Proverbe 3

proverbs 3_13*

Proverbe 3

 *

Tată ceresc, eu sunt copilul Tău. Nu uit învăţăturile Tale şi păstrez în inima mea sfaturile Tale! Căci ele îmi vor lungi zilele şi anii vieţii mele, şi-mi vor aduce multă pace.

Să nu mă părăsească bunătatea şi credincioşia! Eu mi le leg la gât, le scriu pe tăbliţa inimii mele, ca astfel să capăt trecere şi minte sănătoasă, înaintea lui Dumnezeu şi înaintea oamenilor.

Mă încred în Domnul din toată inima mea şi nu mă bizui pe înţelepciunea mea!

Îl Recunosc în toate căile mele şi El îmi va netezi cărările.

Nu mă socotesc singur înţelept; mă tem de Domnul şi mă abat de la rău, căci aceasta va aduce sănătate trupului meu şi răcorire oaselor mele.

Tată ceresc, ajută-mă să Te cinstesc cu averile mele şi cu cele dintâi roade din tot venitul meu, căci atunci grânarele îmi vor fi pline de belşug şi teascurile vor geme de must.

Nu dispreţuiesc mustrarea Domnului şi nu mă mâhnesc de pedepsele Lui, căci Domnul mustră pe cine iubeşte, ca un părinte pe copilul pe care-l iubeşte!

Mă rog şi caut să fiu omul fericit care găseşte înţelepciune şi capătă pricepere, căci câştigul pe care-l aduce ea este mai bun decât al argintului şi venitul adus de ea este mai de preţ decât aurul; ea este mai de preţ decât mărgăritarele şi toate comorile mele nu se pot asemui cu ea. În dreapta ei este o viaţă lungă; în stânga ei, bogăţie şi slavă.  Căile ei sunt nişte căi plăcute şi toate cărările ei sunt nişte cărări paşnice. Ea este un pom de viaţă pentru cei ce o apucă şi cei ce o au sunt fericiţi.

Doamne, Tu prin înţelepciune ai întemeiat pământul şi prin pricepere ai întărit  cerurile; prin ştiinţa Ta s-au deschis Adâncurile şi strecoară norii roua.

Nu depărtez învăţăturile acestea de ochii mei: păstrez înţelepciunea şi chibzuinţa, căci ele vor fi viaţa sufletului meu şi podoaba gâtului meu.

Doamne, ajută-mă să merg cu încredere pe drumul Tău şi piciorul nu mi se va poticni; când mă voi culca, să fiu fără teamă şi când voi dormi, somnul să-mi fie dulce; să nu mă tem nici de spaimă năpraznică, nici de o năvălire din partea celor răi. Tu eşti nădejdea mea şi Tu îmi vei păzi piciorul de cădere.

Tată ceresc, ajută-mă să nu opresc o binefacere celui ce are nevoie de ea, când pot s-o fac; să nu zic aproapelui meu: „Du-te şi vino iarăşi; îţi voi da mâine!” când am de unde să dau.

Ajută-mă să nu gândesc rău împotriva aproapelui meu, când locuieşte liniştit lângă mine; să nu mă cert fără pricină cu cineva, când nu mi-a făcut nici un rău; să nu pizmui pe omul asupritor şi să nu aleg nici una din căile lui.

Doamne, Tu urăşti pe oamenii stricaţi, dar eşti prieten cu cei fără prihană. Păzeşte-mă de stricăciune şi blestem, de casa celui rău şi de cei batjocoritori, de nebunie şi ruşine.

Binecuvintează, dar, locuinţa mea şi a celor neprihăniţi!

Ajută-ne să rămânem smeriţi, căci celor smeriţi Tu le dai har.

Ajută-ne să fim înţelepţi, căci înţelepţii vor moşteni slava.

Doamne, mă rog pentru familia mea şi biserica mea

Să câştigăm înţelepciunea cu orice preţ!

 

Advertisement

Urări de Anul Nou

2013f  de George Cornici

*

URĂRI DE ANUL NOU (2)

*

Şi în anul care vine
S-aveţi parte de trăiri
Îmbrăcate-n stări divine
Şi în multe împliniri.

Zilele vieţii voastre
Să v-aducă situaţii
Fără tragedii, dezastre
Fără multe complicaţii.

