Am tresărit o clipă

spring

*

AM TRESĂRIT O CLIPĂ…
*
Am tresărit o clipă când am văzut lumini
Ce-aveau înfăţişarea petalelor de crini
Când au sosit, amarul mi-a dispărut rapid
Şi parcă am ieșit din necuprinsul vid.
*

Mi-au sesizat mirarea şi m-au atins uşor
Fineţea lor sublimă mi-a dat un sfânt fior,
Mi-au arătat comoara ce am pierdut-o ieri
Când am uitat de ziua superbei învieri.
*

Mi-au arătat ce-am strâns o vreme-ndelungată
Şi-apoi le-am mângâiat odată și-nc-odată
Torentul fericirii s-a răspândit prin vene
Apoi m-am dus în parc şi m-am plimbat alene.
*

Degeaba spus-au unii c-a fost închipuire
Născută din dorinţa de-a sta în Nemurire
Ce am trăit de-atunci e-o stare permanentă
Ce poate furniza o hrană consistentă.
*
George Cornici/14 Martie, 2015

Ne-ai mai dat, O Tată, zile…

meNE-AI MAI DAT ZILE…

Ne-ai mai dat, O Tată, zile
Să vestim iubirea Ta
Vremurile sunt ostile
Rare-s faptele utile
Dar Te vom glorifica.

Ne-am trezit; văzut-am Raza
Ce-a sosit din Infinit
Ne ești scutul, ne ești paza
Mergem veseli către oaza
Unde totul e-nverzit.

Ne-ai mai dat și sănătate
Să muncim în lan cu spor
Bunurile Tale toate
Le primim cu demnitate
Știm care-i al lor Izvor.

Vrem și astăzi misiunea
S-o-mplinim prin al Tău har
Știm că vom vedea minunea,
C-om învinge presiunea,
Că munci-vom nu-n zadar.

Vremea de va fi cu soare
Sau cu ploaie din belșug
Știm că-n Tine e scăpare
Și alin și vindecare,
Știm că tragi cu noi la jug.

Ființa noastră Te cinstește
Pentru daru-Ți minunat
Îți cântăm dumnezeiește
Și atunci avântul crește
Către Plaiul luminat.

Ne-ai mai dat zile, Părinte
Dragostea-Ți s-o răspândim
La ce spui luăm aminte
Mergem numai înainte,
Cu ardoare Te slujim.

George Cornici/21 Iunie, 2014

ÎNCREDINȚAȚI…

1 jesusÎncredințați c-am fost chemați
Să împlinim ce Cartea spune
Pornim la luptă ne-nfricați
Să-nvingem orice presiune.

Venind dușmani nu dăm ‘napoi
Știind ce-aduce biruința:
Elan spre viața de apoi
Tării să stingem neputința.

Convingerea ce s-a format
Urmând, prin har, pe-al nostru Mire
De El, pe veci, ne-a atașat,
Ne-a îndrumat spre moștenire.

Parcurgem fără ezitări
Traseul stabilit de Dânsul
Trăim preafericite stări
Ce-alină zbuciumul și plânsul.

Nu ne-ndoim că în final
Primi-vom veșnica răsplată
Și nu doar un buchet floral
Ci tot ce-a spus cerescul Tată.

Încredințați că-ndeplinim
Ce-a Lui voință ne arată
Vrem misiunea s-o sfârșim
Pe drumu-ngust, nu calea lată.

George Cornici/16 Iunie, 2014

Covor de flori

1floriiCOVOR DE FLORI

Ți-au așternut  și flori  si haine
Când, triumfal, intrat-ai în oraș
Dar câți au înteles  acele taine
Ce pot călăuzi pe-un nou făgaș?

Fierbea Ierusalimu-n așteptare
S-au adunat, pe străzi, mulțimi
Dar câti dorit-au cu ardoare
Să-și ’nalte  visul spre ’nălțimi?

Și-ai auzit ovații  multe
Dar  ce  puțini erau dispuși
Să Te urmeze, să Te-asculte
Și să deschidă  spre  Cer uși!

