Protecţia mea

11aIsaia 15-18

Isaia 18:4

„Căci aşa mi-a vorbit Domnul:

„Eu privesc liniştit din locuinţa Mea

pe căldura arzătoare a luminii soarelui

şi pe aburul de rouă,

în vipia secerişului”.”

 

Crezi că trăieşti într-o lume stabilă sau instabilă?

Este instabilitate peste tot: în domeniul financiar, în familie, la lucru, etc.

Cum te simţi în această lume? Ţi-e teamă uneori? Te întrebi unde este Dumnezeu? Te gândeşti oare ce face Dumnezeu? Care sunt planurile şi scopul Lui cu istoria?

Dumnezeu este implicat într-un mod activ în împlinirea scopului pe care-l are cu fiecare individ sau cu fiecare naţiune. Toţi suntem creaţia Lui. El nu ne urmăreşte pasiv din ceruri ca să vadă cine ce face. El judecă popoarele cu dreptate. De ce judecată? Păcatul a venit în lume prin Adam şi Eva. Noi suferim consecinţele păcatelor noastre. Disciplina lui Dumnezeu este protecţia noastră ca să nu fim distruşi.

Unde te uiţi tu pentru protecţie? Dumnezeu poate distruge una după alta toate protecţiile tale ca să vezi că ai nevoie de El. Numai El protejează cu adevărat. Popoarele au făcut alianţe în istorie dar nu au câştigat. Cu cine faci tu alianţe? Pe cine te bazezi? Pe puterea militară a ţării tale? Pe soţul tău? Pe banii tăi? Pe prieteni? Pe educaţie, experienţă sau profesie?

Oamenii sunt mândri şi refuză oferta lui Dumnezeu.

Securitatea se găseşte numai în Dumnezeu. Nu se găseşte în ajutorul omului, nici în alianţele lui umane. Dumnezeu ne spune că ne va apăra fără să avem nevoie de aliaţii umani. El ne oferă ajutorul Lui. Astăzi este har. Va veni o zi în istorie când va fi prea târziu. Pocăieşte-te astăzi! Acceptă astăzi ajutorul şi oferta Domnului.

În care domenii din viaţa ta te bazezi pe oameni? La care alianţe vei renunţa?

 

Doamne, mă bucur că inima mea a acceptat oferta Ta!

 

Despre Dragoste

DESPRE  DRAGOSTE

love1 Ioan 4:8b

*

,,Dumnezeu

*

este

*

Dragoste.”

*

*

Cine ar putea oare cuprinde acest subiect, să-l dezvolte şi mai ales să aibă pretenţia că a reuşit să spună tot? Ce înseamnă ea, şi de fapt cu ce se confundă cel mai adesea? Definiţii găsim în toate dicţionarele, în toate limbile şi până la urmă trebuie să recunoaştem că este ceva bun, pozitiv. În linii mari numim dragostea ca fiind atracţia dintre oameni, după multiple criterii. Se întâmplă ca aceasta să fie ireversibilă, fără răspunsul cel puţin identic al celeilalte părţi şi atunci se naşte ceea ce noi definim suferinţa. Este cam ceea ce experimentăm noi în relaţiile interumane.

Totodată, în felul cum vedem noi lucrurile, avem de multe ori impresia că doar anumite categorii de oameni sunt capabile să iubească. Şi mai credem, pe bună dreptate că unii oameni nu merită deloc să fie iubiţi având în vedere derapajul lor de la normele comportamentale. Cu aceste elemente facem aprecieri şi ne încadrăm în societate. Totul se rezumă la simţurile noastre.

Oare despre ce fel de dragoste vorbeşte Domnul nostru când ne dă „o porunca nouă”? Este vorba de vreun omonim sau de sărăcia vocabularului?

Un prim text care vine să confirme diferenţa, este cel din Gen. 6,vers.2, când fiii lui Dumnezeu au văzut cum erau fetele oamenilor şi ca urmare, le-au luat de neveste. În total contrast, Isaac în cap. 24 din prima carte, îşi primeşte nevasta din mâna lui Dumnezeu şi apoi a iubit-o. (vers.67) În primul exemplu, lucrarea omului a stârnit mânia lui Dumnezeu, urmarea fiind potopul, în cel de-al doilea promisiunea merge mai departe prin Isaac şi Rebeca.