Mergeţi liniştiţi pe cale
Aveţi Călăuză bună
Din minunăţii astrale
Împletiţi-vă cunună.

Nu lăsaţi îngrijorarea
Să vă macine fiinţa
Luminaţi-vă cărarea
Cu iubirea şi credinţa.

Vor fi zile însorite
Dar şi ploi vor mai cădea
Fi-vor şi stări nedorite
Şi dureri veţi mai avea,

Dar de vă încredeţi tare
În Cuvântul Cărţii Sfinte
Multă binecuvântare
Vă va da bunul Părinte.

Semănaţi oriunde-ajungeţi
Gânduri calde şi candoare
Pe nimeni să nu străpungeţi
Cu rostiri usturătoare.

Adânciţi-vă în taina
Vieţii ce-i dincol’ de moarte
Iar când demoni aduc spaima
Apelaţi la Cel ce poate,

Să înlăture şi temeri
Şi terori şi frământare,
Să vă-ncânte cu luceferi
Din grădinile stelare.

Ca în anul încheiat
Nu cedaţi lumii murdare
Respingeţi orice păcat
De e mic sau de e mare.

Daţi balsam la cei răniţi
Ca să fiţi o pildă vie
Vestea bună s-o vestiţi
C-o cerească bucurie.

Vor veni, iar, încercări
(Poate fi-vor mult mai grele)
Dar cu rugă şi cântări
Veţi privi, din nou, spre stele.

Veţi primi noi revelaţii
Cu privire la Cuvânt
Veţi simţi noi aspiraţii
Pentru tot ce este sfânt…

De aceea, cu ardoare,
Implicaţivă-n lucrări
Ce produc mărgăritare
Nu dileme şi-ntristări.

Vor apare noi curente
Să vă rupă de la har
Şi vor fi evenimente
Ce produc un gust amar…

Falşi profeţi veni-vor iar
Cu idei fără valoare
Din întunecat hotar
Să vă-mpiedice-n lucrare…

Dar tezaurul format
În toţi anii dinainte
Naşte-n voi un zel curat
Şi cucernice cuvinte…

Staţi, deci, lângă Creatorul
Nu v-abateţi de la ţel
El vă este viitorul
EL – slăvit Emanuel…

Slujiţi-L cu scumpătate
Zi de zi şi ceas de ceas
El cu multă bunătate
Vă ajută în impas.

Nu se ştie ce aduce
Ora, clipa următoare
Nu se ştie ce răscruce
Întâlni-veţi pe cărare…

Dar cunoaşteţi foarte bine
Semnele îngustei căi
Şi pe Cel ce vă susţine
Prin câmpii, coline, văi…

Urmând semnele spre zarea
Ce-i dincolo de morminte
Nu vă va capta pierzarea
Ci cucernicul Părinte.

Şi în anul ce-a sosit
Creşteţi mult în dedicare
S-aveţi simţul aţintit
Spre Neprihănitul Soare…

Să culegeţi multe roade
Ce-s apreciate Sus
Unde Trinitatea şade
Iar splendoarea-i făr’ apus.

gc/ 20 Decembrie, 2008

http://www.youtube.com/watch?v=Y7O760_Id9Q

Gura Domnului a vorbit

Isaia 1:16-20

*

Isaia 1:20b

*

„Gura Domnului

a vorbit.”

*

*

Care sunt cerinţele Domnului? Spălaţi-vă, curăţiţi-vă, luaţi dinaintea Mea faptele rele, încetaţi să mai faceţi răul, învăţaţi-vă să faceţi binele, căutaţi dreptatea, ocrotiţi pe cel asuprit, faceţi dreptate orfanului, apăraţi pe văduvă.

Care este promisiunea pentru cei ce ascultă? Vor mânca cele mai bune roade.

Care este promisiunea pentru cei ce nu ascultă? De sabie vor fi înghiţiţi.

Mărturiseşte-ţi păcatele, opreşte-te de la rău, nu trăi în trecut, începe să faci binele, caută dreptatea, ai grijă de alţii (ocroteşte pe cel asuprit, fă dreptate orfanului, apără pe văduvă). Domnul vrea ca noi să avem grijă de văduve şi orfani aşa cum El este purtător de grijă.

