Banii mei sau sufletul tău

Anca 2Banii mei sau sufletul tău

           

            Era o vara umedă şi rece, iar eu ma aflam pentru prima dată complet singură într-un oraş departe de familia mea. Eram fascinată, deoarece trăiam unul din visurile vieţii mele: acela de a fi pe picioarele mele independentă, atât emoţional cât şi financiar. Aveam: un serviciu mulţumitor, unde să locuiesc, libertate şi timp să mă opresc pe la magazine, să vizitez locuri interesante, şi să mănânc unde şi ce imi plăcea, apoi să mă întorc tot singură într-o garsonieră la capătul oraşului. Acesta a fost un loc pe care Dumnezeu l-a folosit pentru ca să mă înveţe multe lecţii. Încă de când m-am mutat acolo una dintre probleme erau cheltuielile mari pe care trebuia să le plătesc în fiecare lună pentru spaţiul respectiv. De cele mai multe ori mi se părea ca administratoarea greşea, dar mă străduiam să fiu amabilă şi să evit discuţiile tăiose şi explicaţiile. S-a întâmplat într-o lună sa nu fiu acasă tocmai cand s-au citit apometrele şi mi-a trecut în factura mea toată diferenţa de la apometrele vecinilor şi apometrul blocului. Am avut o factură „umflată” în luna aceea, însă am continuat să fiu amabilă, sperând ca în lunile următoare situaţia se va clarifica.

Când luam salariul îmi calculam şi împărţeam banii şi de cele mai multe ori suma reală a cheltuielilor o depăşea pe cea estimată şi acest lucru mă deranja. În luna care a urmat am citit din timp apometrele sperând că problema se va rezolva, însă nu era aşa simplu. Mai aveam 16 mc de apă caldă şi încă vreo 5 mc de apă rece de plătit. Nu imi venea sa cred! „Nu se poate” i-am spus administratoarei,“la fiecare final de săptămână eu plec la părinţii mei, nu locuieşte nimeni aici şi oricum a fi singură nu am cum să consum aşa multă apă”. „Dar cum să nu se poată” răspunse ferm femeia din faţa mea, „poate uiţi robinetele deschise cand pleci de acasa”. ,,Aşa ceva nu se întâmplă niciodată”, i-am spus vizibil iritată, „sigur sunt defecte ceasurile acelea”, la care ea izbucni intr-un râs dispreţuitor şi adăugă: „nu ai ce face trebuie să plăteşti, dar uite aş vrea să mă mai uit într-un registru să verfic, dar nu te aştepta la rezolvare”.

I-am promis să o caut săptămâna următoare să mai vorbim, pentru că nu mai supurtam discuţia în acest fel. Era prima dată cand mă confruntam singură cu astfel de probleme. Întotdeauna avusesem pe cineva cu cine să-mi împart problemele sau cine să le rezolve în locul meu. Dar acum mă simţeam aşa de singură şi eram aşa de supărată, şi pe situaţie, dar mai ales pe administratoare. Indiferenţa, răceala şi râsul ei mă faceau să o urăsc. Tot felul de gânduri de răzbunare erau în mintea mea. Tot sfârşitul acela de săptămână am adunat amărăciune în suflet şi gânduri de răzbunare. Nu mă puteam nici ruga şi nici linişti. Mă gândeam la ce cuvinte dure să îi spun şi la faptul că eram decisă sa plătesc foarte mult pentru dreptate de data aceasta. Eram sătulă de hoţie, corupţie, răutate şi egoism.

Luni seara, în drum spre biserică, mintea mea încă frământa la planuri de îndreptăţire şi pedepsire a netrebnicei administratoare. La un moment dat, un gând m-a făcut să mă opresc: „Ce ar face Isus în locul tău?” Oh, mi-am continuat drumul…nici nu voiam sa mă gândesc. Cu siguranţă El ar fi amabil, probabil ar plăti mai mult decât cheltuielile, şi ar vorbi frumos cu femeia aceia care nu merită nici puţină consideraţie, dar eu nu sunt aşa… mă gândeam. Eu nu mai suport să fiu tratată în felul acesta.

