orfan,
Şi nu se închină la ban!
*
Ferice de cei care ce spun şi trăiesc,
Ferice de cei ce pe oameni îi iubesc,
Ferice de omul ce umblă smerit,
Căci el va fi mântuit!
*
Ferice de omul ce le rabdă pe toate,
Ferice de cel însetat de dreptate,
Ferice de cel ce trăieşte frumos,
Avându-L model pe Domnul Hristos!
27/04/2013 Socodor
Cornel Jigau
*
*
Ferice de cei milostivi
*
În lumea noastră-atât de seculară,
Cu oameni reci, cu inimi de bazalt,
Există o virtute foarte rară
Prin jungla de oțel și de asfalt.
*
Căci cei ce-o au sunt socotiți fanatici
Sau retrograzi, fricoși și demodați,
Pe când cei duri, răzbunători, sălbateci,
Se-nscriu în rândul celor „adaptaţi”.
*
Ferice, mai spunea Isus pe munte,
De cei ce-n lume milă răspândesc.
Cununa vieţii-o vor purta pe frunte,
Căci milă dau şi milă ei găsesc.
*
Atunci când vor veni la judecată
În faţa tronului cel alb şi sfânt,
Vor auzi: “Am fost bolnav o dată
În lumea cu dureri de pe pământ,
*
Dar voi M-aţi mângâiat cu-a voastră milă
Şi-n casa voastră-atuncea M-aţi primit.
La ale Mele bube n-aţi privit cu silă,
Ci-n inimă şi-n suflet le-aţi simţit
*
De aceea azi vă dau Împărăţia,
Vă mântuiesc de-a iadului văpăi.
Pe veci vă fie parte bucuria,
Voi, milostivii, în lumea celor răi.”
*
Petru Dugulescu
*
Ferice de cei flămânzi şi însetaţi
*
Ferice de cel ce se-ncrede în Domnul
Căci El moşteneşte viaţa;
El nu însetează că-n El e Izvorul
Ce-ades’ răcoreşte fiinţa.
*
El este ca pomul sădit lângă apă
Cu-a Lui rădăcini înspre râu
Când vine sezonul, căldura să-nceapă
Rămâne tot verde şi viu.
*
El stă ca un pui, mereu lângă mamă,
Să prindă putere de viaţă
Aşa e creştinul ce-i plin de aromă
Ş-ascultă de sfânta povaţă.
*
El creşte în Duh şi prinde putere
Fiind tot mereu lângă Domnul
Ascultă de vocea ce zilnic îi cere
Să nu mai privească trecutul.
*
Ascultă dar şi tu prietene drag
Să ştii căci cu Domnul ai totul.
Binecuvântările vin, aşteaptă în prag,
Ferice de-L ai tu pe Domnul.
*
4/23/2008gl
George Lupsea
BLÂNDEŢEA
*
Blândeţea lui Isus ne-ajută
Să stăpânim orice impuls
Şi nicidecum mâniei oarbe
Să nu-i mai dăm vreodată curs.
*
Noi nu putem face dreptate
Când suntem agresivi sau răi.
Vrăjmaşu-l dezarmăm c-un zâmbet
Mergând pe-ale iubirii căi.
*
Când nu răspundem la ocară
Sau clevetirilor ce vin
Blândeţea ne va fi podoaba
Iar răul ne va fi străin.
*
Ca Moise vom fi blânzi tot timpul
Sub tirul criticilor tari.
Şi Domnul ne va da răbdarea
Atâtor oameni sfinţi şi mari.
*
Mărimea ni-i determinată
De cât de mult suntem smeriţi.
Pe câţi din jurul nostru oare
Noi i-am făcut mai fericiţi?
*
A învăţa mereu blândeţea
De la Isus, divinul Miel,
Înseamnă să trăieşti în lume
Smerit şi blând cum a fost El.
*
Blândeţea nu-i o opţiune
Ce-o preferăm din când în când.
Ci-i un secret al biruinţei
Când lupţi cu-al răzbunării gând.
*
Blândeţea e recunoscută
Când nu-i din fire, ci-i din Duh,
Aşa cum pasărea ce zboară
Se-nalţă zilnic în văzduh.
*
Cei ce cultivă des blândeţea
Cu-ntregul ei farmec divin
Vor înţelege frumuseţea
Parfumului de proaspăt crin.
*
Nu renunţa la viaţa sfântă
Şi la blândeţea lui Cristos
Chiar dacă într-o încercare
Te-ai prăbuşit sub cruce jos.
*
El vine grabnic, te ridică
Şi pune-n tine noi puteri
Să fii ca Mielul blând în toate
Şi mult mai bun astăzi ca ieri.
*
Corneliu Livanu
FERICE DE OMUL
Psalmul 41
Ferice de omul cel care-ngrijeşte
cu milă de rana oricărui sărac!
Isus pe acela în cer îl primeşte
şi-i dă o cunună ce ţine în veac.
*
Ferice de omul ce-i plin de credinţă
atunci când veghează cu cel suferind!
Isus îi oferă prin har biruinţă,
şi-n suflet deodată făclii i se-aprind.
*
Ferice de omul ce-l poartă iubirea
spre cel care zace sub negrul păcat,
ce-aşterne spre alţii cu drag fericirea
prin fapte smerite din gândul curat!
*
Ferice de omul ce-mparte dreptate
şi nici nu se uită la faţa cuiva,
atunci când ispita în poartă îi bate
s-accepte minciuna cu tot ce e-n ea!
*
Ferice de omul ce sprijin se face
celui care cade sub grele poveri!
Isus îl îmbracă tot timpul cu pace
şi-n boală-i alină cumplite dureri.
Corneliu Livanu
*
Ferice de cei fără prihană!
Acei, care umblă -ntotdeauna,
După Legea Domnului ca hrană;
Păzesc poruncile ca pe-o cunună!
*
Ferice de cei care Îl caută!
Nici o nelegiuire ei nu săvârşesc;
Din toată inima Îi aduc laudă
Şi Numele cel sfânt Îl preamăresc.
*
Ferice de cei ce se desfată
În toate ale Tale-orânduiri;
Nu uită, poruncile nu-Ţi calcă
Ţi-aduce laudă şi mulţumiri!
*
Ferice de-acei ce nu se-abat
De la-ale Tale, mari legi şi porunci;
Sunt fericiţi cu tot ce Tu le-ai dat
Şi lângă Tine au rămas de-atunci.
*
Doamne!….de ar ţinti căile mele
La păzirea poruncilor Tale;
Lângă Tine aş sta ferit de rele
Şi n-aş mai coborî în vale.
*
Îmi ridic cu drag faţa spre Tine
Pentru că mie, îmi eşti desfătare;
Te iubesc! Nu mi-e ruşine a spune,
Că eşti Iubirea mea cea mare.
*
Curată eu vreau să-mi ţin cărarea
Să mă îndrept după Cuvântul Tău;
A Ta-i mărirea şi binecuvântarea
Preaputernic Tată şi Dumnezeu!
A.N
24.09.2012 Firenze
Nănău Adinuţa
ANA TATAR ANDRAS 