Luați seama

Matei 6:1-4

Matei 6:1: ,,Luaţi seama să nu vă îndepliniţi neprihănirea voastră înaintea oamenilor, ca să fiţi văzuţi de ei; altminteri, nu veţi avea răsplată de la Tatăl vostru care este în ceruri.”

Sunt multe lucruri care ne preocupă mintea și ne consumă ziua. În multe lucruri sau relații ne investim timpul şi banii. Despre prea multe lucruri vorbim la telefon, scriem pe Facebook, pe bloguri. Viaţa, familia, nevoile, standardul social, aparenţa fizică, prieteniile, vorbele și faptele spun multe despre atenţia faţă de sine şi atenţia faţă de Domnul. Atenţia credincioşilor trebuie să fie la valorile lui Dumnezeu, nu la valorile omului! Te-ai întrebat: ,,Unde este atenţia mea?” La Dumnezeu!?! La slujirea altora!? La cercetarea Scripturilor!? La vestirea Evangheliei!? La proclamarea Împărăţiei lui Dumnezeu?! Primul verset începe cu o avertizare: ,,Luaţi seama!” Să nu fim ipocriţi în lucrurile bune. Orice lucru bun se ruinează dacă noi căutăm să fim plăcuţi oamenilor. Sfinţenia şi neprihănirea aparţin lui Dumnezeu şi nu putem să ne dăm drept alţii înaintea oamenilor. Domnul Isus înţelege natura umană. Ştim foarte bine să ne prefacem, să pretindem că suntem ceea ce nu suntem. Să veghem. Să stăm în gardă. Să luăm seama să nu fim ipocriți. Atunci vom avea o răsplată de la Domnul. Plăcerea omenească ruinează orice faptă bună. Să nu căutăm plăcerea omului. Să nu ne dorim să arătăm bine înaintea altora. Să nu vrei ca alţii să ne bage în seamă cu orice preţ. Aceste lucruri nu au răsplată de la Domnul. Dumnezeu răsplăteşte lucrul bine făcut în Numele Lui. Credinciosul care îşi păstrează atenţia la Dumnezeu, va căuta plăcerea Lui nu plăcerea şi aprobarea oamenilor.

Advertisements

Secretul fericirii

Vrei să știi care este secretul fericirii?

Foarte simplu: Alege Calea fericirii !!!

Care este Calea fericirii? Sunt doar două căi: Calea Domnului și calea dezastrului. Cei ce umblă pe Calea Domnului sunt fericiți iar cei ce umblă pe calea celor păcătoși ajung la pieire. Două căi și două destinații.

Psalms 1:1  Ferice de omul care nu se duce la sfatul celor răi, nu se opreşte pe calea celor păcătoşi, şi nu se aşează pe scaunul celor batjocoritori!
2  Ci îşi găseşte plăcerea în Legea Domnului, şi zi şi noapte cugetă la Legea Lui!
3  El este ca un pom sădit lângă un izvor de apă, care îşi dă rodul la vremea lui, şi ale cărui frunze nu se veştejesc: tot ce începe, duce la bun sfârşit.
4  Nu tot aşa este cu cei răi: ci ei Sunt ca pleava pe care o spulberă vântul.
5  De aceea cei rău nu pot ţinea capul sus în judecăţii, nici păcătoşii în adunarea celor neprihăniţi.
6  Căci Domnul cunoaşte calea celor neprihăniţi, dar calea păcătoşilor duce la pieire.

Umbli pe calea celor neprihăniți sau pe calea celor păcătoși? Răspunsul tău la această întrebare va determina destinul tău etern. Răspunsul tău te va face fericit sau mizerabil în anul care vine. Nu există fericire adevărată fără Hristos. Baza fericirii unui om este Cuvântul lui Dumnezeu, fără de care nu putem vorbi de roadă și rodire. O viață centrată pe Cuvântul lui Dumnezeu duce la fericire și binecuvântare. Citește Biblia în fiecare zi. Promisiunea fericirii celor ce umblă pe Calea celor neprihănit rămâne în picioare în ciuda circumstanțelor dificile ale vieții. Dumnezeu vrea ca noi să fim fericiți.

Vă doresc să umblați pe Calea Fericirii în anul 2019.

Ferice

Matei 5:1-12

Matei 5: 7: ,,Ferice de cei milostivi, căci ei vor avea parte de milă!”