În timpul programului din biserică m-am mai liniştit şi am reuşit să Îi dăruiesc lui Dumnezeu problema cu administratoarea şi am început să simt pace in inimă. Pe drum spre casă mă gândeam cu groază la ziua care urma, mai ales la intâlnirea cu…şi îi spuneam acesta Domnului. La un moment dat El a început să îmi vorbescă şi mi-a spus: „ştii ce aş face Eu în locul tău?” Eram interesată, ce ai face Doamne? „aş fi mult mai interesat de sufletul administratoarei, decât de banii pe care trebuie să îi plătesc”. Oau, eram impresionată. Niciodată nu mă gândisem la acest lucru până acum. Doamne, vreau şi eu să fiu atunci aşa, Te rog, ajută-mă.
A doua zi mi-am făcut gândurile „roabe ascultării de Hristos” şi m-am rugat pentru înţelepciune şi putere, iar când am ajuns în faţa uşii toate vorbele mele de îndreptăţire şi răutate s-au topit şi a rămas doar dorinţa de a trata problema în aşa fel încât sufletul administratoarei pe care Domnul Îl iubea aşa de mult, să nu fie rănit în nici un fel. Am sunat la uşă tremurând şi cu toate că mi-aş fi dorit să nu o mai văd în veci, când a ieşit în prag cu aceiaşi expresie rece şi categorică, i-am răspuns printr-un zâmbet cald şi am rugat-o dacă are câteva minute să vorbim despre problema cu apa. „Nu am găsit niciun fel de eroare, asta este!” Atunci i-am cerut permisiunea să verific şi eu toată documentaţia. Am încercat să îi arăt că sunt supărată pe problemă şi numai pe problemă şi să o implic cumva în rezolvare. Până la urmă s-a arătat dispusă chiar să vină şi să mai vadă odată apometrele. După ce am deschis uşiţa de la ghena în care erau apometrele ne-am uitat la ele foarte atent şi am atins unul dintre ceasuri care se înegriseră complet din cauza umezelii existente în ghenă şi am descoperit marele mister împreună: ceasurile erau de fapt citite invers, şi nu aveam absolut nimic de plătit. Administratoarea a plecat mulţumită, dar eu eram mai mult decât fericită…pentru că am ieşit fără complicaţii, dar mai ales pentru că nu mi-am stricat relaţia normală pe care o aveam cu administatoarea.
Nu este un lucru mare a plăti sau a nu plăti o factură, poate vor spune unii oameni, dar Dumnezeu se implică şi în lucrurile mărunte şi ne învaţă lecţii valoroase dacă vrem să Îl ascultăm. I-am mulţumit lui Dumnezeu din toată inima că nu mi-a îngăduit să „trântesc vorbe” să rănesc şi să fac rău, pentru că rănind pe cei din jur ne facem şi nouă mult rău, umplându-ne de sentimente profunde de vinovăţie care aduc cu ele disperare, amărăciune şi care ne frâng inima. Apoi I-am mulţumit pentru minunata lecţie: în orice situaţie Domnul este mult mai interesat de oameni decât de bani. Noi trăim într-o lume anormală care sacrifică oameni pentru bani, dar Domnul vede valoarea dincolo de limitele nostre. El iubeşte chiar şi pe oamenii care nouă ni se par groaznici si despre care credem că nu merită bunătatea noastră. Când a murit pe cruce, eu cred că Domnul îi avea şi pe ei sădiţi in inima Lui, şi în momentul conflictelor El priveste spre noi, nu spre ei şi aşteaptă mult de la noi.
Veghind fiecare pas şi fiecare cuvânt pe care îl spunem, trăind în voia Lui, descoperim taina măreaţă de a fi copiii REGELUI.

By Anca Bordea, RVE- Cluj

Ţine minte!

111 vestescIsaia 42:1-44:23

Isaia 44:21a „Ţine minte aceste lucruri.”

*

Care este lucrul pe care-l ţii minte în ce priveşte viaţa ta de credinţă?

A deveni slujitor este singurul drum spre adevărata libertate.

Oamenii răscumpăraţi de Domnul, Îl glorifică printr-o slujire cu credincioşie şi printr-o închinare cu bucurie.

În contrast marcant cu împăratul Cir, Domnul Isus este blând. Oamenii nu se tem de El. Chiar şi fariseii sunt trataţi cu respect. Cei slabi sunt ajutaţi cu milă şi compasiune. Niciodată Domnul Isus nu stinge mucul care mai fumegă. El reaprinde credinţa celor ce este gata să se stingă.

Dumnezeu ne dă putere să biruim păcatul (temperamentul-mânia şi mândria). Nu ne lasă în întuneric. Ne duce pe un teren nou şi ne ţine de mână. Vrea să înţelegem că El este singura noastră speranţă, că El este singurul nostru Mântuitor.

