Poruncă peste poruncă

poruncăIsaia 28

Isaia 28:10

„Căci dă învăţătură peste învăţătură,

învăţătură peste învăţătură,

poruncă peste poruncă,

poruncă peste poruncă,

puţin aici, puţin acolo.”

Este totuşi o speranţă, în mijlocul furtunii, pentru rămăşiţa poporului Israel (cei credincioşi). Domnul va fi cununa lor: o cunună strălucitoare şi măreaţă. El a promis dreptarea şi puterea de biruinţă asupra duşmanilor (28:5-6).

Pedeapsa lui Dumnezeu urmăreşte schimbarea şi restaurarea poporului.

Nu toate luptele şi atacurile sunt din cauza păcatului, ci Dumnezeu aduce vremuri grele ca să înveţe pe poporul Lui să fie atent la credinţă.

Disciplina este folosită ca să învăţăm sfinţenia (Evrei 12:10-13).

Disciplina lui Dumnezeu ne învaţă să ne întoarcem la El, locul nostru de scăpare şi adăpostul nostru.

Unde este locul tău de scăpare? Unde este adăpostul tău?

Dacă te examinezi cu atenţie, te vezi încrezătoare în puterile tale?

Te crezi importantă când apariţia ta este impresionantă? Sau când îi convingi pe alţii că eşti inteligentă şi bine informată? Aceste lucruri nu dau siguranţă destinului, nici nu vor defini caracterul plăcut Domnului.

Care este învăţătura pe care te bazezi?

Care sunt poruncile pe care le împlineşti?

Vai de cei ce clădesc pe altă temelie, alta decât Cristos. Ei se duc spre dezastru.

Cine este temelia ta şi cum clădeşti?

Temelia mea este Cristos! Credinţa mea este în Cristos! Încrederea mea este în Cristos.

Dumnezeu pregăteşte o Cale de ieşire din probleme.

Calea de ieşire din probleme este o Piatră, Piatra din capul unghiului. Cine este această Piatră? 1 Petru 2:4-24 afirmă: ,,Apropiaţi-vă de El, Piatra vie, lepădată de oameni, dar aleasă şi scumpă înaintea lui Dumnezeu. Şi voi, ca nişte pietre vii, sunteţi zidiţi ca să fiţi o casă duhovnicească, o preoţie sfântă şi să aduceţi jertfe duhovniceşti, plăcute lui Dumnezeu, prin Isus Hristos. Căci este scris în Scriptură: „Iată că pun în Sion o Piatră din capul unghiului, aleasă, scumpă; şi cine se încrede în El, nu va fi dat de ruşine.” Cinstea aceasta este, deci, pentru voi care aţi crezut! Dar pentru cei necredincioşi „Piatra pe care au lepădat-o zidarii, a ajuns să fie pusă în capul unghiului”; şi „o piatră de poticnire şi o stâncă de cădere”. Ei se lovesc de ea, pentru că n-au crezut Cuvântul şi la aceasta sunt rânduiţi. Voi însă sunteţi o seminţie aleasă, o preoţie împărătească, un neam sfânt, un popor pe care Dumnezeu Şi l-a câştigat ca să fie al Lui, ca să vestiţi puterile minunate ale Celui ce v-a chemat din întuneric la lumina Sa minunată; pe voi, care odinioară nu eraţi un popor, dar acum sunteţi poporul lui Dumnezeu; pe voi, care nu căpătaserăţi îndurare, dar acum aţi căpătat îndurare. Preaiubiţilor, vă sfătuiesc ca pe nişte străini şi călători, să vă feriţi de poftele firii pământeşti care se războiesc cu sufletul.  Să aveţi o purtare bună în mijlocul Neamurilor, pentru ca în ceea ce vă vorbesc de rău ca pe nişte făcători de rele, prin faptele voastre bune pe care le văd, să slăvească pe Dumnezeu în ziua cercetării. Fiţi supuşi oricărei stăpâniri omeneşti, pentru Domnul: atât împăratului, ca înalt stăpânitor, cât şi dregătorilor, ca unii care sunt trimeşi de el să pedepsească pe făcătorii de rele şi să laude pe cei ce fac bine. Căci voia lui Dumnezeu este, ca, făcând ce este bine, să astupaţi gura oamenilor neştiutori şi proşti. Purtaţi-vă ca nişte oameni slobozi, fără să faceţi din slobozenia aceasta o haină a răutăţii, ci ca nişte robi ai lui Dumnezeu. Cinstiţi pe toţi oamenii, iubiţi pe fraţi; temeţi-vă de Dumnezeu; daţi cinste împăratului! Slugilor, fiţi supuse stăpânilor voştri cu toată frica, nu numai celor ce sunt buni şi blânzi, ci şi celor greu de mulţumit. Căci este un lucru plăcut, dacă cineva, pentru cugetul lui faţă de Dumnezeu, sufere întristare şi sufere pe nedrept. În adevăr, ce fală este să suferiţi cu răbdare să fiţi pălmuiţi, când aţi făcut rău? Dar dacă suferiţi cu răbdare, când aţi făcut ce este bine, lucrul acesta este plăcut lui Dumnezeu. Şi la aceasta aţi fost chemaţi; fiindcă şi Hristos a suferit pentru voi şi v-a lăsat o pildă, ca să călcaţi pe urmele Lui. „El n-a făcut păcat şi în gura Lui nu s-a găsit vicleşug”. Când era batjocorit, nu răspundea cu batjocuri; şi, când era chinuit, nu ameninţa, ci Se supunea dreptului Judecător. El a purtat păcatele noastre în trupul Său, pe lemn, pentru ca noi, fiind morţi faţă de păcate, să trăim pentru neprihănire; prin rănile Lui aţi fost vindecaţi.”

