Binecuvântare sau povară? (9)

1111 blessEvrei 13:7, 17 ,,Aduceţi-vă aminte de mai marii voştri, care v-au vestit Cuvântul lui Dumnezeu; uitaţi-vă cu băgare de seamă la sfârşitul felului lor de vieţuire şi urmaţi-le credinţa! Ascultaţi de mai marii voştri şi fiţi-le supuşi, căci ei priveghează asupra sufletelor voastre, ca unii care au să dea socoteală de ele; ca să poată face lucrul acesta cu bucurie, nu suspinând, căci aşa ceva nu v-ar fi de nici un folos.”

Ce înseamnă să-mi aduc aminte de cei ce vestesc Cuvântul lui Dumnezeu?

Să îmi aduc aminte de ei în rugăciune? În fapte bune? În recunoştinţă? În vorbe de bine? Ca să-l binecuvântez?

Mă uit eu cu băgare de seamă la sfârşitul felului lor de viaţă? Cât de importantă este viaţa curată a unui om a lui Dumnezeu? Cum îmi doresc să fie sfârşitul vieţii mele?

Urmez eu credinţa celor ce vestesc Evanghelia?

Cât de mult ascult eu de cei ce mă învaţă Cuvântul?

Cât de supusă sunt eu autorităţii pe care Dumnezeu a pus-o în biserica mea?

Cât de mult realizez eu că cineva priveghează asupra sufletului meu?

Cât de mult înţeleg eu responsabilităţile mari pe care le au cei ce conduc biserica (au să dea socoteală de sufletele noastre).

Sunt eu o bucurie pentru păstorul meu şi pentru familia lui? Cum împiedic eu bucuria păstorului şi bucuria bisericii?

Suspină păstorul meu din cauza mea? Suspină fraţii meu din cauza mea?

Cât de mult veghez eu la menţinerea păcii şi unităţii în biserica mea?

Cât de mult mă rog pentru o închinare plăcută Domnului nu omului, o închinare care aduce transfromare şi putere, o închinare în Duh şi Adevăr în biserica mea?

Ce fac eu ca biserica mea să fie supusă autorităţii divine?

 

Doamne, ajută-mă să fiu o binecuvântare pentru păstorul meu

şi pentru biserica mea!

*

Doamne, ajut-mă să fiu o binecuvântare pentru toţi cei din jurul meu!

*

Doamne, binecuvântează pe păstorul meu şi familia lui!

Doamne, binecuvântează biserica mea!

Advertisements

Binecuvântare sau povară? (3)

1 churchEvrei 13:7, 17 ,,Aduceţi-vă aminte de mai marii voştri, care v-au vestit Cuvântul lui Dumnezeu; uitaţi-vă cu băgare de seamă la sfârşitul felului lor de vieţuire şi urmaţi-le credinţa! Ascultaţi de mai marii voştri şi fiţi-le supuşi, căci ei priveghează asupra sufletelor voastre, ca unii care au să dea socoteală de ele; ca să poată face lucrul acesta cu bucurie, nu suspinând, căci aşa ceva nu v-ar fi de nici un folos.”

*

Cum pot să fiu o binecuvântare pentru păstorul meu?

Este bine să mă duc la el cu problemele mele?

Efeseni 4:12  ne prezintă trei motive pentru care Domnul ne dă conducători spirituali: ,,pentru desăvârşirea sfinţilor, în vederea lucrării de slujire, pentru zidirea trupului lui Hristos”.

Păstorul nu doar predică, ci este darul dat de Dumnezeu în folosul meu. Dacă eu aş putea să-mi rezolv toate problemele spirituale, atunci Dumnezeu nu mi-ar fi dat păstor. Îi cer eu ajutor în rugăciune şi sfaturi când ajung în probleme?

Când păstorul îmi dă ajutor şi sfaturi, învăţ să-l respect. Multe probleme s-ar rezolva dacă nu am povesti unii cu alţii, ci ne-am duce la păstor după sfaturi şi ajutor.

Dacă toţi credincioşii din biserica mea ar cere sfat şi ajutor de la  păstorul meu aşa cum fac eu, cum ar arăta biserica mea în următorii cinci ani?

*

Doamne, ajută-mă să cer sfaturi şi ajutor de la păstorul meu!

Binecuvântare sau povară? (1)

 

Sunt eu o binecuvântare sau o povară pentru păstorul meu?

11 pray 

Evrei 13:7, 17 ,,Aduceţi-vă aminte de

mai marii voştri,

care v-au vestit Cuvântul lui Dumnezeu; uitaţi-vă cu băgare de seamă la sfârşitul felului lor de vieţuire şi urmaţi-le credinţa! Ascultaţi de mai marii voştri şi fiţi-le supuşi, căci ei priveghează asupra sufletelor voastre, ca unii care au să dea socoteală de ele; ca să poată face lucrul acesta cu bucurie, nu suspinând, căci aşa ceva nu v-ar fi de nici un folos.”