Dumnezeu a vrut ca poporul Israel să fie o binecuvântare pentru toate naţiunile pământului. El vrea ca noi astăzi să fim o binecuvântare pentru cei din jurul nostru. Ce zic cei din jurul tău despre tine? Se bucură să stea lângă tine sau fug de tine? Ce spun oamenii despre Dumnezeul tău?

Dumnezeu a dat Legea poporului Israel, dar ei nu au ascultat de ea. Dumnezeu ne-a dat şi nouă Cuvântul Lui. Ce facem cu el? Faţă de care adevăr din Scriptură ai un ochi orb şi o ureche surdă? Totuşi, Dumnezeu este bun, chiar când noi nu ne pocăim. Ne trimite suferinţa ca să ne atragă atenţia, să ne amintească cui aparţinem.

Credinţa creşte mai mult prin suferinţă decât prin absenţa ei.

Uneori aducem mai multă glorie lui Dumnezeu prin suferinţă, pentru că ne încredem în El. Este o oportunitate mare ca alţii să vadă o mărturie vie şi să se întărească în credinţă. Noi experimentăm prezenţa lui Dumnezeu prin greutăţile vieţii care pot să mărească credinţa noastră. Gloria lui Dumnezeu se vede prin ceea ce suntem şi facem. Când Îl glorificăm pe Dumnezeu, îndreptăm atenţia altora spre atributele Lui. Către cine arată vorbele şi faptele mele? Către Dumnezeu sau departe de Dumnezeu?

Duhul Sfânt dă înviorare sufletului nostru. Idolatria cere mereu ceva de la noi, niciodată nu ne împlineşte, niciodată nu ne înviorează.

În faţa cui mă plec? În faţa idolatriei sau în prezenţa Duhului Sfânt?

Doamne, vreau să ţin minte că Tu eşti Răscumpărătorul meu. În fiecare zi mă întorc la Tine ca să primesc putere şi să mă bucur. Sunt fericită să stau de vorbă cu Tine şi să citesc Cuvântul Tău. Mulţumesc pentru Duhul Sfânt care aduce adevărata închinare şi adevărata libertate în viaţa mea.

 

Doamne, mulţumesc pentru înviorarea pe care o dă Duhul Sfânt inimii mele!

 

Promisiunea împlinită

24 fIsaia 7:14b

„Fecioara

va rămânea

însărcinată,

va naşte un Fiu

şi-I va pune numele

Emanuel

(Dumnezeu este cu noi).”

 *

Învaţă pe copilul tău sau al altora, că Dumnezeu întotdeauna Îşi ţine promisiunile.

Pentru toată lumea, dar în special pentru copii, promisiunile sunt foarte speciale. Bucuria că ceva bun urmează sau o să se întâmple, este un simţământ special în viaţă. Promisiunile făcute şi împlinite sunt o comoară. Promisiunile făcute şi apoi călcate, pot să devină o tragedie. Ce îl înveţi tu pe copilul tău prin vorbele tale? Când faci ceea ce vorbeşti îl înveţi despre încrederea în promisiunea făcută. Faci tu ceea ce spui? Când promiţi ceva şi uiţi, să ştii că, copilul tău nu uită. O singură promisiune călcată, rămâne în amintirea copilului.

Un copil care creşte într-o casă unde părinţii îşi ţin promisiunile, este mai bine pregătit să se încreadă în promisiunile Tatălui ceresc. Nu putem nega că relaţia noastră cu Dumnezeu a fost influienţată de caracterul părinţilor noştri. Dacă tatăl nu-şi ţine promisiunea, iar mama este plină de lăcomie şi egoism, lupta pentru a rămâne în promisiunea lui Dumnezeu este mai grea. Poate copilul tău să se încreadă în vorbele tale?

Copilul ai cărui părinţi împlinesc promisiunile făcute, se simte în siguranţă, are libertatea să-şi dezvolte încrederea şi devine o persoană de încredere.

