7 Aprilie

Geneza 11:10-32

Faptele Apostolilor 7

Faptele Apostolilor 7:2b-3: ,,Dumnezeul slavei S-a arătat părintelui nostru Avraam, când era în Mesopotamia, înainte ca să se aşeze în Haran. Şi i-a zis: „Ieşi din ţara ta şi din familia ta şi du-te în ţara pe care ţi-o voi arăta”.”

Terah, tatăl lui Avraam, era idolatru. Se închina la lună şi la soare (Iosua 24:2-3, 14-15). Terah a locuit la Est de râul Eufrat, în Ur, din Haldea, dar s-a mutat în Haran, în Asiria, unde a murit. Haran, fratele lui Avraam, a murit şi el, iar fiul lui, Lot, a fost luat de Avraam în călătoria sa spre ţara Canaan. Un alt frate al lui Avraam a fost Nahor, care a rămas să locuiască în Haran. La el l-a trimis Avraam pe slujitorul lui ca să-i caute o soţie fiului său, Isaac. Soţia lui Isaac a fost Rebeca, nepoata lui Nahor. Sara a fost nevasta lui Avraam şi ea era în vârstă de şaizeci şi cinci de ani atunci când Dumnezeu l-a chemat pe Avraam să părăsească ţara lui.

Oraşul Ur, unde a locuit Avraam la început, era unul dintre cele zece oraşe importante din lume. Acolo era prosperitate, educaţie, cultură etc., dar şi idolatrie. Dumnezeu l-a provocat pe Avraam să uite tot ce ştia până atunci, să-şi părăsească oraşul şi cultura idolatră. Dumnezeu l-a călăuzit cu fiecare pas. Ce lucruri lumeşti te cheamă Domnul să părăseşti? Vei urma Cuvântul Lui? Vei crede promisiunea Lui? Care sunt domeniile în care Dumnezeu îţi cere să te încrezi în El?

Dumnezeul slavei l-a chemat pe Avraam ca să-şi părăsească ţara şi poporul şi să se ducă într-un ţinut pe care El l-a ales pentru Avraam şi pentru urmaşii lui. Aşa este şi viaţa creştinului. Dumnezeu ne cheamă şi noi răspundem la chemarea Lui. Credem şi învăţăm să Îl ascultăm de-a lungul vieţii.  Din experienţa lui Avraam învăţăm lecţii care ne ajută să trăim în ascultare de Dumnezeu. Şi noi, creştinii din aceste zile, experimentăm diverse crize de-a lungul anilor.

Avraam a avut şaptezeci şi cinci de ani când a părăsit felul vechi de trai şi a început să-L urmeze pe Domnul. Nu s-a mai întors niciodată la locul de unde plecase. Câtă presiune simţi tu din partea altora, care spun să te întorci înapoi de unde ai plecat (din punct de vedere duhovnicesc)? Este compromis în viaţa ta?

Avraam a călătorit în jur de 885 de kilometri până la Haran (graniţa Turciei cu Siria), unde a rămas în jur de cinci ani, până când tatăl lui a murit (la vârsta de 205 ani), apoi, a călătorit spre ţara promisă (a doua chemare a lui Dumnezeu). Avraam a fost bun cu tatăl lui şi a avut grijă de el până la sfârşit. Nu l-a părăsit la bătrâneţe. Dumnezeu ne cheamă mereu ca să-L urmăm. Biblia ne arată acest lucru în multe feluri. De asemenea, Dumnezeu ne cheamă să avem grijă de părinţii noştri atunci când ajung bătrâni şi aproape de moarte. Cum îi onorezi tu pe părinţii tăi? Ce spune purtarea ta despre relaţia ta cu părinţii tăi? Felul cum îi tratezi pe părinţi arată caracterul tău.

Purtarea ta trebuie să îi onoreze pe părinţii tăi!

5 Aprilie

Geneza 11:10-32

Faptele Apostolilor 7

Faptele Apostolilor 7:2b-3: ,,Dumnezeul slavei S-a arătat părintelui nostru Avraam, când era în Mesopotamia, înainte ca să se aşeze în Haran. Şi i-a zis: „Ieşi din ţara ta şi din familia ta şi du-te în ţara pe care ţi-o voi arăta”.”

Cum defineşti credinţa? Ce spune Biblia despre definiţia credinţei (Evrei 11:1)?

Credinţa este cel mai căutat lucru din toate timpurile. Avraam a crezut şi credinţa lui a fost dovedită prin fapte. Dumnezeu i-a dat lui Avraam o viaţă nouă, un caracter nou.

Adevărata credinţă duce la faptele credinţei, în ciuda lipsei detaliilor. Avraam a plecat fără să ştie unde va ajunge.

Adevărata credinţă poate implica o renunţare la bunurile materiale. Avraam a trăit în corturi, într-o ţară străină.

Adevărata credinţă se uită la ceea ce este etern. Avraam nu s-a uitat la ceea ce este trecător, în defavoarea celor ce sunt veşnice.

Adevărata credinţă este încrezătoare în caracterul lui Dumnezeu. Avraam a crezut că imposibilul este posibil cu Dumnezeu.

Chemarea lui Dumnezeu cere credinţă! Avraam a fost omul credinţei. Nu a căutat faima lui, ci credinţa în Dumnezeu. Cum se manifestă credinţa în Dumnezeu în viaţa ta? Cum îţi dezvolţi credinţa în Dumnezeu? Care este primul tău răspuns când Dumnezeu te cheamă? Păşeşti prin credinţă? Analizezi prea mult situaţia? Faci o listă cu avantaje şi dezavantaje?

