Isaia 7:10-25

*

Isaia 7:10a

*

„Domnul

a vorbit.”

*

Ahaz a respins oferta lui Dumnezeu şi a apelat după ajutor la împăratul Asiriei. Nu s-a supus Domnului, nu s-a încrezut în harul Lui, nu a acceptat eliberarea Domnului, ci cu falsă pietate şi înşelăciune s-a scuzat că nu vrea să ispitească pe Domnul. Neascultarea şi necredinţa i-au adus pieirea.

Ce înseamnă să ispitim pe Domnul? Ce înseamnă să punem la îndoială vorbirea şi puterea Lui? Ce înseamnă să cerem sfatul omului? Oare de ce astăzi oamenii nu cred că Domnul Isus este semnul trimis de Dumnezeu? Oare de ce oamenii (credincioşii) nu văd păcatul lor?

Ce anume cauţi tu să eviţi prin neascultarea şi necredinţa ta?

Te justifici tu cu versete biblice ca să faci ce vrei tu?

Cum îţi ascunzi tu neascultarea de Domnul?

Îţi aminteşti de o perioadă din viaţa ta când necredinţa şi neascultarea au adus distrugere în familia ta sau în relaţiile tale? Refuzul de a crede în Dumnezeu este o alegere care aduce distrugere totală. Care este alegerea ta?

Pentru că Ahaz nu a ascultat de Domnul, a ajuns să fie distrus chiar de omul în care s-a încrezut. A fost umilit, şi ţara lui distrusă. A fost terorizat de aliatul lui, şi a urmat robia. Ceea ce putea deveni o binecuvântare, a ajuns o robie.

Dumnezeu nu se bucură când copiii Lui se încred în oameni şi nu în El, dar niciodată nu îi abandonează. Care ar fi situaţiile în care eşti tentată să te încrezi în om şi nu în Dumnezeu? Crezi că Dumnezeu este onorat?

Când noi credem promisiunile lui Dumnezeu, El ne va apăra şi va avea grijă de nevoile noastre. Ne va judeca, dar nu va lăsa pe vrăjmaşi să ne ducă în robie. Dumnezeu ne-a promis că va fi cu noi. Dumnezeu salvează şi astăzi pe cei credincioşi din pericole fizice sau pericole spirituale ca: lumea, diavolul, păcatul şi moartea. Nimeni nu poate lupta şi învinge aceste pericole prin puterea proprie. Speranţa noastră este Salvatorul „Emanuel” care aduce biruinţă. Emanuel „Dumnezeu cu noi” este nădejdea care ne ajută să înfruntăm crizele vieţii şi moartea.

Cei ce au credinţă în Dumnezeu în crizele lor, sunt diferiţi de cei ce nu au credinţă.

Doamne, umple inima mea de credinţă

şi ascultare!