În familia lui Dumnezeu avem responsabilitatea de a ajuta pe alţii.

 

Eşti tu o persoană care încurajează şi ajută pe alţii?

Este în mintea ta claritate în ce priveşte binele şi răul?

Întoarce spatele păcatului şi faţa către Domnul. Stabileşte alte activităţi, alte priorităţi.

Care ar fi noul set de priorităţi în viaţa ta? Eşti gata să ajuţi pe alţii?

Domnul ştie păcatul nostru. Totuşi El ne cheamă să discutăm (veniţi să ne judecăm 1:18).

Dacă ne pocăim, păcatele noastre (cum e cârmâzul sau roşii ca purpura) se vor face albe ca zăpada sau ca lâna(vom fi iertaţi).

Dacă nu ne pocăim vom fi distruşi.

Pocăinţa este primul pas către Dumnezeu.

Ce vei face tu? Ce alegi: pocăinţa sau răzvrătirea?

Doamne, vreau să ascult ceea ce gura Ta a vorbit.

Doamne, dă-mi o inimă sensibilă faţă de nevoile fraţilor mei în Cristos!

Cercetează-te!

,,Matei 10:38  

Cine nu-şi ia crucea lui şi nu vine după Mine, nu este vrednic de Mine.
Matei 16:24  

Atunci Isus a zis ucenicilor Săi: „Dacă voieşte cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, să-şi ia crucea şi să Mă urmeze.
Marcu 8:34

 Apoi a chemat la El norodul împreună cu ucenicii Săi şi le-a zis: „Dacă voieşte cineva să vină după Mine, să se lepede de sine însuşi, să-şi ia crucea şi să Mă urmeze.
Marcu 10:21  

Isus s-a uitat ţintă la el, l-a iubit şi i-a zis: „Îţi lipseşte un lucru; du-te de vinde tot ce ai, dă la săraci şi vei avea o comoară în cer. Apoi vino, ia-ţi crucea şi urmează-Mă.”
Luca 9:23

 Apoi a zis tuturor: „Dacă voieşte cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, să-şi ia crucea în fiecare zi şi să Mă urmeze.
Luca 14:27  

Şi oricine nu-şi poartă crucea şi nu vine după Mine, nu poate fi ucenicul Meu.

Crucea şi purtarea ei

Crucea, respectiv purtarea crucii, vin în viaţa noastră numai atunci când alegem deliberat să împlinim voia lui Dumnezeu şi să ne îndeplinim chemarea noastră specifică. Fuga de înfăptuirea voii lui Dumnezeu, nu de cunoaşterea ei teoretică, este fuga de cruce, şi îngroparea talantului are acelaşi motiv.

Evlavia nu se vede în darul pe care îl ai, ci în crucea pe care o porţi.

Caută să te apropii nu de oameni cu daruri deosebite, ci de cei care poartă crucea.

Observă diferenţa între un om care are un dar şi unul care poartă o cruce. Dacă porţi crucea, orice dar pe care îl ai, îl foloseşti pentru gloria Lui. Fără cruce tot ceea ce ai foloseşti pentru gloria ta. Fuga de cruce este fuga de a-L glorifica pe Dumnezeu. Dacă cauţi daruri şi refuzi să porţi crucea, crezi că nu eşti suficient de lăudat, de apreciat, de înălţat de oameni, şi tânjeşti după alte daruri care să realizeze tânjirile inimii tale.

Şi de ce ai căuta alte daruri, dacă cele pe care le ai nu le întrebuinţezi pentru slava lui Dumnezeu ?

De aceea iubesc crucea, căci fară ea nu pot să fac nimic pentru a-L glorifica pe Dumnezeu.

Oamenii care nu poartă crucea nu pot să nască oameni purtători de cruce.

Orice lucrare în care se implică astfel de oameni are verdictul morţii asupra ei înainte de a fi îndeplinită. Tot ceea ce vine din firea pământească este dat nimicirii. Ea se poate implica în lucrări „mari”: evanghelizare, predicare, rugăciune (în special publică), etc.