Următoarea treaptă o găsim scrisă în Levitic 19, vers. 18., reluată de Domnul în predica de pe munte şi de apostolul Pavel în  epistola către Romani. Moise spune  poporului  să nu se răzbune şi nici să nu fie supărat pe fiii lui Israel. În acest context el adaugă ceva peste puterile lor. Dacă trebuie să renunţe la revanşă, şi să le treacă chiar şi supărarea, de-acum el le cere să-i şi iubească, şi nu oricum ci ca pe ei însuşi. E mult prea mult, mai ales că sunt şi nevoiţi să trăiască în condiţii de călătorie. Şi, peste toate acestea, nimic de negociat pentru că Domnul vorbeşte. Ce fel de dragoste pot ei să ofere? Cât de mult se iubeau ei pe sine pentru a valorifica o grilă la superlativ? Dacă celelalte porunci erau cât de cât „omeneşti” pentru că ţineau de un anumit statut personal de înţelegere şi educaţie, această aplicaţie nu-şi are corespondent în priceperea lor. Pentru că este precursoarea renunţării definitive la „eu”, pentru că este imaginea iubirii fără limite a unui Dumnezeu deja sângerând, pentru că „sine”-ul lui Dumnezeu este vărsat în Fiul omului, evreii scoşi din Egipt nu s-au putut împăca deloc cu acest tip de iubire. Pentru Isaac şi Rebeca a fost suficient să ridice ochii ca să intre în „da-ul” lui Dumnezeu, în timp ce poporul a nesocotit toate poruncile până la lecţia babiloniană.

Deşi pleacă de la iubirea pentru aproape, nivelul de dragoste pentru vrăşmaşi, din Matei 5, 43-48 este incandescent. Este de altfel condiţia desăvârşirii. Este altceva. Acelaşi cuvânt dar o altă semnificaţie. Să iubeşti pe vrăşmaşi. Aşa direct, fără ocolişuri. Vers. 44 parcă ne plasează într-o altă dimensiune. Să faci bine celui care te urăşte când noi nu suntem în stare să facem bine nici măcar celor care le suntem indiferenţi. Poate mai reuşim să întoarcem cu vreo răsplată, binele pe care alţii ni-l fac. Asta în cazul fericit când socotim că nu ne sunt datori.

Ne distribuim noi pe noi după un scenariu bine pus la punct dar cu o lipsă totală de conţinut. Nu ne aplaudă nimeni. Suntem la vers.46-47, şi nici nu vrem să plecăm de acolo pentru că este comod şi nu dă bătăi de cap. Cerem în schimb mereu lui Dumnezeu să ne mărească dragostea pentru El şi Imparatia Lui, (si nu este rau) dar uitam ca manifestarea acesteia implica renuntarea noastra la pasivitate si intrarea pe teren. Dragostea de acest tip se toarna, conditia este sa avem vase goale la noi. Iar acestea se obtin privind in stanga si dreapta noastra si citind cu inima 1Corinteni 13.

Cu dragostea pornita din simturile noastre, falimentul este asigurat.

Efeseni cap. 5 -2 face parte din motivarea noastra. O jertfa de bun miros-lui Dumnezeu.

 

Gilu Florea

Arad-Sega

9 februarie 2013

Jertfa mulţumirii

“Adu ca jertfă lui Dumnezeu mulţumiri şi împlineşte-ţi juruinţele făcute Celui Preaînalt. Cheamă-Mă în ziua necazului, şi Eu te voi izbăvi, iar tu Mă vei proslăvi!”

                          PSALM 50, 14-15

Domnul a zis lui Moise: … „Să-Mi ridici un altar de pământ, pe care să-ţi aduci arderile de tot şi jertfele de mulţumire, oile şi boii.

EXOD 20(22;24)

OMULUI NEEDUCAT îi lipsește sentimentul mulțumirii. Acest sentiment trebuie cultivat și învățat încă din anii copilăriei. E e o stare pe care omul n-o primește pe cale naturală, el trebuie s-o deprindă, să învețe și  să conștientizeze,  să cântărească pentru ce anume  și cum trebuie să aducă mulțumiri. Continue reading

De ce merg la biserică? (3)

De ce merg la BISERICĂ???