Mult  n-a  trecut – doar  patru zile
Și-n vinerea ce a  urmat
Acele suflete   ostile
Te-au dus  și Te-au  crucificat.

Dar le-ai iertat  nelegiuirea
Cum nimeni  altul n-a  iertat
Să vadă-n Tine  nemurirea
Și harul  ce i-a  inundat.

Iar azi  când amintirea vine
Despre-un trecut eveniment
Te proslăvim cum se cuvine
C-al Tău Cuvânt e aliment.

gc/12 Aprilie, 2014

By George Cornici

Stapanul vietii mele

111

*

STĂPÂNUL VIEȚII MELE

Stăpân iubit al vieții mele
Îți dau onor că nu mă lași
Să fiu purtat de valuri grele,
Să fiu străpuns la os și piele
De cei mai nemiloși arcași.

Constat cum Te-ngrijești de mine,
Cum paza Ta mi-e scut și ghid
M-ajuți, mereu, să pot obține
Conecții pentru stări divine,
Puteri să ocolesc un vid.

Vegherea Ta e permanentă
Să nu m-atingă foc intens
Iar când durerea e prezentă
Și munca nu-i eficientă
Mă-ncurajezi și-mi dai un sens.

Sunt mii de situații-n viață
Când parcă totul e-nnorat
Și-atunci privesc la a Ta față
Și-ndepărtez un văl de ceață
Și iar mă simt înviorat.

Stăpân și prieten; cum se poate?
E-o taină și-s cuprins în ea
Nu pot de Tine-a mă desparte
Căci lumea dă doar stări deșarte
Și-n ea comori nu pot vedea.

Mi-ai pregătit o moștenire
Și vreau s-o văd și vreau s-o am
Călătoresc spre Nemurire
Desprins de lut, desprins de fire
Să fiu unde s-a dus Avraam.

George Cornici/9 Ian. 2014

Eliberare

*

NE-AI SCOS, ISUSE…

Ne-ai scos, Isuse, din robie
Și cu Lumina Ta ne-ai uns
Ne-ai dus apoi la Apa vie
Sădit-ai dor de veșnicie
Ne-ai dat să fie de ajuns.

A fost o zi de sărbătoare
Ce o păstrăm în amintiri
A fost acea descătușare
Ce a creat încredințare
Spre minunate răsplătiri.

Eram aproape…foarte-aproape
De locul groaznicei genuni
Și plumb, parcă, aveam pe pleoape
Era pe cale să ne-ngroape
Mesajul proaspetei minciuni…

Dar ai înlăturat dușmanii
Ce ne voiau pe toți zdrobiți
Și au urmat, apoi, betanii
Și fericiți au fost toți anii
De când suntem ai Tăi iubiți.

Acum trăim nu o himeră
Nu rătăcim prin nopți pustii,
Prin lumea rece, efemeră
Ne îndreptăm spre-o atmosferă
Fără zbârciri, intemperii.

Mergând cu Tine pe cărare
Gustăm din stări de Paradis
Primim puteri în încercare,
Vedem splendoarea ce-i în floare
Și împlinim ce am promis.

Nălțăm mereu recunoștință
Că ești cu noi la orice pas.
Când ne-ncovoaie-o suferință,
Când, parcă, nu mai e voință
Din nou pui untdelemn în vas.

George Cornici / 27 Februarie, 2014

Intrând în Noul An

11new*

INTRÂND  ÎN  NOUL  AN

Intrăm cu optimism în Noul An
Deplini încredințați de biruință
Cu hărnicie vom lucra în Lan
Să-ndeplinim a Cerului cerință.

Privim ‘napoi să constatăm
Ce bun a fost cu noi, Păstorul
Și mulțumiri cu drag ‘nălțăm
Că S-a-ngrijit de-ntreg poporul.

Rostim cu toții ”EBEN-EZER”
El ne-a însoțit fără-ncetare
Și-am depășit orice mister,
Ieșit-am din învolburare.

Intrând în Noul An cântăm
Un imn ales de proslăvire
Și vrem, plenar, să ne-angajăm
S-aducem roade în slujire.

