8 Martie

Geneza 8:1-19

Geneza 8:15-16: ,,Atunci, Dumnezeu a vorbit lui Noe şi i-a zis: „Ieşi din corabie, tu şi nevastă-ta, fiii tăi şi nevestele fiilor tăi cu tine”!”

Dumnezeu Şi-a adus aminte de Noe. Cum adică „Şi-a adus aminte”? A uitat El de Noe? El nu este uituc aşa cum suntem noi, ci întotdeauna Îşi aduce aminte de copiii Lui pentru a-i binecuvânta. Când Dumnezeu Şi-a amintit de Noe, El a acţionat în favoarea lui Noe.

Cum a ştiut Noe când poate să coboare din corabie? Cât timp crezi că a stat Noe în corabie cu toate animalele în jurul lui? Oare a avut răbdare sau s-a grăbit să iasă din corabie cât de repede posibil? Oare s-a gândit Noe că Dumnezeu l-a abandonat sau că l-a uitat?

Noe a ştiut că apele au secat, dar a aşteptat instrucţiuni de la Domnul. Noe a aşteptat până când Dumnezeu i-a spus să iasă din corabie. Cât de grăbiţi suntem astăzi ca să trăim aşa cum vrem noi!? O luăm de multe ori înaintea Domnului şi ne descurcăm cum ştim noi. Uităm adesea să-L întrebăm care este voia Lui chiar şi atunci când avem de luat deciziile cele mai importante. Cum am putea folosi Cuvântul lui Dumnezeu în toate circumstanţele vieţii noastre pentru a lua decizii înţelepte? Aştepţi în tăcere vocea şi ajutorul Domnului?

A-L asculta pe Domnul înseamnă a ţine cont şi de timpul potrivit, nu numai de motivaţia potrivită, de calea potrivită. Cât de mult aştepţi timpul potrivit? O iei des înaintea Domnului?

Dumnezeu Îşi aminteşte întotdeauna de copiii Lui ca să le facă bine.

Când treci prin furtuni, te simţi uitată şi părăsită? Te întrebi unde este Dumnezeul tău? Dumnezeu nu uită niciodată promisiunile Lui, datorită caracterului Său, căci El este întotdeauna credincios! Prin ce greutate treci chiar acum şi crezi că Dumnezeu te-a uitat? Ce anume te-ar face ca să te simţi acceptată şi protejată? Spune-I Domnului. Încrede-te în El.

Dumnezeu judecă răutatea omului, dar îi iubeşte şi îi protejează pe cei credincioşi. Dumnezeu nu-Şi abandonează niciodată copiii! 

Aşteaptă fără grabă instrucţiunile Domnului!

7 Martie

Geneza 6:7-7:24

Geneza 6:8: ,,Dar Noe a căpătat milă înaintea Domnului.”

Geneza 7:1: ,,Domnul i-a zis lui Noe: „Intră în corabie, tu şi toată casa ta; căci te-am văzut fără prihană înaintea Mea în neamul acesta de oameni”.”

Credinţa trebuie dovedită prin fapte. Cum şi-a dovedit Noe credinţa? Cum îţi dovedeşti tu în mod practic credinţa? Noe şi-a dovedit credinţa prin ascultarea lui faţă de Dumnezeu în fiecare zi. Cu multă răbdare, a construit corabia, conform instrucţiunilor lui Dumnezeu. El nu s-a lăsat descurajat de batjocoritorii care nu credeau şi nu ascultau avertizările lui Dumnezeu. Noe le-a vorbit despre calea Domnului (2 Petru 2:5). Ei nu au crezut că va veni ploaia,  pentru că încă nu fusese ploaie pe pământ (Geneza 2:5-6). Oare li s-a părut absurd să cadă apă din cer? Oare li s-a părut anormal să se pregătească pentru un asemenea eveniment? Nu au crezut Cuvântul lui Dumnezeu. Te încrezi astăzi în Cuvântul lui Dumnezeu? Ce situaţii înfrunţi? Te încurajează şi te întăreşte exemplul lui Noe?

Pe măsură ce Noe L-a crezut pe Dumnezeu, a fost întărit pentru a duce până la capăt lucrarea încredinţată lui. A construit o corabie minunată, de mărimea celor moderne din zilele noastre. Prin credinţă, s-a urcat în corabie împreună cu toată casa lui şi a fost salvat. Domnul ştie cum să îi izbăvească pe oamenii neprihăniţi din încercări şi cum să-i păstreze curaţi până în ziua judecăţii (2 Petru 2:9). Cum practici credinţa ta? Cum experimentezi marea dragoste a lui Dumnezeu faţă de tine? Ce tipare lumeşti din jurul tău le birui prin puterea lui Dumnezeu?

Biblia ne spune în mod repetat că cei ce se încred cu adevărat în Dumnezeu şi trăiesc după promisiunile Lui, nu vor fi daţi de ruşine. Niciodată nu vor fi abandonaţi, în ciuda căderilor, a greşelilor şi a păcatelor. Oamenii îi resping pe cei credincioşi, dar va veni ziua când credinţa lor va fi răsplătită. Ziua judecăţii va dovedi acest lucru (Evrei 9:27). Cei ce cred, nu vor pieri, ci vor avea viaţă veşnică (Ioan 3:16). Cei ce-L resping pe Fiul, rămân sub mânia lui Dumnezeu (Ioan 3:36).

După o sută douăzeci de ani, de-a lungul cărora au fost chemaţi la pocăinţă, locuitorii pământului de pe vremea lui Noe nu s-au pocăit de păcatele lor şi nu au crezut nimic – apoi, a venit potopul (Matei 24:37-39). Şi astăzi, oamenii sunt foarte ocupaţi cu lucrurile vieţii, sunt indiferenţi faţă de Dumnezeu şi faţă de cerinţele Lui. Şi astăzi sunt batjocoritori care spun: ,,totul este la fel de la începutul creaţiei…” (2 Petru 3:4).

La şapte zile după ce Dumnezeu a închis uşa corăbiei lui Noe, au început ploile şi a venit potopul. Tot ce spune Dumnezeu se va împlini. Evenimentul potopului este o istorie veche, adevărată, şi Dumnezeu a revelat motivul pedepsei: oamenii au refuzat să Îl recunoască şi să Îl slujească pe Dumnezeu. Comparaţia dintre stabilitatea, durabilitatea Cuvântului lui Dumnezeu şi fragilitatea lumii văzute, este bine observată în întreaga Biblie. Numai oamenii asemenea lui Noe, care trăiesc după Cuvântul Domnului, au viaţă veşnică.

Domnul să te păstreze curată şi neprihănită până în ziua judecăţii!