Sunt eu o binecuvântare sau o povară pentru păstorul meu?

Îmi doresc eu, ca să fiu mai mult decât un membru înscris în registrul bisericii?

Realizez eu că Dumnezeu se uită la fiecare lucrare, cuvânt, gând, atitudine etc., din viaţa mea?

Mă gândesc eu că voi da socoteală înaintea scaunului de judecată al lui Cristos pentru purtarea mea (2 Corinteni 5:10; Romani 14:10; 1 Corinteni 3:11-15)?

Trebuie să îmi pun viaţa în rânduială şi să am relaţii de respect faţă de conducătorii pe care i-a pus Domnul în viaţa mea?

Dacă cineva ar spune: ,,Un copil trebuie să-şi cinstească părinţii şi să-i asculte”, cei mai mulţi creştini ar spune: ,,Amin!”

Dacă cineva ar spune: ,,Un angajat trebuie să-şi cinstească şi să-şi asculte stăpânul”, cei mai mulţi creştini ar spune: ,,Amin!”

Dacă cineva ar spune: ,,Un cetăţean trebuie să respecte legile statului şi să se supună autorităţilor”, cei mai mulţi creştini ar spune: ,,Amin!”

Şi dacă cineva ar spune: ,,Credincioşii bisericii trebuie să-şi onoreze păstorul şi să asculte de el”, cei mai mulţi creştini ar spune că nu-i aşa. Oare de ce? Este Dumnezeu autorul acestui gând? Oare de ce există acest spirit de rebeliune în biserică? De ce credincioşii nu vor să asculte de conducătorul lor? De ce nu este onorat şi ascultat păstorul?

Scriptura este foarte clară în ceea ce priveşte relaţiile din biserică.

Evrei 13:7 ne spune: ,,Aduceţi-vă aminte de mai marii voştri, care v-au vestit Cuvântul lui Dumnezeu; uitaţi-vă cu băgare de seamă la sfârşitul felului lor de vieţuire şi urmaţi-le credinţa!”

Evrei 13:17 ne spune: ,,Ascultaţi de mai marii voştri şi fiţi-le supuşi, căci ei priveghează asupra sufletelor voastre, ca unii care au să dea socoteală de ele; ca să poată face lucrul acesta cu bucurie, nu suspinând, căci aşa ceva nu v-ar fi de nici un folos.” Nu ne este de folos să refuzăm supunerea faţă de păstorul nostru.

1 Tesaloniceni 5:12-13 ne spune: ,,Vă rugăm, fraţilor, să priviţi bine pe cei ce se ostenesc între voi, care vă cârmuiesc în Domnul şi care vă sfătuiesc. Să-i preţuiţi foarte mult, în dragoste, din pricina lucrării lor. Trăiţi în pace între voi.”

Dumnezeu ne-a dat conducători spirituali ca să fie onoraţi, iubiţi şi ascultaţi. Asta nu înseamnă că păstorul are întotdeauna dreptate. El este om ca şi mine, ca şi tine, şi va face greşeli. Totuşi păstorul meu este un dar al lui Dumnezeu pentru mine (Efeseni 4:11), pentru binele meu. Domnul aşteaptă ca eu să-i arăt aprecierea mea şi să fiu o binecuvântare pentru el, nu o povară, căci aşa voi fi plăcută Domnului.

Dacă nu sunt de acord cu păstorul meu întotdeauna (aşa cum se întâmplă la locul de muncă sau în familie când nu sunt de acord cu ceilalţi), totuşi voi menţine o relaţie bună cu el. De ce relaţia mea cu păstorul să fie mai puţin importantă decât cea cu alţii?

Doamne, nu mă lăsa să fiu o rebelă şi o povară,

ci

o binecuvântare pentru păstorul meu!

 

Lutul şi Olarul

1 olarul*

Isaia 45:8-13

Isaia 45:9b

„Oare lutul zice el celui ce-l făţuieste: Ce faci?”

*

Cine se ceartă cu Dumnezeu? Care sunt subiectele de ceartă?

Vai de cei ce întreabă pe Domnul „ce faci?”!

Vai de cei ce se ceartă cu părinţii!

Vai de cei ce pun întrebări lui Dumnezeu ca să-L tragă la socoteală despre ceea ce face.

Vai de cei ce se ceartă cu Făcătorul lor!

Cred că oamenii s-au certat cu Dumnezeu pentru alegerea lui Cir. De ce a fost ales împăratul păgân Cir, ca răscumpărător pentru poporul Israel (v.13)?