*

Prin această întrebare vreau să se deschidă o posibilitate de comunicare între toţi cei interesaţi şi eu voi posta mesajele primite. M-aş bucura să participaţi cât mai mulţi. Vor fi mai multe întrebări şi mă rog ca toţi să fim edificaţi şi încurajaţi.

*

Iată ce spune cineva:

,,Merg la biserica pentru un cumul de motive, pe care le asez mai degraba in ordine cronologica, decat in ordinea prioritatilor:

          Asa am fost educat

          Am dobandit convingeri proprii privind necesitatea inchinarii, a partasiei, a hranirii din Cuvant si a slujirii.

          Imi place. Asta nu inseamna ca nu am luptele mele cu comoditatea, asezarea corecta de prioritati etc. Dar imi produce bucurie.

          Face parte din mine, din ce sunt. A fost o perioada de aproximativ un an cand parcurgeam in fiecare dumineca 2×275 km pana la adunare.

          Un simt al datoriei: ma simt oarecum dator. Nu ma judecati prea aspru pentru ca nu stiu sa explic lucrul acesta. Probabil unii mai maturi spiritual decat mine nu simt la fel. Eu am un sentiment de apasare de cate ori lipsesc de la biserica. Sentimentul ca nu am implinit ceva ce eram dator sa fac.

Daca nu reusiti sa le armonizati, nu va bateti capul. Nici eu nu reusesc intotdeauna. Evident din vina mea pentru ca las, uneori, ca lucruri marunte, “inclusiv starea digestiei “(tot din crestinismul redus la esente) sa ma influenteze mai mult decat ar fi voie.

Si am incetat sa ma simt vinovat ca nu pot relationa direct cu 6-700 de oameni in adunare.  

Asta nu inseamna ca nu am partasie si nu ma impiedeca sa am relatii cu o parte din ei.” 

*

Iată ce spunea cineva:

,,Pentru ca este biblic. Ma zidesc prin rugaciuni, prin cantare  si glorific pe Domnul cu rascumparatii Lui. Ma zidesc prin cuvant, sunt incurajat si incurajez. Am satisfactia ca ma inchin  impreuna cu o colectivitate curatita in jertfa Domnului,  care  lupta sa traiasca in voia Lui. Prezenta la biserica este un castig pentru suflet  si ori de cate ori am lipsit a fost o pierdere si un timp irosit.”

 

 DE CE MERG LA BISERICA??

 

Vezi Împărăţia lui Dumnezeu?

 

 

Vezi Împărăţia lui Dumnezeu?

 

Ioan 3:1-12

 

Ioan 3:10 ,,Isus i-a zis: Tu eşti învăţătorul lui Israel şi nu pricepi aceste lucruri.”

 

Sunt multe lucruri pe care nici noi nu le pricepem. Putem să mergem la Domnul pentru sfaturi şi învăţătură.

Nicodim s-a dus noaptea la Domnul Isus. A avut multe întrebări. A vrut să stea de vorbă cu Domnul. Era un om educat şi a înţeles că Isus este un învăţător venit de la Dumnezeu, că nimeni nu poate face semnele pe care le face El şi că Dumnezeu este cu El…dar nu putea să vadă Împărăţia lui Dumnezeu. Cu toată învăţătura lui, Nicodim nu a priceput ce i-a spus Domnul.

Noi putem merge oricând la Domnul, ziua, noaptea, la orice ceas. El nu este  niciodată inaccesibil. Ne ascultă întrebările noastre şi stă de vorbă cu noi.

Nu contează cât de învăţaţi suntem, El ne poate da priceperea şi înţelepciunea în toate problemele vieţii.

El ne vorbeşte despre lucruri pământeşti şi despre lucruri cereşti (spirituale). Domnul vrea ca noi să vedem Împărăţia lui Dumnezeu.

Ai tu întrebări pentru Domnul?

Stai tu de vorbă cu Domnul noaptea când nu poţi dormi? Te rogi?

Ai nevoie de înţelepciune şi pricepere în problemele vieţii?

Unde fugi după ajutor?

 

Domnul să-ţi răspundă la toate frământările tale.

Fie împărăţia lui Dumnezeu în inima ta şi a celor dragi ai tăi.