*
“.. v’aţi îmbrăcat cu Hristos. “
Gal3;27
*
*
,,…sa ne imbracam cu armele luminii”
Rom 13;12
*
*
O poveste bogata in simboluri, o metafora a acceptarii, venita din sud, ilustreaza splendid un aspect esential al Intruparii .
Povestea, este dilema unui pastor in turma caruia, intr-o noapte, doua oi au nascut miei. Oaia dintai a murit indata ce a nascut mielul, iar mielul celei de a doua a murit, indata ce a fost nascut. Un miel orfan si o mama fara miel!
Ca sa salveze viata orfanului, pastorul l-a adus in repetate randuri la oaia mama; ea il mirosa… si apoi refuza sa il hraneasca.
Intr-un tarziu pastorul a inteles “mesajul” oii;… a luat atunci blana mielului mort si “a imbracat” cu ea pe cel viu, apoi l-a adus la oaia mama. Ea l-a mirosat,… a simtit aroma propriului fiu, din blana care acum imbraca pe strain… si de indata a inceput sa-l hraneasca, adoptandu-l.
Singura mireasma care satisface standardele lui Dumnezeu, este o aroma de aceeasi esenta cu a Sa, “mireasma lui Christos” (2Cor 2:15). Crestinismul nu este altceva decat “imbracarea cu Christos” in sens spiritual. Adica adoptarea gandirii (logos), simtirii (pathos) si caracterului (ethos) lui Isus din Nazaret. Un proces continuu, personal si voluntar; “ un proces experimentat, gasit dificil, si de aceia lasat nepracticat ” (G.K.Chesterton).
Intruparea Logosului Etern, este revelarea caracterului Absolut si a singurului drum catre El.
Intruparea este, Dumnezeirea, coborand sa intalneasca omul la nivelul cel mai acceptabil al intelegerii umane. (fg)
ANA TATAR ANDRAS 