Din nou vom înfrunta furtuni
Când vor izbi să ne doboare
Vom mai vedea multe minuni,
Vom birui chiar în cuptoare.

Pornim la drum îmbărbătați
De-acele revelații sfinte
Din nou vom fi orientați
De brațul Tău, o, drag Părinte.

*

By George Cornici / An Nou, 2014

Motive de multumire

MOTIVE DE  MULŢUMIRE

N-am cuvinte, scumpe Tată, să exprim recunoştinţă
Mai întîi  de toate spun: Tu eşti în a mea  fiinţă
Tu mi-eşti Prieten şi Părinte, O, ce mare bucurie
Vreau în lumea-nstrăinării să-Ţi fiu zilnic mărturie.

Vreau să Te  slujesc smerit, să  spun lumii despre Tine
Răspândind  mireasma păcii, să alin multe suspine.
Azi  e zi de  sărbătoare; medităm  la al Tău  Har
Şi  avem  motive – mii – să  cinstim al Tău scump dar.

Să  îţi  mulţumim  frumos pentru binecuvântări alese
Pentru aer  şi lumină, pentru ce  ne   pui pe  mese.
De la Tine  vine  totul: şi speranţă şi credinţă
Tu-ai sădit  în viaţa noastră dorinţa de  biruinţă.

Nu-ncetăm a-Ţi  mulţumi  că ne-ai scos din rătăcire
Şi ne-ai pregătit  palate  unde-i numai  strălucire,
Tu ne vei lua  la Tine,  sus la locul de răsplată
Nu ne despărţim de Tine, nicidecum şi niciodată.

O, ce mare ţi-e  iubirea! – ca oceanul  infinit
Vrem să-Ţi dăm  recunoştinţă printr-un trai neprihănit.
Zilnic Duhul Tău  Preasfânt ne aduce  mângâiere
Ne  convinge  de  păcat, ne  fereşte de   cădere.

Zlinic pâinea nu  lipseşte. O, ce Tată   minunat
Iar  Cuvântul  Tău  sublim ne dă  sfaturi de urmat
Tu dai ploaie  timpurie, o dai şi pe cea  tărzie
Te-onorăm prin cânt şi rugi, laude  şi poezie.

Vrednic eşti de adorare  azi şi mâine şi în veci
Eşti Emanuel iubit, de la noi nicicând  nu pleci
De suntem într-un cuptor ce-i de şapte ori  încins
Tu ne scoţi şi de acolo, braţul Tău e neînvins.

Braţul Tău  ne ia din valuri ce se năpustesc spre noi
Şi-l înfruntă pe duşmanul ce vrea să ne dea gunoi.
Avem mii de motivaţii să-Ţi  aducem mulţumire
Că  ne-ajuţi să rezistăm , să îl aşteptăm pe Mire.

Că  ne cârmuieşti spre  ţărmul fericirilor eterne
Şi-aduci consolare-n inimi când aleanul se aşterne.
Bunătatea  Ta vestită se-nnoieşte  zi de zi
Iar când  gerul ne pătrunde focul Tău ne va-ncălzi.

Îndurarea-Ţi fără  margini se revarsă ca un fluviu
Tu ne scoţi din disperare  şi  din stările  de dubiu.
De suntem curaţi acum şi în cuget şi-n simţire
E că  Tu  ne  ocroteşti şi ne vrei în nemurire.

Astăzi  împletim  buchetul  de ofrande şi de flori
Flori ce-şi răspândesc aroma, flori în sute de culori
Şi-Ţi  mai  mulţumim odată, cu căldură, pentru toate
Ne-ai scăpat de-ntunecime s-avem de  Lumină parte.

Ne conduci spre  biruinţă prin furtuni şi uragane
Eşti  Viteazul ce doboară steagul oştilor  duşmane
Ne dai pacea ce întrece gândul  şi închipuirea
Şi ne-ajuţi  să  preţuim  Calvarul şi  răstignirea.