Avraam a influenţat toate generaţiile de oameni care au urmat după el datorită credinţei lui. Ce impact are credinţa ta asupra altora? Ce se va spune în viitor despre credinţa ta? Ce ai vrea să se spună în viitor despre credinţa ta?

Care este nevoia omului? Credinţa? Împăcarea cu Dumnezeu? Are omul nevoie de un Salvator? Ce înseamnă să ai credinţă? Ce este credinţa? Implică ea încredere şi acţiune? Evrei 11:1, ne spune: ,,Şi credinţa este o încredere neclintită în lucrurile nădăjduite, o puternică încredinţare despre lucrurile care nu se văd.” Cum şi-a arătat Abel credinţa? A adus ca jertfă ce a avut mai bun? Abel a fost un om neprihănit.

Care sunt oamenii credinţei? Iată ce ne spune textul din Evrei 11:4-10: ,,Prin credinţă a adus Abel lui Dumnezeu o jertfă mai bună decât Cain. Prin ea a căpătat el mărturia că este neprihănit, căci Dumnezeu a primit darurile lui. Şi prin ea vorbeşte el încă, cu toate că este mort. Prin credinţă a fost mutat Enoh de pe pământ, ca să nu vadă moartea. Şi n-a mai fost găsit, pentru că Dumnezeu îl mutase. Căci înainte de mutarea lui, primise mărturia că este plăcut lui Dumnezeu. Şi fără credinţă este cu neputinţă să fim plăcuţi Lui! Căci cine se apropie de Dumnezeu, trebuie să creadă că El este şi că răsplăteşte pe cei ce-L caută. Prin credinţă Noe, când a fost înştiinţat de Dumnezeu despre lucruri care încă nu se vedeau, şi, plin de o teamă sfântă, a făcut un chivot ca să-şi scape casa; prin ea, el a osândit lumea şi a ajuns moştenitor al neprihănirii care se capătă prin credinţă. Prin credinţă Avraam, când a fost chemat să plece într-un loc pe care avea să-L ia ca moştenire, a ascultat şi a plecat fără să ştie unde se duce. Prin credinţă a venit şi s-a aşezat el în ţara făgăduinţei, ca într-o ţară care nu era a lui şi a locuit în corturi, ca şi Isaac şi Iacov, care erau împreună moştenitori cu el ai aceleiaşi făgăduinţe. Căci el aştepta cetatea care are temelii tari, al cărei meşter şi ziditor este Dumnezeu.”

Trăieşte prin credinţă!

4 Aprilie

Geneza 11:10-32

Faptele Apostolilor 7

Faptele Apostolilor 7:2b-3: ,,Dumnezeul slavei S-a arătat părintelui nostru Avraam, când era în Mesopotamia, înainte ca să se aşeze în Haran. Şi i-a zis: „Ieşi din ţara ta şi din familia ta şi du-te în ţara pe care ţi-o voi arăta”.”

Chemarea lui Dumnezeu este adesea neaşteptată. Avraam avea o viaţă normală în oraşul lui, dar Dumnezeu i-a spus să părăsească oraşul lui.

Chemarea lui Dumnezeu este o manifestare a harului Său. Chemarea lui Avraam nu are de-a face cu inteligenţa lui Avraam.

Chemarea lui Dumnezeu este dorinţa lui Dumnezeu, nu este meritul meu.

Chemarea lui Dumnezeu nu depinde de nimic, nici de moştenirea pe care o avem de la familia noastră (credinciosă sau necredincioasă), nici de inteligenţa noastră, nici de flexibilitatea pe care o avem faţă de metodele Lui, nici de circumstanţele vieţii, oricare ar fi ele. Noi nu ştim dacă Avraam a fost credincios atunci când Dumnezeu l-a chemat, dar ştim că el a răspuns chemării, iar Dumnezeu l-a schimbat pentru totdeauna. L-a făcut un om nou. Ai devenit tu un om nou? Cum ai răspuns chemării lui Dumnezeu?

Chemarea lui Dumnezeu nu dă explicaţii, nu dă detalii întotdeauna. Dumnezeu nu ne dă harta vieţii ca să ştim pe unde să mergem, dar ne spune să mergem prin credinţă.

Chemarea lui Dumnezeu poate include pierderi sau lipsa confortului. Dumnezeu i-a spus lui Avraam (Faptele Apostolilor 7:6) că sămânţa lui va locui într-o ţară străină, va fi robită şi va fi chinuită patru sute de ani.

Chemarea lui Dumnezeu s-ar putea să pară ilogică, fără sens. Sarai, nevasta lui Avraam, nu putea să aibă copii – totuşi, Dumnezeu i-a promis urmaşi.

Chemarea lui Dumnezeu poate include suferinţă. În Faptele Apostolilor 7:7, ni se spune: „Dar neamul, căruia îi vor fi robi, îl voi judeca Eu”, a zis Dumnezeu. „După aceea, vor ieşi şi-Mi vor sluji în locul acesta.”

Chemarea lui Dumnezeu depinde de caracterul lui Dumnezeu. La sfârşit, totul va fi aşa cum plănuieşte El. La un moment dat în istorie, într-o anumită zi, într-un anume ceas, într-un anume an, într-un anumit fel, Dumnezeu a intervenit în viaţa lui Avraam şi i-a făcut o chemare. Chemarea lui Dumnezeu este făcută pentru a fi ascultată.

Chemarea lui Dumnezeu este o poruncă şi cere ascultare. Cum ţi-a întrerupt Dumnezeu mersul vieţii tale?  Cum a intervenit în viaţa ta? Care este chemarea Lui pentru tine? Cum ai răspuns? Răspunsul rezonabil este ascultarea.

Dumnezeu are tot dreptul să ne spună ce avem de făcut.

Ascultă de chemarea lui Dumnezeu!