Care este învăţătura ta?

Doamne, vreau că inima mea să fie atentă

la adevărata învăţătură,

la adevăratele porunci

 şi la adevărata credinţă!

Cum îţi linişteşti frica şi îngrijorarea?

27 fIsaia 8:1-18

Isaia 8:13

„Sfinţiţi însă pe

Domnul oştirilor.

De El să vă temeţi

şi

să vă înfricoşaţi.”

*

 

Care sunt temerile care tronează în societatea noastră? Nesiguranţa economică, lipsa banilor, viitorul, pierderea caselor şi slujbelor, boala, foamete, calamităţi naturale etc.?

Te temi şi tu de ce se teme lumea? Cum îţi linişteşti frica şi îngrijorarea?

Copiii Domnului trebuie să se teamă de Domnul nu de oameni şi nici de evenimente. Dumnezeu are mai multă putere şi înţelepciune decât orice om sau naţiune. Te rogi tu ca să te încrezi în puterea şi înţelepciunea lui Dumnezeu? Te rogi tu ca să vezi, să auzi şi să înţelegi Cuvântul Domnului?

Ce spune Cuvântul Domnului despre frică?

Cum te ajută Cuvântul Domnului când treci prin momente de teamă?

Ce ne spune Isaia despre frică? În comparaţie cu Ahaz, care se teme de oameni, Isaia alege să se teamă de Domnul. Isaia spune că nădejdea lui este în Domnul, Îl va aştepta pe Domnul, se va încrede în El. Isaia nu a urmat calea majorităţii, calea celor suspicioşi, calea făuritorilor de teorii conspiratoare care inspiră frică.

Frica de Domnul înseamnă încrederea în sfinţenia şi dreptatea lui Dumnezeu.

Frica de Domnul este respectul şi onoarea faţă de El care este sfânt, perfect, transcendent, suveran, foc mistuitor, drept, dragoste, plin de îndurare şi har, bogat în bunătate şi credincioşie.

Frica de Domnul este începutul înţelepciunii şi o viaţă de credinţă.

Ce înseamnă să te temi de Domnul? Ce este frica de Domnul?

Frica de Domnul este puterea de a sta în lumina sfinţeniei lui Dumnezeu cu o inimă zdrobită şi cu un duh mâhnit. Este plecăciunea înaintea lui Dumnezeu cu un duh blând şi liniştit. Este îngenuncherea la picioarele Domnului într-o închinare tăcută ca şi cum aş aparţine gloriei şi maiestăţii Sale. Este dorinţa ca să nu supăr cu nimic inima lui Dumnezeu, să fiu atentă la ceea ce gândeşte şi ce simte Dumnezeu când se uită la mine.

