Isaia 12

Isaia 12:1a

„În ziua aceea

vei zice:

„Te laud, Doamne”.”

* 

Cum lauzi tu pe Domnul? Ai bucurie în inima ta?

Pacea şi unitatea duc la bucurie! Domnul dă bucuria! În ziua aceea mânia lui Dumnezeu se va sfârşi şi ne va mângâia pentru că este un Dumnezeu plin de har. Nu pentru că noi merităm, ci pentru că El este salvarea noastră. Ne încredem în El şi nu ne temem.

Câtă bucurie trebuie să fie în inima celui ce laudă pe Domnul!

Inima care a fost atinsă de harul Domnului este o inimă plină de mulţumire şi caută voia Lui.

Motivul bucuriei este salvarea primită în dar şi iertarea păcatelor. Atenţia celui ce laudă pe Domnul este Domnul Însuşi care nu mai este mânios, ci iertător, gata să mângâie şi să întărească. El dă bucuria salvării. El mă mângâie nu pentru că merit, ci pentru că El este bun.

Un alt motiv al bucuriei este sărbătorirea victoriei lui Dumnezeu. Fără Dumnezeu nu este mântuire, nu este eliberare, nu este împlinire (satisfacţie). Pentru că Dumnezeu lucrează mântuirea, noi putem scoate apă cu bucurie din izvoarele mântuirii: dragoste, vindecare, har, (Psalm 116:13). După cum fântâna este simbolul potolirii setei, tot aşa şi Cuvântul (Dumnezeu Însuşi), stâmpără setea sufletului, satisface şi dă bucurie.

Imaginează-ţi un însetat lângă fântână. Fântâna noastră nu seacă niciodată. Cristos nu ne va părăsi niciodată. El întotdeauna ne va împlini setea sufletului nostru şi ne va da bucurie.

Experimentezi tu această împlinire în relaţia ta cu Dumnezeu?

Inima mea este plină de bucuria Domnului!

Doamne, Te laud că potoleşti setea inimii mele!