Dacă o mamă îşi lasă copilui pentru îngrijire la alţii, este nevoie de o singură întârziere ca în copil să se instaleze frica (că o să fie părăsit). Nu-i promite o oră dacă nu te poţi ţine de program. Este mai bine să-i spui adevărul. Dacă întârzii, nu uita să explici copilului că îl iubeşti. Nu presupune că el înţelege. Când părinţii îşi calcă promisiunile, copilul lor se îndoieşte de importanţa lui în familie. Nu uita lucrurile importante. Lucrurile importante trebuie făcute primele, apoi celelalte. Părinţii care nu sunt consecvenţi în păstrarea promisiunilor, îşi supun copiii riscului de a deveni lipsiţi de respect şi încredere. Copiii se simt ruşinaţi dacă părinţii nu pot să participe la activităţile lor, întârzie sau nu se ţin de promisiuni.

Situaţii neprevăzute, vizite neanunţate, boală, probleme financiare, tot felul de schimbări sunt motive care cauzează neîmplinirea promisiunilor. Părinţii nu trebuie să se simtă vinovaţi când se întâmplă astfel de lucruri.

Veghează asupra promisiunilor din inima ta!

Adevăr şi libertate

Ioan 8:31-40

*

Ioan 8:34b

,,Oricine

trăieşte în păcat

este

rob al păcatului.”

*

Crezi că este uşor să recunoşti că eşti robit de un păcat?

Cei din vremea Domnului au zis: ,,Noi nu suntem robii nimănui” şi  ,,Noi nu am fost niciodată robi”. L-au întrerupt pe Domnul de şase ori când El a vorbit despre adevărata slobozenie. Primele trei întreruperi sunt o apărare în ce priveşte descendenţa lor din Avraam.

Care sunt faptele lui Avraaam? Avraam a fost numit tatăl tuturor credincioşilor. El este modelul de om credincios. Avraam a crezut promisiunea lui Dumnezeu. El a ascultat de Dumnezeu. Evreii s-au lăudat cu Avraam.

Te aperi tu cu numele bun al familiei tale şi nu vrei să recunoşti că eşti rob? Faci tu cinste părinţilor şi bunicilor prin purtarea ta?

Evreii nu au vrut să recunoască că Adevărul te face liber, nu genealogia. Nu au recunoscut că au fost robi (egiptenilor, pe vremea judecătorilor, 70 de ani în Babilon, romanilor). Nimeni nu a reuşit să distrugă spiritul lor de independenţă.

Şi astăzi sunt oameni care spun: ,,Eu pot să mă las de păcatul acesta mic dacă vreau”, dar în realitate sunt sclavi. Nu putem face ce vrem din cauza firii pământeşti din noi. Obiceiurile nu sunt uşor de rupt. Nu-i uşor să renunţăm la pofte, la vorbe rele, la comfort, la minciună etc.

Numai cu ajutorul Domnului putem avea putere asupra păcatului. Numai El ne poate elibera din robia păcatului.

Domnul să-ţi dea putere de biruinţă asupra păcatului!

Ioan 8:36 ,,Dacă Fiul vă face slobozi, veţi fi cu adevărat slobozi!”

Eşti tu o fiinţă liberă?

Sunt multe păcate care ne ţin legaţi în închisoarea celui rău.

Spune astăzi ,,NU” tuturor celor din viaţa ta.

Cercetează cu atenţie lista de mai jos şi adaugă la ea şi altele.

Doamne, mulţumesc că Tu mă ajuţi să spun ,,NU” la: independenţă de Dumnezeu, competiţia afirmării de sine, vorbire de rău, prejudecăţi, egoism, judecată nesănătoasă, suspiciune, vorbire uşoară, tulburare, ignoranţă, neiertare, resentimente, viclenie, bârfă, aşteptări nejustificate, răzbunare, invidie, divorţ, decepţie, confuzie, nebunie, nestăpânire, dezamăgire, lipsa de respect, minciună, panică, cuvinte aspre, nerăbdare, iritabilitate, necredincioşie, stupiditate, critică, mânie, răceală în relaţii, supărare, gânduri rele, răzbunare, încăpăţânare, amărăciune, naivitate, învinovăţire, murmurare, frică, superficialitate, prea grăbită, prea ocupată, plictiseală, gelozie, compromis, apatie, resemnare, pofta rea, lăcomie, îndoială, aroganţă, îngrijorare, depresie, înşelăciune, mândrie, jocuri de noroc, lenevie, păcate sexuale, necuraţie trupească şi sufletească, vrăjitorie, vrajbă, ceartă, neînţelegere în relaţii, dezbinare, beţie, îmbuibare etc.