Doamne, pune în inima mea o teamă sfântă!

Dreptatea, mila şi smerenia

Isaia 5:1-7

*

Isaia 5:4b

*

„Eu

mă aşteptam

să facă

struguri

buni.”

*

*

 

Aşteptările lui Dumnezeu sunt foarte clare şi rezonabile. Nu ne putem juca cu Dumnezeu.

Nu pot să fiu nestatornică şi schimbătoare tot timpul, ci trebuie să învăţ ascultarea de El.

Sunt aşteptările Domnului clare pentru tine? Sunt rezonabile? Le cunoşti?

Aşteptările (cerinţele) Domnului sunt: să judecăm drept, să iubim mila şi să umblăm smeriţi cu Dumnezeul nostru.

Mica 6:8 ne spune: „Ţi s-a arătat omule, ce este bine şi ce alta cere Domnul de la tine decât să faci dreptate, să iubeşti mila şi să umbli smerit cu Dumnezeul tău.”

Cum este judecata ta? Dreaptă?

Iubeşti tu mila?

Umbli tu cu smerenie pe calea credinţei?

Crezi că Domnul cere prea mult de la tine?

Cauţi să împlineşti cerinţele lui Dumnezeu?

Domnul îmi dă tot ce am nevoie ca să trăiesc o viaţă de credinţă.

Cum te binecuvântează Domnul ca să poţi trăi o viaţă pentru El?

Cum primeşti binecuvântarea Lui? La ce o foloseşti?

Ce ţi-a dat ţie Dumnezeu ca să poţi trăi o viaţă de biruinţă? Ce faci cu ceea ce ai de la El?

Pe cine a pus Domnul în viaţa ta ca să te înveţe cum să trăieşti?

Cum mulţumeşti Domnului pentru cei ce te învaţă şi te ajută pe calea credinţei?

 

Doamne, dă-mi o inimă în care locuieşte

dreptatea, mila şi smerenia!

 

Gura Domnului a vorbit

Isaia 1:16-20

*

Isaia 1:20b

*

„Gura Domnului

a vorbit.”

*

*

Care sunt cerinţele Domnului? Spălaţi-vă, curăţiţi-vă, luaţi dinaintea Mea faptele rele, încetaţi să mai faceţi răul, învăţaţi-vă să faceţi binele, căutaţi dreptatea, ocrotiţi pe cel asuprit, faceţi dreptate orfanului, apăraţi pe văduvă.

Care este promisiunea pentru cei ce ascultă? Vor mânca cele mai bune roade.

Care este promisiunea pentru cei ce nu ascultă? De sabie vor fi înghiţiţi.

Mărturiseşte-ţi păcatele, opreşte-te de la rău, nu trăi în trecut, începe să faci binele, caută dreptatea, ai grijă de alţii (ocroteşte pe cel asuprit, fă dreptate orfanului, apără pe văduvă). Domnul vrea ca noi să avem grijă de văduve şi orfani aşa cum El este purtător de grijă.

În familia lui Dumnezeu avem responsabilitatea de a ajuta pe alţii.

 

Eşti tu o persoană care încurajează şi ajută pe alţii?

Este în mintea ta claritate în ce priveşte binele şi răul?

Întoarce spatele păcatului şi faţa către Domnul. Stabileşte alte activităţi, alte priorităţi.

Care ar fi noul set de priorităţi în viaţa ta? Eşti gata să ajuţi pe alţii?

Domnul ştie păcatul nostru. Totuşi El ne cheamă să discutăm (veniţi să ne judecăm 1:18).

Dacă ne pocăim, păcatele noastre (cum e cârmâzul sau roşii ca purpura) se vor face albe ca zăpada sau ca lâna(vom fi iertaţi).

Dacă nu ne pocăim vom fi distruşi.

Pocăinţa este primul pas către Dumnezeu.

Ce vei face tu? Ce alegi: pocăinţa sau răzvrătirea?

Doamne, vreau să ascult ceea ce gura Ta a vorbit.

Doamne, dă-mi o inimă sensibilă faţă de nevoile fraţilor mei în Cristos!