Când suntem flămânzi şi însetaţi după neprihănire, cum să nu fim flămânzi şi însetaţi după relaţii bune cu alţii?! Când înţeleg că Dumnezeu mi-a iertat  păcatele mele cele multe şi grele, cum să nu iert şi eu pe cei ce mi-au greşit puţin? Cât am greşit eu faţă de Domnul? Cât au greşit alţii faţă de mine? Răspunsul celui iertat de Domnul este mila şi îndurarea lui faţă de alţii, chiar dacă este tratat cu răutate.

A avea îndurare înseamnă a arăta compasiune pentru păcătos, din cauza mizeriei în care îl duce păcatul. Cel ce are milă iartă, se roagă, iubeşte şi dă ajutor în nevoie. Pentru că nimeni nu merită îndurare (toţi suntem răi), inima nu ar trebui să se împietrească faţă de cel ce nu merită să fie iertat. Samariteanul cel milostiv a avut milă faţă de un om în nevoie, chiar dacă nu l-a cunoscut. Nu a avut nici o obligaţie faţă de el. Această descriere este prezentată de Domnul Isus ca să ne spună cum trebuie să ne arătăm noi mila faţă de alţii. Cine are milă faţă de alţii va primi şi el milă. Mila, harul, îndurarea, sunt daruri primite de la Domnul şi curg înspre alţii prin noi. Crucea lui Hristos ne arată mila Lui faţă de noi. Căci pe când eram noi încă păcătoşi, Hristos Și-a dat viaţa pentru noi şi oricine crede în El nu piere, ci are viaţă veşnică.

Mica 6:8 ne prezintă datoria omului: „Ţi s-a arătat, omule, ce este bine şi ce alta cere Domnul de la tine, decât să faci dreptate, să iubeşti mila şi să umbli smerit cu Dumnezeul tău?” Matei 23:23 ne atenţionează: ,,Vai de voi, cărturari şi Farisei făţarnici! Pentru că voi daţi zeciuială din izmă, din mărar şi din chimen şi lăsaţi nefăcute cele mai însemnate lucruri din Lege: dreptatea, mila şi credincioşia; pe acestea trebuia să le faceţi şi pe acelea să nu le lăsaţi nefăcute.” Iacov 2:13 ne spune cât este de importantă mila: ,,Căci judecata este fără milă pentru cel ce n-a avut milă; dar mila biruieşte judecata.” Luca 6:36 este o poruncă: ,,Fiţi, deci, milostivi, cum şi Tatăl vostru este milostiv.” Cât impact au aceste versete în inima şi viaţa ta?

Doamne, ajută-mă să fiu milostivă în toate relaţiile mele!

*

Amintire

Astăzi mi-am amintit că anul acesta Domnul mi-a vorbit prin acest Psalm.

Psalmi 75:1  (Către mai marele cântăreţilor. „Nu nimici.” Un psalm al lui Asaf. O cântare.) Te lăudăm, Dumnezeule, Te lăudăm; noi, care chemăm Numele Tău, vestim minunile Tale!
2  „Atunci când va veni vremea Hotărâtă” zice Domnul „voi judeca fără părtinire.
3  Poate să se cutremure pământul cu locuitorii lui: căci Eu îi întăresc stâlpii.” -(Oprire).
4  Eu zic celor ce se fălesc: „Nu vă făliţi!” Şi celor răi: „Nu ridicaţi capul sus!”
5  Nu vă ridicaţi capul aşa de sus, nu vorbiţi cu atâta trufie!
6  Căci nici de la răsărit, nici de la apus, nici din pustie, nu vine înălţarea.
7  Ci Dumnezeu este Cel ce judecă: El scoboară pe unul, şi înalţă pe altul.
8  În mâna Domnului este un potir, în care fierbe un vin plin de amestecătură. Când îl varsă, toţi cei răi de pe pământ sug, îl sorb şi-l beau până în fund!
9  Eu însă voi vesti pururea aceste lucruri; voi cânta laude în cinstea Dumnezeului lui Iacov.
10  Şi voi doborî toate puterile celor răi: puterile celui neprihănit însă se vor înălţa.

Care este datoria mea? Să laud pe Domnul. Să chem Numele Lui. Să vestesc minunile Lui.

Am înțeles că Domnul are o vreme hotărâtă pentru orice lucru și pot să mă odihnesc în brațul Lui.

Integritate

Integritate.