Eşti tu legată de vreunul din păcatele de mai sus? Te rogi singură şi împreună cu alţii ca să fiţi eliberaţi din păcat? Eşti gata să o rupi cu păcatul?

Dacă Fiul te face liberă eşti cu adevărat liberă.

Cristos a venit ca să ne facă liberi.

Isus a zis: ,,Cine Mă urmează pe Mine, nu va umbla în întuneric ci va avea lumina vieţii.” Ioan 8:12

Domnul să te ajute să fii o fiinţă liberă şi să-L urmezi!

Vrei să mori sătul de bogăţie?

1 Cronici 29:28a

,,David a murit la

o

bătrâneţe fericită,

sătul de zile,

de bogăţie

     şi de slavă.”

Ce a spus Dumnezeu despre moartea lui David?

Ce vrei să spună Dumnezeu despre moartea ta?

David a murit sătul de bogăţie.

A avut aur şi argint. A vrut să construiască Templul pentru Dumnezeu. Dumnezeu i-a zis să nu construiască un Templu pentru El, ci, să fie templu pentru El. Noi nu avem nevoie de clădiri mari ci de trupuri mai bune care să fie temple pentru Duhul Sfânt. Deşi David a avut aur şi argint, bogăţia lui a fost alta: credinţa, familia, libertatea, roada şi favoarea lui Dumnezeu.

  1. Credinţa este cel mai preţios lucru. David a avut credinţă. Vedem din ceea ce a rămas scris pe paginile Scripturii. Şi eu sunt bogată căci am credinţă.
  2. Familia este un lucru preţios. David a iubit familia lui. A suferit pentru familia lui, dar atenţia lui nu a fost la relele ce au fost făcute, ci, la ceea ce a făcut Dumnezeu. Şi eu sunt bogată căci am o familie. Pot spune că nu dau familia mea pentru un oraş întreg. Nu mi-e ruşine de familia mea chiar dacă avem probleme. Fiecare familie are probleme mai mici sau mai mari. Să nu ne ruşinăm, ci, să ne mărturisim păcatele şi să ne îndreptăm. Mărturisirea păcatului lui David a rămas scrisă pentru toţi cei ce citesc Biblia (Psalmul 51). Căderea lui David este o mare binecuvântare pentru noi pentru că ne învaţă ce să facem când cădem. Ce mare binecuvântare să lucrez cu familia mea. Stau în familia mea, nu fug când diavolul mă îndeamnă să părăsesc familia. Sunt bogată pentru că am nepoţi şi nepoate. Poate spui că nu ai familie, dar ai o biserică. Ea poate să fie familia ta. Sunt bogată că am biserică. Stau în biserica mea nu fug când diavolul mă îndeamnă să părăsesc biserica. Dacă Domnul ţi-a dat o familie, ţi-a dat o biserică, ţi-a dat Duhul Sfânt ca mângâietor, ţi-a dat prieteni în biserică, sănătate etc., cum mulţumeşti pentru bogăţia pe care o ai? Cum mulţumeşti pentru prietenia cu Cristos? Ce minunat prieten şi frate avem în Cristos!
  3. Libertatea este o bogăţie. Dumnezeu ne-a făcut liberi prin credinţa în Cristos. Adevărul ne face liberi. Sunt bogată că am primit libertatea lui Cristos.
  4. Roada pe care o aducem este o bogăţie. David a adus roadă prin scrierile lui. Ce minunată roadă avem în Psalmul 23. Noi vrem să vedem pe alţii mântuiţi. Ne bucurăm să ajutăm, să încurajăm, să binecuvântăm. Este mult de lucru. Ne rugăm ca nici unul din familia noastră, dintre vecini, colegi, oameni din jur să nu rămână nemântuiţi. Doamne, fă-mă bogată în fapte bune şi în rugăciune.
  5. Favoarea lui Dumnezeu este o bogăţie. David a avut favoarea lui Dumnezeu. A cerut iertare de păcat şi a primit-o. Noi trăim în favoarea lui Dumnezeu. El este bun şi vrea să ne facă bine. Orice părinte îşi favorizează copiii. Tatăl cel ceresc ne binecuvântează cu favoarea Lui. Mă bucur să fiu aşa de binecuvântată. Dumnezeu m-a binecuvântat în multe feluri. Sunt aşa de bogată. El mi-a dat mai mult decât am visat şi am crezut. Mi-a dat lucruri pe care nici nu le merit.

 

Fie inima ta plină de adevărata bogăţie!