Nu aprecia oamenii după lucrările în care se implică, ci după roadele lor. Fă distincţia între lucrări şi roade. Oamenii care produc roadele firii pământeşti în viaţa lor, nu trăiesc pentru gloria lui Dumnezeu indiferent de ceea ce fac. Mulţi oameni şi multe adunări sunt moarte şi sunt în drum spre cimitir… Au nevoie de înviere, de o întâlnire cu Domnul Bisericii, dacă nu, curând vor fi îngropate. Ceremonia înmormântării a început… Se fac opriri, se roseteşte o predică, se cântă o cântare, dar e în drum spre cimitir. Tot ceea ce mai fac este să împodobească coşciugul (clădirea). Suntem într-o vale de oase uscate…

Scris de

Valentin Leonaş

O inimă recunoscătoare

Ioan 19
Aduci Domnului mulţumirile tale?
Ioan 19:39 

*

,,Nicodim

a venit şi el

*

şi a adus…“

*

Nicodim a adus la mormânt mir şi aloe, ca expresie a iubirii şi mulţumirii. Practică mulţumirea cu copilul tău.
Spune-i cum şi când să mulţumească. Ca să stabileşti obiceiuri bune trebuie timp. Spune copilului că aştepţi de la el să spună ,,mulţumesc“ ori de câte ori primeşte ceva (un lucru mic sau mare, un ajutor). Ajută-l să-şi amintească acasă mai mult decât între oameni.

Să nu fii descurajată sau nervoasă dacă nu-şi aduce aminte să mulţumească. Spune tu ,,mulţumesc“ câteodată, fără să atragi atenţia prin observaţii în public.
Dacă vei continua să-l înveţi cu dragoste şi vei aprecia când spune ,,mulţumesc“, vei avea roade.

Ceea ce părinţii doresc mai mult decât o vorbă, este o inimă recunoscătoare. Şi acest lucru se învaţă când vedem câte daruri minunate avem de la Domnul şi aducem mulţumire Domnului.

Mulţumeşte Domnului în fiecare seară pentru ce a făcut şi ţi-a dat peste zi. Mulţumeşte pentru protecţia lui Dumnezeu, pentru cei din jur, pentru frumuseţea naturii, etc.
Ajută-l pe copilul tău sau al altora să vadă bogăţia vieţii.
Când copilul nu e de faţă, roagă-te Domnului să dezvolte El în copil această calitate. Noi putem ajuta, dar Domnul este Cel ce schimbă inima.

Orice părinte îşi doreşte să crească un copil cu o inimă mulţumitoare care atunci când va creşte mare, va recunoaşte darul (Domnul Isus) şi va spune lui Dumnezeu (Dătătorul) ,,Mulţumesc“, din toată inima.

Domnul să-ţi dea o inimă recunoscătoare!

Tu învaţă să vezi şi să te bucuri de bogăţiile vieţii,

în fiecare zi!

 

Rugăciune pentru familie

Coloseni 1:9-12
,,De aceea şi noi, din ziua când am auzit aceste lucruri, nu încetăm să ne rugăm pentru voi şi să cerem să vă umpleţi de cunoştinţa voii Lui, în orice fel de înţelepciune şi pricepere duhovnicească; pentru ca astfel să vă purtaţi într-un chip vrednic de Domnul, ca să-I fiţi plăcuţi în orice lucru: aducând roade în tot felul de fapte bune şi crescând în cunoştinţa lui Dumnezeu: întăriţi, cu toată puterea, potrivit cu tăria slavei Lui, pentru orice răbdare şi îndelungă răbdare, cu bucurie, mulţumind Tatălui, care v-a învrednicit să aveţi parte de moştenirea sfinţilor, în lumină.”

Doamne, Te rog pentru mine şi familia mea ca să ne umpli de cunoştinţa voiei Tale, să ne dai înţelepciune şi pricepere duhovnicească, pentru ca să ne purtăm într-un chip vrednic de Domnul. Vrem ca să-I fim plăcuţi în orice lucru, aducând roade în tot felul de fapte bune şi crescând în cunoştinţa lui Dumnezeu. Mulţumim că ne întăreşti, ne dai putere şi răbdare, ne dai bucurie şi mulţumire în inimă. Tu eşti lumina şi moştenirea noastră.

Mulţumeşte Domnului pentru familia ta!