Inca invat, studiez si incerc sa inteleg acest concept intalnit in Scriptura ca sa il pot aplica cat mai bine in viata mea. Ma uit la Domnul Isus si ma minunez de exemplul lui perfect de traire, umblare in ascultare si adevar. Felul in care Domnul Isus a implinit voia Tatalui desavarsind planul mantuirii noastre la cruce. Complet, perfect,  integru. Nu lipseste nimic, deaceea nu se poate adauga nimic.

Cand am inceput acest studiu, dupa prima citire, fiind expusa la asa multe versete din Scriptura, am constatat ca am lipsuri, carente si goluri, si satana a incercat chiar sa ma puna jos spunandu-mi ca nimic bun nu locuieste in mine, nu am nici o valoare, si ca sunt un caz pierdut. Era bineinteles o minciuna de a diavolului cu care incerca sa ma descurajeze. Slava Domnului ptr jertfa Lui care imi aminteste necontenit ce pret mare a platit El ptr mine si cata valoare am eu in ochii Domnului meu. El e Cel care prin Duhul Sfant poate sa faca o lucrare extraordinara in viata mea si am speranta ca ma va ajuta sa ajung spre desavarsirea la care El ma cheama.

Am citit in repetate randuri aceasta lectie ptr ca am vrut sa imi fac o analiza personala in lumina Cuvantului. Gandindu-ma la viata mea, m-am surprins  de multe ori cautand  sa salvez aparentele, sa acopar greselile, neajunsurile mele, si sa arat celor din jurul meu ca sunt buna, mai buna chiar decat multi altii.  Depun toate eforturile sa gandesc si sa fac totul cat mai bine, ptr ca sunt bine intentionata…dar raul se tine legat de mine.  Multumiri fie aduse celui care ma ajuta sa depasesc aceste situatii si sa continui mai departe.

Cad, ma ridic, sunt sus,  ridic chiar  pe altii, si cand cred ca sunt  tare, vine ispita iar…”Caci cand sunt slab, atunci sunt tare.”, parca vrea sa imi spuna Domnul, ca sa imi arate inca o data cat sunt de dependenta de el si de nevoia mea de El in mine si eu in El.

Adeseori, singura in mjlocul multimii, caut sa imi fac prieteni, sa ma agat de ei si sa imi pun sperantele in niste muritori ca si mine, ca sa realizez mai tarziu ca tot singura sunt in final, ca numai Domnul e Cel care ma insoteste in mod constant si nu ma paraseste nici o clipa.

Ma regasesc chiar in situatii in care bunatatea mea se termina repede si la primul test cad. Si atunci imi amintesc de bunatatea Domnului si invat de la El.

Fac promisiuni, imi propun proiecte, planific mereu cate ceva si tind sa realizez 100 de procente, dar de multe ori planurile esueaza, proiectele se modifica, si procentele scad.

Ceea ce spun cu gura mare azi, maine ma urmareste, si de cele mai multe ori cad la micile teste ale vietii.

Insa continui sa invat, sa ma indrept, si sa merg inainte. Inteleg ca nu este drum inapoi. Nu exista decat o singura directie de mers si o singura perspectiva a vietii. Doresc din toata inima mea sa fiu o persoana neprefacuta, care traieste in adevar si nu are nimic de ascuns.

Concluziile mele dupa aceasta introspectie care am facut-o in urma acestui studiu sunt urmatoarele: aparent sunt o persoana buna, morala, cu principii sanatoase, in realitate sunt o persoana supusa multor slabiciuni, si nu de putine ori cad, dar de cele mai multe ori primesc ajutor ptr a ma ridica si merg inainte, iar nu in ultimul rand, de fapt si de drept, sunt o pacatoasa salvata si iertata, indreptatita sa stau in picioare doar prin jertfa Domnului Isus si chemata sa ies biruitoare prin toate incercarile. “Pot totul in Hristos care ma intareste.” Despartita de El nu pot face nimic. Aleg sa raman in Domnul si numai asa voi putea fi un om integru, un om complet,  intreg. Exista speranta pentru toti cei ce se incred in El. Doamne ajuta! Doamne da izbanda!

Corina V.

 

Cine este Isus?

Matei 16:16b: „Tu eşti Hristosul, Fiul Dumnezeului celui viu!”

