Aparenţe şi realitate

1heartIsaia 58

Isaia 58:2a

„În toate zilele mă întreabă

şi vor să afle căile Mele,

ca un neam care ar fi înfăptuit neprihănirea

şi n-ar fi părăsit

Legea Dumnezeului său.”

*

Crezi că aparenţele sunt înşelătoare?

Crezi că ce se vede pe dinafară seamănă întotdeauna cu ceea ce este înlăuntru?

Ce zici de ritualul religios fără inimă?

Ce zici despre un om care în biserică este sfânt iar acasă un îndrăcit?

Cunoşti pe cineva care se îmbracă frumos şi decent, merge la toate programele de biserică, dă bani la biserică, cântă şi se roagă, studiază biblia, dar, în timpul săptămânii când îşi deschide gura îi blamează pe toţi, vorbeşte de rău pe fraţi, este plină de amărăciune, nemulţumire, negativă, supărăcioasă şi plină de respingere?

Cunoşti pe cineva care trăieşte o viaţă dublă?

Adevărata devoţiune faţă de Domnul nu este un ritual religios, ci este calea spre binecuvântare!

Care este diferenţa între adevărata devoţiune şi falsa devoţiune?

Ce anume este o binecuvântare?

Poporul părea dornic după Domnul, dar de fapt evreii aveau doar pretenţii de la Domnul. Voiau să Îl manipuleze. L-au întrebat: „La ce ne foloseşte să postim, dacă Tu nu vezi, dacă Tu nu ţii seama?” Ei credeau că-L pot trage la răspundere pentru că nu face ce vor ei. Ba mai mult, ei credeau că Dumnezeu este vinovatul, nu ei.

Te-ai rugat vreodată cam aşa: ,,Doamne, eu m-am rugat, am postit, dar Tu nu m-ai ascultat!?”

Ai fost dezamăgită de Domnul pentru că nu a făcut ce ai cerut tu? Poate că ai fost sinceră, dar greşită? Vrei ca Domnul să răspundă în termenii tăi sau în limitele fixate de tine?

Ai auzit pe cineva spunând: ,,Am făcut tot ce trebuia să fac şi Domnul nu mi-a ascultat rugăciunea” (nu mi-a dat un soţ, nu mi-a dat un serviciu, nu mi-a vindecat copilul, nu m-a binecuvântat etc.)?

 

Doamne, păzeşte inima mea de un ritual religios!

 

Domnul binecuvântează o inimă devotată Lui!

Cele bune sa se adune!

new things2 Corinteni  5:17
*
,,Caci,
daca este
cineva
in Hristos,
este o faptura noua.
Cele vechi s-au dus:
iata ca toate lucrurile
s-au facut noi.”
*
“Cele bune, sa se-adune (zicea I. Creanga)…si sa avem unde  le pune, s-ar putea adauga. Am constatat ca de multe ori nu ne purtem bucura de cele noi si bune fiindca nu “ne-nduram” sa le lepadam pe cele vechi si inutile. Zicea cineva ,mai tinar decit mine: ”cind te gindesti sa-ti iei un lucru nou,
trebuie sa-ti faci socoteala sa arunci unul vechi.
…In timpul Domnului Isus era  in cetate un loc unde se adunau gunoaiele (si se ardeau), se numea gheena. De multe ori facem din casele sau sufletele noastre un fel de gheena unde pastram toate  “vechiturile” si lucrurile inutile.    …..Dar nu vrem sa mergem nici in extrema cealalta si impreuna cu apa din covata sa aruncam si pruncul.
…Atunci care sunt cele noi si care cele vechi? Cind m-am “nascut din nou”, de exemplu, am continuat sa vorbesc aceasi limba romaneasca (cazul meu) dar mi s-a schimbat limbajul: din unul murdar in unul decent, din unul prefacut in unul onest, din unul  critic in unul apreciativ….daca nu-i asa, cele vechi nu s-au dus si cele noi n-au aparut. Cum stai cu gindurile: se-aduna cele noi sau n-au loc de cele vechi? Dar cu cele materiale, te bucuri de cele noi sau ai prea multe “vechituri”? M-am hotarit sa arunc vechiturile“, intrebati-ma la sfirsitul anului cit am reusit.
Daca cele vechi nu se duc…nu ne putem bucura de cele noi.                                                                                                                                                                                                     
Da, “cele bune sa se-adune …si s-avem unde le pune.” 
*
Vasile lucaci