Când  în noi îşi face  loc  duhul de  nemulţumire
Şi ne-ndeamnă  la revoltă, la murmur şi la cârtire
Tu ne dai puteri divine să-l învingem, să-l gonim
Să  putem să  ne-adâncim în Cuvântul Tău  sublim.

***
Lista mulţumirilor  e lungă, n-o  putem epuiza
Dar  în încheiere spunem: Tată nu ne refuza
Acceptă-nchinarea noastră; eşti al nostru Creator
Veşnic Te vom lăuda, veşnic Îţi vom da onor.

ei/2006

by George Cornici

Fericirea cu Isus

1 Be content

*

FERICIREA CU ISUS…

*

Nu cunoaștem fercire
mai deplină ca-n Hristos
Tot ce Dânsul ne aduce
e plăcut și valoros
Pune-n noi înviorare
când loviți suntem de val
Ne ajută să parcurgem
drumul când suim un deal.

*

Nimeni nu ne poate spune
vorbe cum ne spune El
Când rostește El povețe
se dezvoltă-n noi un zel
Și înaintăm pe cale
nu cuprinși de ezitări
Ci-animați de-ncredințare
și de binecuvântări.

*

Nu există împlinire
fără Fiul cel jertfit
El S-a dat de bună voie
arătând cât ne-a iubit
Ne inspiră sentimente
care nu-s de pe pământ
Ci-au venit direct din Plaiul
ce-i dincolo de mormânt.

*

N-am putea trăi viața
mai intens și mai plenar
Făr-a Lui încurajare,
fără minunatu-I har
Primăvară e în suflet
de când ne-a chemat duios
La o slujbă cu jertfire,
la un trai plăcut, frumos.

*

Nu cunoaștem vreun principiu
mai înalt decât acel
Ce ne-arată care-i calea
spre neprihănitul Miel
Lumea dă înfumurare
și-un bagaj cu amăgiri
Dar Hristos ne-nseninează
cu magnifice priviri.

*

Mai presus de-a Lui chemare
nu a fost și nu va fi
Când e El în luntrea vieții
vânturi grele-om birui
Îl păstrăm ca pe-o comoară
(cea mai scumpă-n Univers)
Și-I aducem adorare
prin cântare, rugă, vers.

*

George Cornici/Oct. 2013

Ajutor Divin

*

AJUTOR DIVIN

*

Ne-ajuți în orice-mprejurare
De soarta noastră te-ngrijești
Din cea mai cruntă încercare
Ne scoți, ne dai eliberare,
Ne dai și haine preoțești.

*

În drumeția spre Cetate
Multe capcane întâlnim
Dar brațul Tău le ia pe toate,
Le-aruncă în pustietate
Cu Tine, Tată, ne unim.

*

Poverile ce mult apasă
Și ne-ndoiesc de-atâtea ori
Tu le ridici; ce mult Îți pasă!
Și ne inviți apoi la masă
Și ne numești învingători.

*

Vârtejuri iuți vin să ne-nghită
Dar le calmezi imediat
Iubirea Ta e dovedită.
Din starea cea nenorocită
De-atâtea ori ne-ai ridicat.

*

Blocați în labirintul rece
Credeam că nu mai sunt ieșiri
Dar pe la ceasul unsprezece
Am constatat ce se petrece:
Ne-ai dat din nou însuflețiri,

*

Și-urmând Lumina-Ți penetrantă
Acel infern l-am părăsit
Și am urcat, apoi, pe-o pantă
Spre o dumbravă captivantă
Unde răcoare am găsit.

*

Împresurați fiind de-armate
Îndoctrinate cu minciuni
Au fost, rapid, împrăștiate
În spațiile înnoptate.
O, ce lucrări și ce minuni!

*

Când ființa nu funcționează
La parametrii necesari
(Mai bine zis ea dormitează)
Vorbirea-Ți ne înviorează
Să fim, iar, harnici gospodari.

*

Ne-ajuți…ne-ajuți. Ce fericire!
Prezența Ta în noi e far
Îți vom aduce mulțumire
Și-aici și sus, în strălucire
În cel mai minunat hotar.

*

Geoirge Cornici