Știe copilul tău cine este Domnul Isus? Este foarte rar, dacă nu chiar imposibil, ca un părinte să nu aibă îndoieli şi întrebări cu privire la felul în care şi-a crescut copiii. Nu sunt puţine zilele în care părinţii se întreabă: Oare de ce am spus aşa?, sau: Oare am făcut bine? Mulţi părinţi sunt descurajaţi şi obosiţi. Există o diferenţă între a simţi o dată sau foarte rar că nu am reuşit şi a regreta tot ce am făcut pentru copiii noştri. Orice situaţie care pare de netrecut este o oportunitate să recunoaştem dependenţa noastră de Dumnezeu. Realitatea păcatului sau a deciziilor greşite îi obligă pe credincioşi să alerge după ajutorul Domnului, deoarece numai El poate da biruinţă. Descurajarea duce la examinare de sine, cercetarea de sine. Rugăciunea şi Cuvântul duc la înţelepciune şi o mai mare dependenţă de Tatăl. Părinţii trebuie să experimenteze puterea lui Dumnezeu în creşterea copiilor. Ce ai face dacă ai mai avea ocazia să-ţi creşti copiii din nou? Poate ai multe regrete pentru ceea ce ai zis şi ai făcut în relaţia ta cu copiii. Zi după zi, săptămână după săptămână, lună după lună, an după an: eforturile, oboseala, ignoranţa şi nerăbdarea apasă pe umerii părinţilor. Dacă lăsăm amintirile să ne copleşească nu reuşim să spunem decât: ,,Dacă aş fi făcut aşa şi aşa…” şi descurajarea ne face viaţa mizerabilă.

Aminteşte-ţi că misiunea de părinte este grea şi nimeni nu este pregătit suficient. Vor fi momente de descurajare, dar nici un părinte nu poate rezolva toate problemele uşor şi fără eforturi mari. Este important să avem pe cineva aproape de noi, cineva cu experienţă mai bogată decât noi, şi cu care putem să împărtăşim îngrijorările noastre ca părinţi. Roagă-te Domnului ca să trimită pe cineva în viaţa ta ca ajutor şi suport moral şi spiritual. În loc să ne gândim la greşelile din trecut, este mai bine să primim fiecare zi ca o nouă oportunitate să lăsăm dragostea, înţelepciunea şi bucuria Domnului Isus să curgă prin vieţile noastre spre copiii noştri. Putem să înlocuim cuvintele dacă aş fi făcut altfel …, cu data viitoare voi fi altfel … Este minunat să vedem cum ne schimbă Dumnezeu pe noi şi apoi pe copiii noştri. Suntem o mărturie pentru copiii noştri.

Există multe versete biblice care sunt un mare ajutor pentru părinţi. Iată câteva dintre ele: Psalmi 103:12-14: ,,Cât este de departe răsăritul de apus, atât de mult depărtează El fărădelegile noastre de la noi. Cum se îndură un tată de copiii lui, aşa Se îndură Domnul de cei ce se tem de El. Căci El ştie din ce suntem făcuţi; Îşi aduce aminte că suntem ţărână.” Isaia 40:29-31: ,,El dă tărie celui obosit şi măreşte puterea celui ce cade în leşin. Flăcăii obosesc şi ostenesc, chiar tinerii se clatină; dar cei ce se încred în Domnul îşi înnoiesc puterea, ei zboară ca vulturii; aleargă şi nu obosesc, umblă şi nu ostenesc.” Iacov 1:5: ,,Dacă vreunuia dintre voi îi lipseşte înţelepciunea, s-o ceară de la Dumnezeu, care dă tuturor cu mână largă şi fără mustrare şi ea îi va fi dată.” Părinţii înţelepţi se roagă zilnic pentru copiii lor şi chiar împreună cu ei cer ajutorul Domnului şi caută călăuzirea Lui în toate lucrurile mici şi mari; nu lasă frustrarea să îi consume şi să-i îmbolnăvească, ci caută sfaturi de la cei înţelepţi; părăsesc greşelile trecutului şi au nădejde că în viitor vor progresa; înţeleg că Dumnezeu foloseşte toate reuşitele şi eşecurile vieţii ca să formeze chipul lui Hristos în ei şi în copiii lor; se lasă învăţaţi de Duhul Sfânt în ceea ce priveşte adevărurile spirituale; îi învaţă pe copiii lor cine este Hristos, ca într-o zi să ajungă să mărturisească cu gura lor că Hristos este Fiul lui Dumnezeu, Domnul şi Salvatorul lor.

Doamne, binecuvântează familia mea ca toţi să spunem:

,,Tu eşti Hristosul, Fiul Dumnezeului celui viu!”

*