Dumnezeu dă răspunsuri la întrebările oamenilor. Ce înveţi tu despre Dumnezeu din răspunsurile Lui? Răspunsul meu este: eu sunt lutul, iar El este Olarul! Care ar fi întrebările bune pe care putem să le punem lui Dumnezeu?

Sunt întrebări acceptabile şi întrebări inacceptabile?

Dacă suntem sinceri şi căutăm adevărul, dacă ne gândim şi ne rugăm pentru lumină în viaţa de credinţă, întrebările noastre ne ajută să-L descoperim pe Dumnezeu.

Dacă întrebările noastre Îl judecă pe Dumnezeu pentru ceea ce face El, nu sunt acceptabile.

Nu trebuie să punem la îndoială felul în care Dumnezeu alege să folosească oamenii în lucrare.

Nu putem să-L întrebăm pe Dumnezeu de ce lucrează aşa. Nu putem să-I spunem lui Dumnezeu ce are de făcut. Noi nu ştim mai bine ce are El de făcut şi pe cine să folosească (ca ajutor sau disciplină) în viaţa noastră. Trebuie să avem mai mult respect faţă de Dumnezeu.

Care sunt întrebările tale? Care întrebări te-ar ajuta să ai mai multă încredere în Dumnezeu?

Când ne îndoim de ceea ce face sau a făcut Dumnezeu, este greşit să punem întrebări.

Când ne îndoim de ceea ce facem sau am făcut noi, uităm cine este Dumnezeu şi ce face El. Noi niciodată nu Îl vom înţelege pe deplin pe Dumnezeu pentru că suntem limitaţi.

Uneori este greu să ducem informaţia de la minte la inimă.

Dumnezeu are tot dreptul să ducă la îndeplinire voia Lui, pentru că voia Lui este bună, plăcută şi desăvârşită, chiar dacă noi nu vedem.

În care domeniu din viaţa ta cauţi voia ta şi neglijezi voia Domnului?

Doamne, Te rog să mă ajuţi să nu mă îndoiesc când e greu în viaţă, ci să cred că Tu m-ai făcut, Tu eşti Creatorul, Tu eşti Tatăl meu şi cunoşti totul despre mine şi problemele mele. Te rog să mă ierţi pentru întrebările mele greşite şi pentru atitudinea mea rea faţă de disciplina Ta. Vreau să am respect faţă de Tine indiferent de ceea ce Tu trimiţi în viaţa mea.

Mulţumesc pentru iertare şi ajutor. Tu mă eliberezi de ceartă şi îndoială. Mulţumesc că mă ajuţi să înţeleg şi cu inima nu numai cu mintea. Cred că voia Ta este cea mai bună şi de aceea o caut.

 

Doamne, păzeşte inima mea de îndoială şi ceartă!

 

Cele bune sa se adune!

new things2 Corinteni  5:17
*
,,Caci,
daca este
cineva
in Hristos,
este o faptura noua.
Cele vechi s-au dus:
iata ca toate lucrurile
s-au facut noi.”
*
“Cele bune, sa se-adune (zicea I. Creanga)…si sa avem unde  le pune, s-ar putea adauga. Am constatat ca de multe ori nu ne purtem bucura de cele noi si bune fiindca nu “ne-nduram” sa le lepadam pe cele vechi si inutile. Zicea cineva ,mai tinar decit mine: ”cind te gindesti sa-ti iei un lucru nou,
trebuie sa-ti faci socoteala sa arunci unul vechi.
…In timpul Domnului Isus era  in cetate un loc unde se adunau gunoaiele (si se ardeau), se numea gheena. De multe ori facem din casele sau sufletele noastre un fel de gheena unde pastram toate  “vechiturile” si lucrurile inutile.    …..Dar nu vrem sa mergem nici in extrema cealalta si impreuna cu apa din covata sa aruncam si pruncul.
…Atunci care sunt cele noi si care cele vechi? Cind m-am “nascut din nou”, de exemplu, am continuat sa vorbesc aceasi limba romaneasca (cazul meu) dar mi s-a schimbat limbajul: din unul murdar in unul decent, din unul prefacut in unul onest, din unul  critic in unul apreciativ….daca nu-i asa, cele vechi nu s-au dus si cele noi n-au aparut. Cum stai cu gindurile: se-aduna cele noi sau n-au loc de cele vechi? Dar cu cele materiale, te bucuri de cele noi sau ai prea multe “vechituri”? M-am hotarit sa arunc vechiturile“, intrebati-ma la sfirsitul anului cit am reusit.
Daca cele vechi nu se duc…nu ne putem bucura de cele noi.                                                                                                                                                                                                     
Da, “cele bune sa se-adune …si s-avem unde le pune.” 
*
Vasile lucaci